Mega dosarul contrabandei de țigări din Arad, cel care a trezit România din somn în dimineața de 13 iulie 2021 cu nu mai puțin de 157 de percheziții întinse prin orașul nostru și încă opt județe, avându-l în centru pe Cosmin Mladin – „don Cartuș, legenda baxurilor de țigări” – zace liniștit într-un birou al DIICOT – Structura Centrală, ca într-un fel de muzeu al dosarelor importante care nu se „grăbesc” nicăieri.

Instituția este condusă acum de arădeanul Codrin Horațiu Miron, detaliu care, în teorie, ar fi trebuit să aducă un plus de viteză și eficiență în anchetă și o trimitere rapidă în instanță. În practică, însă, tot DIICOT transmite, la solicitarea Special Arad privind durata urmăririi penale în mega dosarul contrabandei de țigări, că „la acest moment nu poate fi avansată o estimare privind finalizarea urmăririi penale”.

Pe românește: nu se știe când se finalizează. Și nici măcar aproximativ.

Între timp, prescripția își vede liniștită de drum, fie s-a instalat deja confortabil în dosar – potrivit unor voci – fie mai are puțin până ajunge, eventual întreruptă din când în când de câte un act procedural care ține lucrurile în viață. Oficial, însă, DIICOT explică situația în stilul clasic birocratic: „Durata procedurilor este determinată de complexitatea cauzei, numărul persoanelor cercetate, caracterul transfrontalier al activității investigate și volumul probatoriului administrat”.

Tradus din limbaj instituțional: e complicat, sunt mulți oameni, sunt multe hârtii, iar timpul trece.

Dosarul se află, așadar, în continuare, în instrumentarea procurorilor DIICOT – Structura Centrală, iar urmărirea penală este încă „în curs”.

În cauză sunt cercetați mai mulți inculpați și suspecți pentru constituirea unui grup infracțional organizat, contrabandă, spălare de bani și evaziune fiscală.

Cât despre restul întrebărilor – ce s-a făcut, ce urmează să se facă, cine ce calitate are, dacă se vor face disjungeri, clasări, schimbări de procurori sau verificări interne – DIICOT rămâne fidel aceleiași idei: toate acestea țin de ancheta în desfășurare și, prin urmare, sunt acoperite de binecunoscuta regulă a nepublicității.

Cosmin Mladin: „No comment”

Dacă în birourile DIICOT timpul pare să curgă după un alt calendar, în afara instituțiilor Cosmin Mladin continuă să fie un personaj despre care se vorbește mult. Am încercat să obținem un punct de vedere din partea celui pe care procurorii îl plasează în centrul unei anchete de proporții, însă demersul s-a lovit de aceeași „discreție” care învăluie dosarul.

Săptămâna trecută l-am căutat chiar la locul de muncă. Da, Cosmin Mladin, omul despre care anchetatorii susțin că a coordonat una dintre cele mai ample rețele de contrabandă cu țigări din vestul țării și care este cunoscut inclusiv pentru faptul că deține un Ferrari, figurează ca simplu angajat al unei firme de rent-a-car de pe strada Cocorilor. Nu l-am găsit „la birou”.

Două zile mai târziu, însă, întâmplarea a făcut ca Mladin să se întâlnească absolut întâmplător, într-un local din Arad, cu un coleg din redacția Special Arad. A fost întrebat despre dosar, despre acuzații și despre stadiul anchetei. Răspunsul a fost scurt, sec și lipsit de orice nuanță: „No comment”.

În schimb, au vorbit alții. Oameni care au lucrat cu el, lângă el, adică oameni care au făcut bani împreună cu el.

Aproape toți încep la fel: „E un băiat deștept și e răzbunător”.

Nu avem motive sau date să îi contrazicem. Mai ales că pare să fie și un băiat strângător. Foarte strângător. În definitiv, nu în fiecare zi vezi un simplu angajat care își completează parcarea cu un Ferrari. Dar probabil că secretul este unul cât se poate de banal: economisești, pui ban peste ban, renunți la cheltuieli inutile, faci foame și, într-un final, îți iei mașina visurilor. Cel puțin aceasta pare să fie explicația oficială. Nu-i așa, ANAF?

„A pornit de jos. Foarte de jos. Cu banii altora, prin 2011. Nu avea capital. Lua marfa pe încredere, o vindea și se întorcea cu banii. Era serios și se ținea de cuvânt, iar asta i-a adus tot mai multă marfă. Din 2013 a intrat și Dani Copil. Cumpărau țigări de la moldoveni, iar Mladin ajunsese deja să aibă o capacitate mare de distribuție”, ne-a declarat o sursă care susține că a petrecut câțiva ani în anturajul acestuia.

