Îmi pare rău, este marți, iar dacă este, atunci e și Bibarț.

N-am ce face, îmi pare rău mai ales de fanii săi înverșunați, chiar și de cei de la posturile de casă care îl promovează în toate celelalte zile ale săptămânii, dar săptămâna care a trecut a fost una intensă în viața primului om al urbei noastre năpăstuite.

Asta este, Ghiță e la „Bruscles”, mi-am și permis să ilustrez situația cu o melodie veche și celebră care face apel și la marți și la Belgia. E dintr-un film vechi care a făcut ceva vogă la vremea lui, fără impact însă asupra celor despre care discutăm aici, ei pe vremea aia fiind doar în proiect sau, în cel mai bun caz, în scutece.

Săptămâna care a trecut a început în trombă, am aflat luni că primăria datorează vreo 150 de mii casei Bohus pentru cinema Studio. Vorba vine cinema, că nu mai e de ani de zile, iar planurile de bine cu care ne amețea Ghiță, iar mai nou Bibi sunt tot așa: planuri. Și e cam rușinos, oricum am lua-o, sala aceea fiind prima din Arad și printre primele din țară construite în mod special pentru proiecția de filme. Apollo se numea, și asta în toate zilele săptămânii în vremea aceea. Acum, după ce a fost sală de jocuri, stă în paragină, așteptând ca cei de la Strada TV sau de la aradon să îi șoptească lui Bibi răspunsul corect. Probabil marți.

Adică azi. Marți e bine, e doar pentru asta, nu ca în alte zile ale săptămânii, când Bibi trece la treabă. Miercuri se duce, de exemplu – e vorba de săptămâna trecută – să spargă lacătul de la terenul de sport de la Moise Nicoară.

Gest năprasnic de om pus pe treabă. Fără să realizeze că e un gest care arată că el nu prea este băgat în seamă, pe aici, prin Arad, ca primar, ci doar ca showman. Probabil asta a fost și problema. La gala elitelor arădene scoase dintr-o povestire de Kafka a fost prezent mai mult pentru că așa se cuvenea, nu avea cum să lipsească din moment ce e membru în același partid cu cei care s-au adunat să ia masa la Filarmonică. Numai că era evident că el acolo e în plus, a și plecat relativ repede lăsându-i pe Cionca, Sinaci și Falcă să se desfete pe îndelete cu bucățile servite pe fond muzical. În fond, totuși, erau la Filarmonică, ce naiba.

Bibi s-a revanșat însă imediat, organizând luni, cu o zi înainte de marți – de săptămâna trecută vorbim – o conferință de presă de n-a văzut Parisul așa ceva. De „Bruscles” nici nu mai are rost să vorbim.

Asta da regenerare urbană, nu vorbele inventate sub domnia lui Ghiță Falcă. Ce Studio, ce gropi de la Boul Roșu, ce pereți care se huluie pe trotuar? Uitați de asta, ia aruncați o privire pe ilustrațiile astea. Ei, ce vedeți? Arad, oraș al viitorului, dacă nu v-ați prins! Treceți acum peste faptul că imaginile astea au fost adunate de pe internet și reprezintă viziuni ai unor arhitecți chinezi, americani ori vest-europeni! Nu asta contează!

Ceea ce contează este că Iceberg S.R.L din Timișoara, reprezentat aici de domnul arhitect proprietar este de-a dreptul copleșit de posibilitățile arădene. Mureșul, apropo, voi știați că la Arad curge Mureșul? Vă dați seama ce se poate face dacă se exploatează ca lumea această unică șansă? Cetatea! Ce, nu știați că avem și cetate? Poate nu ați realizat până acum că Mureșul curge imediat lângă cetate, de fapt o înconjoară în formă de Omega. Nu, nu e vorba de formația aia ungurească pe care o ascultam noi arădenii acum cincizeci de ani, ci de litera grecească. E un fel de o românesc, numai că e la sfârșitul alfabetului grecesc, de unde și expresia de la alfa la omega.
Ei și vă dați seama ce era dacă Domnul Bibi îi spunea arhitectului timișorean că, spre deosebire de Timișoara, actualmente capitală culturală a Europei, la Arad a umblat până și Franz Kafka. Da, de scriitorul cela e vorba. Vestit, oricum, chiar dacă mai nou nu îl citește nimeni. Important e că omul a trecut prin Arad, transformându-l astfel în singurul oraș românesc în care a umblat un clasic al literaturii universale moderne. Și asta pe vremea când în pădurea Ceala nu erau încă treceri marcate pentru pietoni.

Mă rog, acum în era FB și a telefoanelor mai deștepte decât purtătorii, nu pare o treabă extraordinară, dar vă dați seama cum ar veni turiștii să vadă orașul în care Franz s-a despărțit de logodnica sa de aproape un deceniu. De Felice Bauer vorbim, cea care avea o soră căsătorită la Arad și un atelier fotografic chiar vizavi de Joy’s. Ei, ce părere aveți, să punem o statuie așa mai modernistă a lui Kafka în balconul cela care se uită spre piața Plevnei? Care astfel ar deveni piața Kafka…

Bun, n-am găsit încă ilustrații de acest gen pe internet, chiar dacă la Praga, orașul unde locuia și de unde a venit la Arad, sunt mai multe. Și statui și instalații. Ah, vă deranjează noțiunea de instalații! Vă înțeleg. V-a înțeles și Bibi. A și arătat asta miercuri, atunci când, după ce s-a întâlnit marți cu arădenii pe Strada TV (audiență pe moment 50), s-a repezit furtunos în fața Colegiului Moise Nicoară să spargă lacătul cela plătit tot de el.

Mai precis de noi.

Că noi, arădenii, suntem atât de scoși din povestirile lui Kafka încât îi mai și plătim pe cei care își bat joc de noi…

Citește și:

•  Zece ani și-o șmanglitură de PUG pentru viitorul Arad- Special Arad · ultimele știri din Arad

•  De ce a apărut o trecere pentru pietoni în Pădurea Ceala către 3 Insule – Special Arad · ultimele știri din Arad