Citesc și-njur… „O nouă șansă pentru Claudius Mladin”  Auzi tu!… Înduioșător… Claudius a rămas repetent la propriul (con)curs, dar ministerul și, iaca, aradonu îi mai dau o șansă… O nouă șansă îi mai dau „guvernul” și „media”, frate: să învețe până la toamnă, să nu-și petreacă toată vara cu și la Măduța, să pună, dreaq, mâna pe carte și să nu se mai lase făcut de rușinea partidului și statului roșu de ungurul ăla portocaliu de Gondor… mama lui de băsist… i-auzi tu, măi, ce legiuni romane se bat aici în generali: generalul Claudius versus fostul general Marius – ca-n filmele cu gladiatori… dar ridicoli… ca-n parodiile cu gladiatori.

Inițial îmi trec repede nervii, ca oricărui hârșit cu nervii, cum bănuiesc că și dumneavoastră… și tind să banalizez, pentru că știu că, la rigoare, educația unui copil – oricare ar fi copilul – nu depinde de ierarhia „la vârf” a Inspectoratului Școlar – oricare ar fi inspectoratul -, de cine e inspector general, de cum îl cheamă pe partid și de fleacuri de culise… educația, nu-i așa, fie ea și exclusiv școlară, are patroni spirituali mult peste generalii ăștia de paie… vremelnici și ignorabili ocupanți ai unui scaun pe care, de altfel, funcționarii colaterali politicului (slujbași cinstiți și, până la proba contrarie, profesioniști pe treaba lor) îl ignoră, ba chiar se feresc de el ca de un mediu infectat.
Dar după  aia îmi revin la realitate și, oricât de predispus la pace aș fi,  zic că… da, măi, trebuie făcut ceva, habar n-am acuma, pe loc, ce… să vină cu idei specialiștii în proteste. Trebuie făcut ceva pentru că „inspectori școlari generali” de acest gen sunt dăunători artificiali pentru sistem, o molimă… niște viruși: ei impun, la rândul lor, directori de licee, școli generale și grădinițe – pe criterii exclusiv de simpatie reciproc-politică (deci, fără criterii serioase!) – iar ăia, la rândul lor, taie și spânzură în cancelarii și schimbă profesori și învățători de capul lor prost și fără niciun criteriu.
Iar asta îți afectează direct și personal copilul!

Hai să te iau altfel… și mai cu tupeu, domnule profesor, domnule deputat, domnule pe naiba: ție ți-ar plăcea ca olimpicii țării ăsteia să fie selectați valoric și notați după aceleași „criterii” după care ai fost selectat valoric și notat tu? Adică să ajungă să ne reprezinte la olimpiada de matematică, la aia de română sau la atletism niște copii pe care i-a impus un nene de la vamă cu care ai fost tu coleg de clasă la Timișoara când ați vrut să vă faceți pădurari și atât, ăia să se ducă în capitală și să nu ia proba la scris c-or fost beți azi-noapte gen… tu să rezolvi s-o ia pe aia de la oral, măcar, că se-mbracă frumos, se parfumează și își bagă visine și arată ca noi „în fața comisiei” care e, nu-i așa?, „comisia noastră”… ți-ar plăcea să arate așa și Olimpiada?… Dacă ți-ar plăcea – pe noi să nu contezi.

Băga-ne-am, deci, ignore-urile toate în concursurile voastre de „generali”, că nu vi-s buni decât de făcut mișto de voi… nu înainte de a le ura tuturor concurenților o „vară fierbinte”… în asentimentul colegilor noștri de breaslă… „O nouă șansă pentru Claudius Mladin” – de recitit în momentele lipsite de adrenalină.