Spitalul Județean trece acum printr-o situație cum nu a mai întâlnit. Pe lângă medicii care abandonează, unul după celălalt, „frontul”, mai există și multe alte probleme. Locurile de la ATI sunt epuizate, oamenii așteaptă cu zilele pentru un loc, spitalul din Grădiște e plin și medicii se simt legați de mâini. Oameni tineri mor din cauza Covid-19 și din cauză că așteaptă prea mult, medicii se simt presați din toate părțile și cer sprijin. Mai mult, din cauza efectelor adverse provocate de insuficiența respiratorie care nu permite creierului să se oxigeneze, unii dintre pacienți iau la bătaie asistentele și medicii și sfârșesc legați de pat pentru că altfel nu mai pot fi stăpâniți.

Medicul pneumolog dr. Dana Olar, despre gravitatea cazurilor în comparație cu anul trecut

„Se împlinește exact un an de când ne confruntăm cu această pandemie. Nu pot să vă spun presiunea care este asupra noastră de un an de zile. Este o boală necunoscută, am învățat din mers pentru a fi la zi cu protocoalele, facem schimb de opinii cu cei care sunt mult mai pregătiți.

Ca persoană implicată din prima zi în această pandemie pot să vă spun că gravitatea cazurilor față de anul trecut este mult mai mare. Acum avem pacienți tineri, în jur de 40 de ani, cu o formă agresivă de boală. Probabil că testele vor demonstra că este o nouă tulpină. Formele sunt mult mai severe și se adaugă și faptul că pacienții stau mult acasă. Refuza să vina la spital poate și de teama a ceea ce au citit despre spital.

Vă cerem să ne ajutați să convingem populația că trebuie să se adreseze spitalului atunci când forma nu mai este de gestionat acasă. Ne trezim cu pacienți care au stat două săptămâni acasă, cărora nu mai putem să le acordăm mult sprijin și aici este durerea noastră. Pacienții și aparținătorii nu înțeleg cum se poate ca la 40 de ani să se stingă și cum de există o evoluție atât de rapidă. Din păcate se poate. Uitați-vă în toată lumea, este al treilea val, de o agresivitate mai mare, o contagiozitate mai mare și căruia nu o să îi facem față dacă nu reușim să ne concentrăm pe pacienți și dacă trebuie să facem față atacurilor din mass-media.

Nu cred că ne mai putem permite să facem altceva decât să ne îndreptăm atenția asupra pacientului. Spitalul din Grădiște are 91 de paturi din care 85 erau ocupate în această dimineață. Pe ATI nu mai sunt locuri, fiecare tremură pentru pacientul lui, îl urmărește și îl monitorizează, cerem și facem presiuni pentru un loc pe ATI. La colegii din UPU stau pacienții de două zile și așteaptă să se elibereze un loc pe ATI”.

De asemenea s-a pus problema de angajări cel puțin temporare, dacă nu pe o perioadă nedeterminată, pentru a ușura munca medicilor din spital. Din păcate, se pare că anunțurile de angajare au apărut de mai multe ori pe site-ul Spitalului Județean, însă până la urmă s-a constatat că nu există doritori. În acest moment, conform unor statistici, în spitalele din Arad există cinci medici la suta de mii de locuitori, de patru ori mai puțini decât ar fi normal.

Pacienții ajung să fie legați de pat din cauza ieșirilor agresive pe care le au

„Boala aceasta nu afectează doar plămânul, afectează multe organe, printre care și creierul care este afectat din cauza insuficienței respiratorii și de aici apar tot felul de comportamente bizare. Putem vorbi aici despre halucinații vizuale și ajungem la agresiune. Din păcate ne confruntăm cu destul de mulți pacienți agresivi care își fac rău singuri, care agresează ceilalți pacienți din salon, agresează cadrele medicale. Eu am pățit-o pe pielea mea. Un pacient, un domn de 140 de kilograme, la vizită, când m-am aplecat către el să îl ajut să respire, m-a lovit direct în burtă, am crezut că leșin lângă pat. Asistentele au sărit să îl țină și una dintre ele s-a ales cu o palmă. Ne confruntăm și cu asemenea pacienți și aici intervine contenționarea, adică legarea. Aceștia trebuie legați că altfel își fac rău lor, dar și nouă. Nu ne permitem să așteptăm să fie cineva atacat. Noi cerem ajutorul colegilor psihiatrii și conform indicațiilor acestora, pacienții agresivi sunt legați. Medicul psihiatru se echipează corespunzător, vine în consult și apoi ne spune ce să facem”, povestește medic Simon Repolski Erika.

Despre „supradozele” de calmante

„Dozele se dau conform calcului kilogram-corp, plus perioada în care avem nevoie ca acea persoană să fie sedată. Pe secție nu prea se întâmplă așa ceva, nu este o practică, mai mult sunt sedați pacienții care trebuie intubați pentru că nu poți să faci acest lucru pe viu. Oamenii trebuie relaxați, sedați. Se folosește în mod curent în toate ATI-urile și se folosește peste tot în lume”, a expicat medicul Simon Erika.

Alte efecte și manifestări ale bolii explicare de doctor Dana Olar

„Sunt multiple efecte și manifestări și sunt acute. Nu vorbim neapărat doar de faza acută, ci de sechelele pe care această boală le lasă. Suntem în situația în care ne dăm seama că există necesitatea de a evalua acești pacienți periodic după externare pentru că, pe lângă leziunile pulmonare și sechelele pulmonare cu care poate să rămână pacientul, mai există afectare a cordului, neurologică, renală, neurologică de tip polineuropatie. Ne confruntăm deja cu ele, avem pacienți care sunt extrem de astenici, se plâng de oboseală și tulburări de memorie. Ne sperie aceste sindroame post covid care există la o parte dintre pacienți și acest lucru nu este deloc neglijabil pentru că aproximativ 30% dintre pacienți rămân cu sechele. Eu sper că o să reușim să depășim această pandemie și o să putem să acordăm timpul nostru și acestor pacienți care trebuie reabilitați. Ar fi o problemă extrem de importantă, doar că în clipa această există alte priorități. Ar fi nevoie de personal specializat pe asemenea lucru , secție specială. În străinătate există deja aceste spitale de reabilitare, din păcate noi nu ne permitem”.