Încetinitorul de particule: Spaime și tremurici cu Riviș Tipei jr. în orașul în care se vinde orice, dar se cumpără doar la bucată

    de E. Nola | 23 iulie 2018, 9:14 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    5

    Dincolo de mutarea pieței din Piața Catedralei mai încolo un pic, știrea săptămânii arădene a fost, fără drept de apel – tribulațiile sentimentalo-politice ale primarului nu se pun, ele sunt de pe acum banale – scumpirea cu 300% a taxei de înscriere la medicină la minunata noastră universitate, cică de Vest, Vasile Goldiș.

    Adevărul este că această taxă tinde într-adevăr să facă din pomenitul lăcaș de învățământ și pierzanie o instituție din Vestul Sălbatic, cel puțin la nivelul taxei, peste cinci mii de euro pe an, chiar dacă nu e Stanford sau Harvard, e deja la nivelul universităților mai puțin prestigioase de pe acolo.

    Nu de mult am prezentat situația economică falimentară a insituției patronate de eternul și fascinantul Dr. Aurel Ardelean, mișcarea care prevestește furtuna, trecerea fondului de imobile de la universitate la fundație, o măsură care ținteste salvarea averii în caz de faliment al universității.

    După cum se vede însă din această mărire a taxei, Dr. Aurel Ardelean nu a depus încă armele, luptă ca în Las Vegas – e vorba de spaimă și tremurici! –, adică încearcă să atragă bani cât mai mulți în casinoul său în care te joci chiar cu viețile oamenilor, ceea ce este ceva, oricum am lua-o.

    În afară de medicină, restul facultăților sunt mai mult de formă, în fond o universitate înseamnă mai multe facultăți, iar la medicină se vine chiar dacă diploma obținută acolo nu înseamnă defel că ai devenit medic pe bune, ci că poți și tu deschide un cabinet particular în care să prescrii rețete aiurea la bătrânii care, oricum, din cauză de Altzheimer, nu mai știu de mult de ce suferă în afara faptului că sunt din ce în ce mai bătrâni.

    Atitudinea stabilimentului ardelenesc mi se pare sintetizată de un comentariu la știrea în care am adus la cunostința arădenilor noua mișcare, venită direct de la secretariatul universității, citez, reproducând și semnele de punctuație: „Există o vorba foarte buna. PROST este cine da, nu cine cere! Pana exista persoane care platesc oricat se cere, de ce nu ar ridica tarifele?!”

    Chiar dacă pe online folosirea diacriticelor nu este obligatorie, aveam alte pretenții de la cineva care exprimă o părere venită dintr-o universitate, chiar și arădeană, în rest totul este corect, înclusiv scrierea cu majuscule a categoriei de oameni pe care se bazează de multă vreme Universitatea de Vest Vasile Goldiș.

    Recunoașterea acestui adevăr îi onorează chiar dacă prin asta recunosc indirect că nu sunt de fapt o instituție de învațământ superior, ci o afacere de jocuri și divertisment care merge din ce în ce mai prost, ce să faci, elanul inițial s-a dus, studenții buni pleacă în străinatate, acolo unde plătești, dar rămâi cu ceva sau chiar nu plătesti, ci te plătesc ei, dacă ești cu adevărat bun.

    Să trecem însă, situația universității Vasile Goldiș ne privește doar în măsura în care ea reflectă și criza profundă în care se află învățământul românesc, cum de altfel toate domeniile în care societatea ar trebui să bage bani, nu să scoată: cultură, sănătate, asigurări sociale.

    Criza, cum am spus, este profundă, motivând titlul împrumutat de la părintele jurnalismului gonzo, Hunter S. Thomson, o situație care, cel puțin până acum, pare fără ieșire, periclitând însăși viitorul societății din care facem cu toții parte.

    Speranțele sunt firave și cum ar putea să fie când îi vezi pe cei care ar fi în măsură să schimbe direcția, de politicieni și oameni publici vorbim, preocupați doar de propriile buzunare și de imaginea lor de două parale.

