joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Minunea minunilor

    de Special Arad | 29 mai 2016, 7:39 PM | Contributors

    0

    … mai că s-a întâmplat ieri, aşa mai spre seară, de fapt pe la orele 18, 18. Cum stăteam liniştiţi la una din mesele unei binecunoscute şi îndrăgite terase de vară de pe malul Mureşului, eu cu un prieten, vechi coleg de arme, atât de vechi încât nici nu-mi mai aduc aminte ce culoare aveau petliţele de la vestoanele militare din fostele dotări personale, un vânticel paşnic dar iute la fîlfîieli cred că a provocat minunea.

    Dintr-odată toată suflarea şi răsuflarea ce anima terasa a înţepenit preţ de cât numeri frizereşte până la trei. Apoi, am tresărit toţi cei prezenţi ca electrocutaţi scurt, dar nu ca la întâlnirea accidentală cu 220 Volţi ci aşa, cam ca fripţi la 110 Volţi legaţi în serie cu un bec de 100 Waţi, după care cred că a început minunea.

    Astfel, fără de veste, responsabilul de la grătarul încins a deşertat sute de mici din cutii fără număr, scoase din frigidere, fără semnături de predare-primire, cu destinaţie clară – gratis pentru toţi cei de faţă. În difuzoarele spânzurate sub streşini s-a făcut auzită o muzică antrenantă, de joc, de doi sau chiar mai mulţi, prinşi în horă. Şefa terasei, toată numai zâmbet, îmbia consumatorii cu halbe pline ochi cu bere, moca, purtate de cinci ospătari pe tăvi cât roata renumitului car cu bere. La o masă aşezată în centrul terasei o femeie ce bătea bine peste unasutăcinprezece chilograme râdea cu o aşa poftă de i se scuturau slăninile parcă în ritm de joc. Pentru început râsul s-a extins şi la comesenii ei, apoi la cei care se holbau spre ea, de la mesele din jur, după care au fost contagiaţi toţi cei prezenţi.

    Mi-am frecat ochii ce mi i-am frecat, necrezând că se întâmplă cele văzute, până la un moment dat când m-a apucat un râs devastator, zic asta pentru că mai-mai să nu mai am aer. De ce? Deoarece s-au lăsat văzute intrând pe terasă următoarele personulităţi: Malcă pe după cap cu Tulumac, Lunaş la braţ cu Elnira Mop, Dognar, în pas de ceardaş, de mână cu Wieber, în salt de polcă, Cada administrându-i o scurtă predică Liei Transilvan, Cosmea încercând din răsputeri să-l lămurească pe dependentul Filib că arădenii îs mândri şi Ciprian Lufa ciupindu-l elegant de obrăjorul drept pe Lionel Ciufe. Cum au intrat au şi încins o horă a unirii rotită cu eleganţă printre promisiuni electorale centrifugate cu măiestrie în cuva deşertăciunilor lumeşti de moment şi împrăştiate, apoi, împreună cu sos de seriozitate şi făgăduinţe preaminunate spre gură-cască de noi, consumatorii terasei.

    Ei, toate acestea nu au cum fi cu putinţă, mi-am zis şi, de fapt, nici nu s-au întâmplat ci mi le-am închipuit de-a lungul a tei minute cât am închis ochii, în vreme ce din înaltul cerului o ploaie otrăvicioasă ţîşnea din burta unui avion iar un vânticel paşnic dar iute la fîlfîieli o silea să se aşeze pe nesimţite peste mici, ţînţari, halbe cu bere, hohote de râs, ospătari, neîmpliniri, coşuleţe cu pâine, promisiuni, baltă cu peşti ornamentali, consumatori, speranţe de mai bine, speranţe de mai…, speranţe…, sper…, s…

    “Cea mai mare minune e să crezi că poţi face una. Restul e foarte uşor” (Nicolae Iorga)

     

    Prof, I. Sălcuță

     

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    9 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.