Aceeași sursă susține că ascensiunea lui Mladin nu s-ar fi bazat doar pe abilitățile comerciale.

„L-au protejat. Întâi Economicul, apoi și mai sus. Relațiile merg până foarte sus. Dani Copil era polițist de frontieră, avea deja făcute legături și combinații. Aveau ucraineni care aduceau în jurul Aradului și câte 2.000 de baxuri odată. Mladin cumpăra primul. Mai târziu au apărut și alte combinații, inclusiv cu persoane ale căror nume apar acum în dosarul DIICOT. Mladin a eliminat concurența. El voia să fie un fel de Escobar de Arad. Toată marfa să treacă prin el. Toată lumea să cumpere de la el”, afirmă sursa.

Aceasta merge și mai departe, sugerând că longevitatea fenomenului ridică întrebări care nu și-au găsit încă răspuns.

„Un polițist care a luat odată bani nu mai poate da înapoi. Mladin știe asta. Mai e și răzbunător. Pe el nu o să-l prindă nimeni direct pentru că are mereu oameni între el și marfă. Mulți șoferi au recunoscut ce făceau. Atunci de ce stă dosarul pe loc? Acum câțiva ani a fost percheziție pe Cocorilor. A trimis pe cineva, a luat banii din mașină și a dispărut cu ei de sub nasul polițiștilor. Erau peste 800.000 de euro. Despre ce poliție mai vorbim?”, spune aceeași sursă.

Anchetatorii au documentat inclusiv transporturi către Marea Britanie, iar ceea ce apare în dosar este confirmat și de oamenii care spun că au făcut parte din mecanism.

„Puneau câte 100-200 de baxuri fiecare. Dacă erau trei oameni implicați, se adunau deja 600. Mai adăuga unul încă 200 și aproape umpleai camionul. Banii se întorceau în țară tot cu camionul. Erau ascunși în marfă, paletați printre cutii și aduși înapoi ca orice altă încărcătură”, povestește sursa.

Jocul urmăririi în: filaj, contra-filaj și vizibilitate

Dar poate că cea mai spectaculoasă parte din poveștile celor care l-au cunoscut nu ține nici de țigări, nici de bani, nici de presupusele conexiuni, ci de războiul permanent dintre Mladin și cei care îl urmăreau.

Potrivit unei alte surse apropiate de acesta, Mladin avea o adevărată obsesie pentru detalii și identifica rapid semnele care trădau prezența unui filaj.

„Era atent la orice. Uite, dacă mașina era murdară, primul lucru la care se uita erau numerele. Dacă toată mașina era jegoasă și numerele erau curate ca lacrima, imediat își punea întrebări. Cum să fie mașina murdară peste tot și tocmai numerele să lucească? Ăsta era genul de detaliu pe care îl observa instant”, ne-a spus sursa.

Aceasta susține că problema celor care îl urmăreau era una simplă: lipsa de discreție.

„Filajul nu știa să facă filaj. Aradul nu avea filaj, așa că veneau din Timișoara, Cluj, Alba, Bihor și din alte părți. Numai că el vedea aceiași oameni și aceleași mașini. Trebuie să fii foarte naiv să nu observi când cineva stă permanent în apropierea ta. Poate există oameni care nu bagă de seamă, dar el nu era unul dintre ei.”

În plus, spune sursa, Mladin beneficia de un avantaj greu de compensat de către echipele venite din alte județe: cunoștea Aradul aproape obsesiv.

„Știe orașul ăsta cum puțini îl știu. Cunoaște toate străduțele, toate scurtăturile, toate fundăturile. Șoarecele nu cunoaște atâtea văgăuni câte cunoaște el prin Arad. Acum imaginează-ți că vine un echipaj din alt județ și încearcă să-l urmărească. El intra pe niște străzi de care oamenii ăia nici măcar nu auziseră. În câteva minute nu mai știau polițiștii unde sunt și pe unde să o ia.”

Sursa susține că una dintre marile probleme ale echipelor de supraveghere era lipsa de discreție și folosirea repetată a acelorași autoturisme. Și locuri de cazare.

„Vezi filajul, mergi pe drum cu 120, vine după tine. Mergi cu 170, vine după tine. Te întorci în sensul giratoriu de trei ori… aaaa, te lasă Passatul, hopa, apare Golful după tine. Păi ei aveau trei, patru mașini. Și atunci când ei vedeau, că și ei nu erau chiar atât de proști, vedeau că i-ai observat, schimbau mașina. Sunau pe ăialalți. «Vedeți, luați-l voi». Deci era ca la circ. Filajul lucra foarte prost.

