Gata, primăvara a venit, semnele sunt clare și irefutabile.

Gheorghe de Bruscles a început săptămâna cu cel de al doilea sfârșit lung la Sânleani (Sf Fecioară în maghiară), sărbătorindu-se așa cum ne-am obișnuit, adunându-i grămadă pe toți care depind de bunăvoința sa și nu numai.

Nu intrăm în amănunte, au făcut-o alții, inclusiv aici pe Special, nu e nimic nou, asta știe Falcă: să le organizeze sărbători în care el este cel sărbătorit, ceilalți fiind cu îndoitul din șale și zâmbetele mieroase până la loc comanda.

Mult mai semnificativ ni s-a părut ieșirea lui Sergiu Bîlcea, la braț cu Lazăr Faur, pe șantierul podului de peste Mureș care trebuia să fie gata în acest an. Cel puțin așa ne-a spus acum câțiva ani sărbătoritul de la Sânleani. Puteau să meargă și la pasajul de la Micălaca, ăla trebuia să fie gata acum zece ani, bine, totuși, că s-au apucat italienii, după cum merg treburile – video la sfârșit – nici nu ar fi mare minune ca la sfârșitul anului să trecem peste linia ferată de acolo nu pe lângă, așa cum am făcut un deceniu, stând la coadă la barieră, ci chiar pe pasarelă.

Cei doi, sfătuiți, desigur, de sfântul sărbătorit luni, s-au dus la pod, nu la pasarelă, având ei argumente serioase și pline, de asemenea, și de semnificații. Păi, așa cum știți, pasarela ține de ei doar așa colateral, fiind în ograda drumurilor naționale, în timp ce podul de peste Mureș este chiar cireașa de pe tortul sărbătoritului. De aceea, cum am spus, pasarela este executată de o firmă italiană, vorba vine, în timp ce podul – bine peste cincizeci de milioane de euro – este în lucru la o firmă locală, chiar dacă nu așa de cunoscută și apropiată sărbătoritului precum Tehnodomus.

Fotografiați și filmați de presa apropiată sărbătoritului, cei doi au arătat acolo, pe malul apei, ca doi pitici din poveste care au nimerit lupul în loc de Alba ca Zăpada. Zâmbeau, desigur, ce să facă, dacă n-ai treabă, zâmbești, iar ei chiar nu mai au treabă de ani buni. Țineau și microfonul în mână foarte profesionist, mai ales Lazăr Faur, se vedea că a început înfiltrarea în lumea închisă a sărbătoritului prin defuncta televiziune Info TV, fostă Intersat.

Asta este, ce să facă între două week-enduri prelungite, mai ales dacă cel de al doilea ține de 1 Mai, ziua internațională a celor ce muncesc și nu stau degeaba. Asta așa ca o amintire din vechile timpuri, că mai nou este ziua în care toți cei care se respectă și doresc, mai ales, să fie respectați se dedau la mici și bere, indiferent unde, numai să fie. Este adevărat, fiind trei zile libere, unii s-au dus peste hotare, renunțând la mici și la bere, intoxicând FB-ul cu fotografii care mai de care cu ei în minunatele locuri din Italia sau Franța, asta ca să nu mai zicem de cei care s-au dus și mai departe, până la Washington.

Și tocmai de asta a fost atât de reconfortant să îl vezi pe Bibi la grătar. Cu berea la mână și cu furculița în cealaltă, zâmbind cu bucurie adevărată, în fond el chiar se ocupa de lucruri care îl interesează și la care se și pricepe cât de cât. N-avea el treabă nici cu pasarela, nici cu podul, nici măcar cu excursia de la Bruxelles, de unde tocmai se întorceau alți doi pioni importanți în schema de putere a sărbătoritului de la Sfânta Fecioară.

E vorba de domnii Bulbuc și Ando, doi intelectuali de seamă, care au tras așa o fugă până în capitala Uniunii, dacă tot s-a ivit ocazia. Ce au făcut acolo nu ne-au spus, erau cu oareșce inventatori arădeni, pentru un om normal ajunge și atâta să tragă o fugă la Bruxelles. Păcat doar că nu poți ateriza la Arad, dar atâta bai să fie, încă un pic și poți trece peste podul care va fi gata la anul sau peste doi-trei ani în drumul tău spre aeroportul din Timișoara. Că dacă iei avionul de la Budapesta, e mai simplu: urci pe autostradă și dus ai fost. Nu mai ai treabă cu micii lui Bibi, nu mai ai treabă nici cu cei care trec Mureșul în continuare cu barca și pățesc ce au pățit nenorociții care nu au un pod la îndemână.

Asta este, viața este complexă și plină de riscuri, iar dacă te-ai agățat odată de vasul pirateresc umplut cu pradă nu te mai dai jos decât dacă se scufundă de tot.

Nu e de mirare că nu ai timp să fugi până la Semlac să vezi cum de s-a întâmplat tragedia de acolo, în care, la trecerea Mureșului, barca poreclită „Titanic” s-a răsturnat, un copil de trei ani a murit, iar alte patru persoane, printre care doi minori, sunt de negăsit.

Desigur, organele de resort lucrează fără preget de atunci, dar în asemenea cazuri, mai ales că e vorba de victime inocente din lumea pe care o reprezinți, în alte locuri cineva din vârf se duce să vadă ce și cum. Poate de la CJ, poate de la Prefectură, poate chiar de la Bruxelles.

Dar nu, e week-end lung, e cu mici și bere, e cu excursii, pozele la podul care se construiește s-au făcut din timp, iar sărbătoarea Sfântului Gheorghe a avut loc acum o săptămână.

Și totuși primărița de la Semlac, Letiția Stoian, a fost. Și a mobilizat oamenii în căutarea victimelor. Dar ea nu se pune. Este independentă, este femeie și este în funcție de peste 25 de ani. De dinainte de pogorârea din Bruxelles.

Deci…