Spații verzi spre adopție. Asta este noutatea supremă a momentului în administrația arădeană. De aici încolo, orice este posibil.

Am crezut că imaginația creativă a echipei Bibarț s-a consumat odată cu realizarea Planului Urbanistic General al municipiului și a celor două Porturi ce vor fi atracția Aradului. Vor veni oameni din toată lumea să se crucească în fața acestor două minuni: Port comercial și Port turistic.

•  PUG-ul pentru Aradul din 2034 visat de Bibarț, mai tare decât un vis erotic și-o beție cruntă

Cu imaginația, am greșit. Are balta pește, pădurea vânat și echipa Bibarț imaginație – totuși, am înțeles că nu doar pozele din prezentarea PUG au fost șutite din alte părți, ci și proiectul ăsta, dar chiar nu mai contează încă un plagiat, dacă-i bun și folositor.

Proiectul este minunat, începând de la denumire: „Adoptă un spațiu verde”. Și inspirat. Sigur, dacă vreodată va fi vorba despre adopția unor copii sau a unor câini, proiectul se va numi, probabil, „Administrează un copil” sau un câine.

Minunat este și conținutul: arădenii, singuri sau cu firme cu tot, sunt invitați să adopte, să înfieze câte un pic de spațiu verde, adică, un pic din ceea ce este al municipiului și, prin lege, este dat spre „adopție” (administrare) chiar primăriei.

În ansamblul său, proiectul ăsta de „adopție” a unor spații verzi este o adevărată oglindă a concepției administrației arădene despre relația sa cu bunurile municipiului, cu obligațiile conferite prin lege și chiar cu cetățenii.

Într-o primă etapă, administrația condusă de Călin Bibarț a dat spre „adopție” locurile de joacă. Nu oricui, ci societății Recons. Crème de la crème pentru societatea de suflet a primarului și a prietenilor lui – ce dacă Recons se ocupa cu alte cele până a „infiat” locurile de joacă?

În a doua etapă, în deplin respect pentru arădeni, a dat cele mai bune loturi de spații verzi unei firme timișorene Rogera – sponsor al iubitei echipe Poli Timișoara și cu multe legături încă neclare cu administrația Robu. Păi, dacă Falcă este acționar la CFR Cluj, de ce n-ar fi urmașul lui, măcar sponsor la Poli Timișoara?

Firimiturile rămase au fost lăsate spre „adopție” singurei societăți a Consiliului local specializată în întreținerea spațiilor verzi: Gospodărirea Comunală. Să fie primit și să fie învățătură de minte celor care nu știu să fie prietenii primarului.

În a treia etapă, iată, echipa profund gânditoare a primarului Bibarț transferă cheltuielile cu întreținerea spațiilor verzi care au rămas fără „părinți adoptivi” către cetățenii municipiului și firmele lor. Evident, așa cum ne transmite primarul Bibarț într-un comunicat de presă, pot adopta și cetățenii fără firme, dar cu inima și punga deschise pentru Arad (partea cu inima și punga am adăugat-o noi, pentru un plus de emoție).

Proiectul este simplu și prevede „adopția” unui spațiu verde aflat în administrarea primăriei, administrare care, prin proiect urmează să fie preluată de părinții adoptivi. Evident, cu costuri, cu muncă, cu tot. O anexă a Regulamentului adoptat pentru împlinirea proiectului conține cele 39 de poziții ale spațiilor verzi scoase spre adopție, din care 6 scuaruri, o piață și-un „între blocuri”, în rest numai și numai sensuri giratorii.

Sensul lui Falcă merita și el un părinte adoptiv…

Sursa: facebook

Surprinzător, unul dintre sensurile celebre din municipiu, nu face parte din proiect. Este vorba de cel cunoscut ca „Sensul lui Falcă” (de pe strada Horia), construit doar pentru a ușura drumul spre casa de-atunci a a fostului primar Falcă (de pe strada Caragiale, casă poate mai celebră chair decât sensul). Mare greșeală. Mai devreme sau mai târziu, acest sens giratoriu va fi inclus în patrimoniul cultural și istoric arădean, național și, posibil, european, dat fiind că s-a născut strict din dorința fostului primar de a-i ușura și scurta munca lui Mitruț (șoferul care-l trambala peste tot, inclusiv spre și dinspre locuință).