Dacă tu tot cu aceleași mașini vii! Adică săptămâna asta vine filajul cu Volkswagen, un Octavia și cu un Opel. Peste două săptămâni vine alt filaj cu altele, dar peste a treia săptămână vine tot Opel, Volkswagen și Octavia aia. Înțelegi? Dă-o-n… de mașină, că o vezi deja. Și numerele le cunoști. Deci era vizibil, vizibil. Poate că țiganii aștia din Checheci pe care îi urmăresc, dracu’ știe-s, poate or fi proști, dacă nu-i vede, nu-i cunoaște”, a povestit aceasta.

Potrivit aceleiași relatări, echipele de filaj încercau să alterneze mașinile pentru a nu deveni evidente, însă strategia nu funcționa întotdeauna. Sursa susține că, în timp, Mladin ajunsese să recunoască nu doar autoturismele, ci și numerele de înmatriculare. În relatarea sursei, confruntarea dintre Mladin și cei care îl urmăreau ajunsese să semene mai degrabă cu un spectacol repetitiv decât cu o operațiune discretă de supraveghere.

„Era ca la circ. Ei încercau să-l urmărească, el încerca să-i depisteze. Numai că de multe ori îi vedea primul. Și atunci începea să se joace cu ei”, spune unul dintre oamenii care au stat alături de Mladin.

Și atunci apare întrebarea firească: după atâta timp de filaje, percheziții, note de informare, sute de polițiști mobilizați și un dosar prezentat la momentul respectiv drept una dintre cele mai importante lovituri date contrabandei cu țigări din vestul țării, unde s-a ajuns?

Deocamdată, nicăieri.

Personajele principale din mega-dosarul care astăzi pare să adune praf prin birourile DIICOT își văd în continuare de viețile lor, în timp ce ancheta înaintează cu viteza care a consacrat justiția românească atunci când mizele sunt mari și timpul lucrează în favoarea celor care trebuie. Pentru că indiferent de tabăra din care sunt privite lucrurile, există un interes comun pe care nimeni nu îl rostește cu voce tare: prescripția.

În astfel de dosare, timpul nu este doar o unitate de măsură. Este o strategie. Iar cu fiecare lună și cu fiecare an care trece fără o soluție definitivă, șansele ca adevărul să fie stabilit într-o sală de judecată devin tot mai mici.

Excepția: omul care a ieșit din dosar

În timp ce majoritatea numelor care au apărut în mega-dosarul contrabandei cu țigări continuă să figureze într-o anchetă care pare suspendată între filaje, interceptări, sute de percheziții și promisiunea unei soluții care nu mai vine, un singur om a reușit să iasă oficial din poveste. Nu prin prescripție. Nu pentru că timpul și-ar fi făcut treaba. Ci pentru că, spune el, a dus o luptă pentru a demonstra că nu avea ce căuta acolo.

Este vorba despre Dragoș Holczingher, administratorul societății SpeedLine din Arad, unul dintre oamenii ridicați în dimineața în care România se trezea cu imaginile celor 157 de percheziții și cu anunțul unei lovituri istorice date contrabandei cu țigări.

Astăzi, după ani de anchetă, Holczingher susține că a fost inclus în dosar fără să fi făcut parte din grupul investigat și fără să existe probe directe care să îl lege de activitățile cercetate. Mai mult, potrivit informațiilor cunoscute până în prezent, acesta este singurul din întregul dosar care a obținut oficial o soluție de clasare.

Povestea sa este interesantă nu doar pentru că reprezintă o excepție într-un dosar care pare blocat în propriile proceduri, ci și pentru că oferă o imagine asupra modului în care o anchetă de asemenea proporții poate afecta oameni care, în final, nu ajung să fie acuzați de nimic.

„Cred că în dosarul acesta sunt și oameni vinovați, nu contest asta. Dar sunt și oameni care nu au avut nicio legătură cu ceea ce se investiga. Eu sunt unul dintre cei care au fost băgați în dosar fără vină, fără complicitate și fără implicare”, afirmă Holczingher într-o declarație acordată Special Arad.

Pentru antreprenor, totul a început în aceeași dimineață în care zeci de echipe descindeau simultan în Arad și în alte județe. S-a trezit cu mascații la ușă, iar apoi perchezițiile s-au mutat la sediul companiei pe care o conduce.

