vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day: Scrisoare deschisă către mine însumi de Ziua Internațională a Sănătății Mintale

    de Lajos Notaros | 11 octombrie 2018, 8:41 AM | Opinii

    4

    Stimate Enola, Lajos sau Domn profesor sau cum ți-ar mai zice oamenii din ce în ce mai puțini cu care interacționezi sporadic!

    M-am decis să-ți scriu în această minunată zi de 10 Octombrie, Ziua Internațională a Sănătății Mintale, observând degringolada mintală și nu numai în care te afunzi tot mai tare pe zi ce trece.

    Am avut posibilitatea să te observ, să zicem așa, de la naștere, chiar din momentul în care a devenit evident că ceva nu este în regulă cu tine.

    După câte știi și tu din povestirea mamei noastre, spre deosebire de toți ceilalti normali din naștere, tu nu ai avut nici măcar bunăvoința să orăcăi în acele momente decisive pentru fiecare om. De fapt, ca să spun pe aia dreaptă, dormeai ca un nesimțit, aducând frastul pe doctori și pe mama care altfel ar fi fost tare fericită că a reusit să ne aducă pe lume la peste patru kile, ea fiind atunci încă o tânără micuță și fragilă, nepregătită pentru fițele tale.

    Părinții noștri, săracii de ei, și-au făcut iluzii o viață întreagă, chiar dacă aveau tot timpul vaga impresie că s-au pricopsit cu un pui de cuc în cuibușorul lor de porumbei.

    La nici trei ani, în sfânta seară de Crăciun, ai afirmat țanțoș că Moșul este vecinul bătrân și gras, ceea ce era adevărat, dar puteai dracului să taci din gură.

    La nici cinci ani, abia ieșit din grupa mică, ai spus în gura mare la serbarea de sfârșit de an că tanti educatoare o pune cu secretarul primăriei, ceea ce s-a verificat ulterior la divorț, dar nu era cazul să te bagi tu în rahaturile oamenilor mari.

    În școala primară, o dovadă evidentă a retardului tău încă de pe atunci, nu conteneai să întrebi mereu „De ce?”, erai atât de înverșunat în nebunia ta că repetai fără încetare întrebarea și atunci când tanti învățătoarea îți aplica binemeritata corecție cu liniarul pe vârfurile degetului.

    În liceu ai fost o pacoste, proful de mate ți-a cerut exmatricularea înainte să te lase corigent după ce ai ținut să-l luminezi că unu și cu unu doar în românește fac doi, în germană fac zwei, fără să mai spui, ai adăugat plin de tine, că în maghiară fac kettő.

    images

    Dar culmea iresponsabilității ai atins-o după terminarea liceului când, împreună cu încă doi săriți de pe fix ca tine, te-ai dus la miliție să le ceri pașapoarte pentru un tur al Europei pe biciclete, nemaivorbind că după refuzul lor categoric, ai spus liniștit: nu-i nicio problemă, atunci mergem cu vaporul.

    Nici marea schimbare din Decembrie 1989 nu te-a pus cu picioarele pe pământ.

    Pe vremea aia scriai deja la ziar – numa Dumnezeu poate spune care a fost iresponsabilul care a permis asta – și susțineai tot felul de aberații, evident toate împotriva evidențelor clare: că Ceaușescu nu trebuia împușcat, că ne putea povesti ce și cum în lungile seri de iarnă, că Iliescu e mai comunist decât Marx și Engels împreună, că democrația nu înseamnă împărțirea averii națiunii la amicii care te țin în față exact cum pe vremuri părinții ți l-au prezentat pe moșul din vecini drept Moș Crăciun.

    Fără să mai insist pe antecedentele tale, că mă ia cu amețeală, țin să afirm însă cu mâna pe inimă că acum, la bătrânețe, dacă pot spune așa, ai luat-o razna complet.

    Semnele de retard sunt din ce în ce mai evidente, parcă nu te-ai mai maturizat nici un pic, te folosești de prilejul că mai poți scrie la ziar ca să pui aceleași intrebări idioate: „De ce?”, „Pentru ce?”, „Cui folosește?”, de parcă răspunsurile la aceste întrebări ar mai interesa pe cineva sau ar mai avea vreo relevanță în lumea în care trăim și, ca să nu spun vreo prostie la nervi, trăiești și tu.

    În loc să te bucuri că ai ajuns la o vârstă la care nu toți ajung, că ai scăpat de miliție și securitate, de gloanțele răzlețe din Decembrie, că minerii au ocolit Aradul, că te-au lăsat în pace și după anii nouăzeci, nu ți-au privatizat bucătăria și veceul, în loc să vezi schimbările, realizările în bine și în bunuri, tu o ții în continuare cu observațiile și întrebările, de parcă te-ar mai asculta cineva.

    images 2

    Că de ce au construit pasarela acolo unde n-ai unde să ajungi undeva, că de ce au vopsit piste de biciclete prin locuri unde n-ai cum să mergi cu bicicleta, unde a dispărut ștrandul, cinematografele și stadionul, de parcă ai trăi într-o altă lume, nu în asta în care trăim cu toții și ne descurcăm fiecare cum poate mai bine.

    Când lumea vrea să interzică căsătoriile dintre homosexuali, tu sari în sus, de parcă n-ai fi botezat și heterosexual, când un politician local o mai ia pe arătură, tu începi să țipi ca din gură de șarpe că minte și înșeală, de parcă asta ar fi treaba ta.

    Este evident că ai o problemă mare cu sănătătea mintală, îți spun asta ca de la eu la mine, încearcă măcar astăzi, în această splendidă zi de vară indiană dedicată sănătății mintale să te mai reții, poate nici nu-i atât de grav, cu puțină atenție și disciplină mai multă ai putea intra și tu, acum la apus, în rândul oamenilor normali și la locul lor.

    images 3

    E momentul s-o lași mai moale, să-ți iei regulat pilulele, nu te mai arunca înainte că nu mai ești tânăr, iar dacă după toate câte ți-am spus aici mă iei din nou cu „De Ce?”, să știi că eu nu mai răspund de mine, dar nici de tine ș-atunci să vezi cu ce rămăi…

    P.S. Desigur, nu vă faceți probleme, exact asta m-a întrebat când am terminat: cu ce?, ca după un timp în care mă uitam la mine nevenindu-mi să cred urechilor să mă mai întrebe: și de ce?

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Lasa un raspuns pentru aradean

    6 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.