Dacă adăugăm economia de combustibil, avem imaginea completă a strălucitului model de management al fostului primar, un exemplu pentru toate primăriile galbene.

Totuși, proiectul cu adopțiile are și părțile lui bune, cum ar fi dezvăluirea adevăratului scop al rondurilor făcute obsesiv de primar: a identificat spațiile verzi ce urmau să fie date spre adopție…

Fiind o treabă serioasă, adopția asta nu-i chiar așa de simplă cum ar crede unii. Bunăoară, după toate formalitățile birocratice – curios, testul psiho nu este menționat printre condiții – doritorii vor fi obligați să propună minim două planuri de amenajare a spațiului verde adoptat, care „să cuprindă în detaliu speciile de plante alese, distanțele de plantare, sistemul de irigație etc” – citat din comunicatul de presă emis de primărie, în care primarul spune că se așteaptă la o mare îmbulzeală de firme care să vină la adopție.

Și, cu siguranță așa va fi. Mai ales că domnul primar este cel care s-a luptat pentru „binele” firmelor arădene. Vă mai aduceți aminte cât s-a luptat să mărească taxele și impozitele locale? Vă mai amintiți cât de tare l-a durut la pălăria de vânător de părerea reprezentanților mediului de afaceri arădean? Dacă ați uitat, citiți amănunte aici:

„Profitul va scădea efectiv spre zero!”. Firmele se tem de noile taxe și impozite propuse de Primăria Arad

sau aici:

Gheorghe Seculici se opune proiectului Primăriei: „Am constatat că sunt cele mai mari taxe față de cele din zona de vest!”. Cum va afecta intrarea în Schengen economia arădeană

Și-acum, fără pic de jenă, vine cu propunerea asta, ca să mai scoată un ban din conturile firmelor arădene.

Ce-i drept, nu toate firmele au dreptul moral și financiar să fie nemulțumite de politica fiscală a primăriei. Sunt firme privilegiate care nu s-au mocăit cu câte un amărât de spațiu verde sau betonat. Au „adoptat” direct lucrările. Aproape toate. Oricum, cele mai bănoase. „Copiii” ăștia înfiați de o anumită firmă au și nume: Stadion, Duplex cu primarul, Trotuar pavat sau Piață pavată și așa mai departe.

Ei bine, firma cu pricina precis va da tonul și va adopta câteva sensuri giratorii. Nu falimentează dacă plătește o altă firmă să-i facă treaba în giratoriu. Această „altă firmă” ar putea fi chiar aia ce sponsorizează Poli, și uite-așa Aradul ar mai da niște bani timișorenilor.

Evident, „adopția” asta este o șmecherie prin care se transferă cheltuielile cu întreținerea unor spații verzi, de la bugetul local, la cetățeni și firmele lor. Unii ar spune că este o nouă taxă, inventată de echipa Bibarț, ce urmează să fie plătită, benevol, de persoane fizice sau juridice – în această etapă a proiectului, nicio firmă nu este obligată să „înfieze” vreun spațiu verde. Deocamdată, nici cetățenii nu vor fi obligați să „înfieze”. Ce va fi în viitor, încă nu știm.

Noi mai așteptăm eventualele modificări. Evident, iubim spațiile verzi, ba chiar și copacii, dar parcă mai degrabă am „înfia” câteva licitații pentru diferite lucrări. Da, de ce n-am „adopta” și noi licitații? Nu le-am lua chiar pe toate – doar trotuare, piețe, reparații școli și grădinițe, eventual pavarea malurilor Mureșului.

Și am mai vrea să „adoptăm” și o porțiune de șosea din centru. Una din aia marcată cu locuri de parcare.