„La firmă mi-au spus clar că se caută țigări. Au verificat clădiri, documente, camioane, tot ce aveam. Nu au găsit nimic. Nu am avut niciodată camioane confiscate pentru contrabandă și nici șoferi prinși cu țigări”, povestește Dragoș Holczingher.

După percheziții a urmat drumul spre București, alături de alte zeci de persoane ridicate în cadrul operațiunii.

„Când am ajuns la București și am văzut câți oameni erau acolo, am rămas surprins. Erau foarte multe persoane despre care eu nu știam nimic. Pe unii îi cunoșteam doar din vedere, pe alții nu îi văzusem niciodată”, afirmă omul de afaceri.

Holczingher spune că, în fața procurorilor DIICOT, a ales să răspundă tuturor întrebărilor, convins fiind că este vorba despre o eroare care se va clarifica rapid. Numai că explicația pe care a primit-o pentru prezența sa în dosar l-a surprins.

Anchetatorii i-au indicat un camion despre care existau suspiciuni că ar fi fost implicat într-o activitate ilegală, adică ar fi transportat țigări de contrabandă pe care le-ar fi descărcat în curtea firmei sale. Potrivit antreprenorului, camionul nu îi aparținea, șoferul îi era necunoscut, iar firma proprietară nu avea nicio legătură cu el.

Singurul element comun era faptul că respectivul vehicul intrase, la un moment dat, în baza logistică a SpeedLine. „Atunci i-am întrebat: pentru asta m-ați adus la București? Pentru că un camion a intrat în curtea mea? Eu am o bază logistică în care intră și ies permanent vehicule. Avem parcare, service, stație ITP, spălătorie. Intră sute de camioane”, a declarat antreprenorul.

Holczingher susține că procurorii i-au prezentat informații potrivit cărora în acea locație s-ar fi descărcat țigări, însă a cerut explicații concrete privind existența unor probe directe care să îl lege personal de activitatea investigată: „Le-am cerut să îmi spună unde s-au descărcat, cine le-a descărcat, cine le-a preluat și ce probe există împotriva mea. Eu nu cunoșteam camionul, nu cunoșteam șoferul și nu aveam nicio legătură cu transportul respectiv.”

În opinia sa, simplul fapt că un camion suspect intră într-o bază logistică nu poate transforma automat proprietarul respectivei baze într-un membru al unei grupări de contrabandă. „Dacă într-un centru logistic intră un camion care transportă ceva ilegal, asta nu înseamnă automat că proprietarul centrului este parte din activitatea respectivă. Trebuie să existe dovezi”, spune omul de afaceri.

Pentru Dragoș Holczingher, însă, adevărata problemă nu a fost audierea și nici drumul la București. Problemele au început după.

Conturile companiei au fost afectate, relațiile cu băncile s-au deteriorat, furnizorii au devenit precauți, iar simpla asociere a numelui său cu dosarul a produs efecte pe care le resimte și astăzi.

„Poți construi o reputație în 20 de ani și o poți pierde într-o zi. Asta a fost cea mai mare problemă. Nu audierea, nu drumul la București, ci faptul că ani de zile a trebuit să explic că nu am avut nicio legătură cu grupul și cu activitățile investigate”, a explicat omul de afaceri.

În final, clasarea nu a venit automat și nici rapid. Potrivit antreprenorului, a fost necesar să curgă o grămadă de timp, nenumărate drumuri la București, întâlniri cu procurorul de caz și un volum considerabil de documente depuse pentru a demonstra ceea ce susținea încă din prima zi. „Nu a venit nimeni să îmi spună că s-a făcut o greșeală. A trebuit să demonstrez eu, cu documente și cu fapte, că nu aveam nicio implicare”, spune, resemnat, Holczingher.

Poate că acesta este, de fapt, cel mai interesant paradox al întregului dosar. În timp ce perchezițiile care au zguduit România în vara lui 2021 continuă să înainteze fără un orizont clar de finalizare, singura persoană care a reușit să iasă oficial din cauză nu a făcut-o pentru că timpul a trecut, ci pentru că a petrecut un timp considerabil încercând să demonstreze că nu avea ce căuta acolo de la bun început.

Pentru ceilalți, strategia pare mult mai simplă: așteptarea. Iar dacă ritmul în care se mișcă ancheta rămâne același, cel mai valoros aliat al lor nu va fi avocatul, ci timpul. Timpul și sertarul în care dosarul va continua să stea la DIICOT.

Citește și: Cosmin Mladin rămâne cu condamnarea de 1 an și 6 luni cu suspendare pentru droguri la volan, după judecarea apelului