Primim spre publicare, în secțiunea „Contributors”, un articol scris de Iulia Lung, o locuitoare a satului Vidra, aparținător de comuna Vârfurile, cu mențiunea că cele sesizate de autoare se aplică, din păcate, perfect pentru multe, multe alte comune și sate din întreaga noastră țară.

„De 6 ani m-am mutat la țară, înnotând contra valului, adică am decis, dupa vreo 17 ani de locuit în Occident, să mă bucur de Paradisul descoperit într-un sat din Țara Zărandului.

De 12 ani, acest sat – care acum este prins adânc în sufletul meu – se află în Comunitatea Europeană. Vă povestesc despre satul Vidra, comuna Varfurile, județul Arad, care de 12 ani beneficiază teoretic de toate avantajele aderării României la UE.

Nu mai e nici un secret câți bani a pus UE la dispoziție pentru modernizarea țării noastre în toți acești ani. Programele sunt binecunoscute: POR, AFIR, PNDL, GAL… Și de acolo suntem invitați să accesăm miliarde de euro.
Cum concret puteau acești bani să ajungă în satul meu și să se transforme în asfalt, canalizare, rețea de apă, renovări, modernizări, programe culturale etc?

Primăria desemnează o echipă care urmărește toate aceste programe, apoi centralizează ceea ce se pretează nevoilor comunității noastre, după care urmărește sesiunile de lansare de proiecte, apoi angajează o firmă de consultanță să întocmească dosarele. În sfârșit, depune aceste dosare la toate măsurile la care consideră că poate obține punctaj favorabil. Nu e fizică atomică! Nici nu trebuie să te pricepi ca edil la aceste lucruri, există oameni pregătiți special în acest domeniu pe care îi poți folosi.

Ceea ce trebuie neapărat să ai ca edil, este un nivel de conștiință de la care să te pui cu drag în slujba comunității, să iubești locul în care trăiești și să îți fie clare îdatoririle pe care le ai.

Satul meu, la fel ca toate celelalte sate ale comunei Vârfurile, a ratat toate aceste oportunități ale Fondurilor Europene. Toți acești bani cu care viața noastră ar fi fost mult mai frumoasă, au trecut pe lângă noi, pentru că Primăria nu și-a făcut datoria. Adică noi mergem prin hârțoape, nu avem locuri de muncă, trăim într-un vid cultural și zona se depopulază galopant pentru că doar câțiva concetățeni, cei cărora noi le-am dat drept de decizie, au avut orice alte priorități, numai bunăstarea generală nu. E frustrant!

Aș vrea foarte mult să văd cum ar arăta satul meu și toată comuna noastră la standarde europene, așa cum ar merita. E dreptul nostru! Plătim impozite, votăm… Așa că m-am apucat să modific pozele realității noastre și să le transform în ceea ce ar putea să fie. Măcar să avem o idee cum ar putea arăta satul nostru, că de atâția ani tot așteptăm să vedem SCHIMBAREA…

De-ie Domnul numai bine și pentru satul meu! Fie ca visele să devină realitate, măcar până nu pleacă toți tinerii și până nu mor toți bătrânii. Că de s-o pustii pe aici, n-om mai avea nevoie de nici un euro, cu sau fără proiect…”.

– Iulia Lung –