    Și ca să nu vă plictisesc doar cu al nostru primar, preocupat mai nou să-și îmbunătățească imaginea și situația proprie în partid, având în vedere că viitorul nu se arată foarte roz nici pentru cariera sa europeană, îl ofer acum ca exemplu pe fostul deputat și consilier, Riviș Tipei jr., Lucian pentru cunoscuți, un apropiat al primarului care însă se distanțează din ce în ce mai mult de acesta având în vedere slăbiciunile financiare și evoluția neprevăzută a fiului de pastor pâna nu de mult de mare viitor.

    Imaginea care îl înfățișează pe Rivis Tipei jr. în fața unui platou de mâncare este de-a dreptul demnă de pana unui Hunter S. Thompson, talentul meu fiind prea firav să exprim oroarea care se degajă din ea.

    Vă rog, uitați-vă cu atenție la imagine, o adevărată ilustrație gonzo la personaj și situație!

    Nu, nu este în Hawai, este la Arad sau undeva pe aproape, să presupunem că tocmai la restaurantul la care face referire articolul (Lucian Riviș Tipei era să lase Aradul fără unul dintre cele mai cunoscute restaurante din cauza unei datorii de zeci de mii de euro!), restaurant unde nu de mult primul om al urbei și-a sărbatorit ziua de naștere sau onomastica (Toți oamenii primarului. Milionari, politruci, prieteni, doamne – invitații de lux la ziua lui Falcă, aseară, la cheful exclusivist de la „Ema del Mar”), diferența contează cât o ceapă degerată, uitați-vă, vă rog, la expresia feței, la paharul de vin, la platoul uriaș pe care tronează rămășițele unui animal, nu pui, nu porc, nu vită, nu, ceva de care proștii care plătesc taxa astronomică de la Goldiș nici n-au auzit sau dacă au auzit, sigur n-au consumat sau dacă au consumat, sunt sigur studenți străini, respectiv italieni sau africani.

    Da, un crustaceu fiert la Arad sau undeva pe aproape, acolo unde până acum crustaceii aveau numele lor din Consiliul Local sau Județean, un rac, Domnilor și Doamnelor, la un pahar de vin, crab sau homar, Dumnezeu știe, iartă-ne, Doamne, noi habar n-avem, dar, vă rog încă odată, uitați-vă la expresia Domnului Riviș Tipei jr. deasupra racului și a paharului de vin alb!

    Dacă înțelegeți ce vă spun, ați înțeles și de ce e spaimă și tremurici în oraș și în țară, ați înțeles exact ce am vrut să vă spun când vă vorbeam despre lipsa de speranță și de ce pleacă tinerii cei mai talentați din țară să învețe acolo unde mai este de învățat câte ceva.

    Ilustrațiile reprezintă câteva clădiri universitare din lume, prima fiind chiar a celei mai bune medicini iar videoul de la sfârșit vă prezintă cele mai vechi 10 universități din lume iar ca bonus expresia Domnului Riviș Tipei jr..

    Măcar să rămânem și noi cu ceva…

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • N-ati inteles.
        Nu am vorbit de Vlaicu, nu am avut de ce, n-au facut nimic spectaculos in ultima vreme – gen marirea taxei la medicina lor care nu exista de trei ori, devenind astfel cea mai scumpa facultate de medicina din Romania -, pe urma sunteti depasit de evenimente: Dna Lizica, cum ii spuneti, este in pensie de o buna vreme iar Doamna Lile, din cate stiu, nu este totusi proprietarea universitatii.
        Pe de alta parte, daca erati mai atent, retineati urmatoarea idee, citez din mine insumi, ceea ce este chiar penibil, dar trebuie sa facem totul pentru ca cititorul sa inteleaga: “Să trecem însă, situația universității Vasile Goldiș ne privește doar în măsura în care ea reflectă și criza profundă în care se află învățământul românesc, cum de altfel toate domeniile în care societatea ar trebui să bage bani, nu să scoată: cultură, sănătate, asigurări sociale.”
        Acum ati inteles?

        +2 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    8 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.

    Logo Aplicatie Special Arad

    Special Arad