A fost un eveniment frumos aseară în Grădina de vară de la cinematograful Arta. UTA și-a prezentat noile achiziții, a fost lansată cartea „Dinastia Țîrlea. Tatăl și fiul din avangarda Bătrânei Doamne” scrisă de Radu Romanescu și Ionel Costin, iar la ora 21.45 a început proiecția documentarului „Povestea Bătrânei Doamne”, realizat de SuperLiga despre clubul fondat de baronul Francisc Neuman.

O spun din auzite, o spun din citite pe alte site-uri, și m-am bucurat să văd că la evenimentul de pe strada Vasile Alecsandri au participat și ultrașii Bătrânei Doamne, dar și suporteri de toate vârstele. Nu am fost prezent pentru simplul motiv că nu eram acreditat la un astfel de eveniment deși, recunosc, mi-ar fi plăcut să fiu prezent pentru a-l reîntâlni pe Mihai Țîrlea și pe mulți alți oameni de fotbal sau simpatizanți ai fotbalului din Arad.

Ce nu am înțeles este felul în care a fost programat acest eveniment, la concurență cu semifinala Campionatului Mondial dintre Spania și Franța. Mă întreb de ce nu a fost programat luni seara, atunci când a fost zi liberă la Mondial, sau măcar la o oră la care să nu se suprapună cele două? Tot din auzite spun că marea majoritate a celor prezenți au plecat când a început documentarul „Povestea Bătrânei Doamne” tocmai pentru a prinde meciul.

Iar în timpul partidei dintre Spania și Franța, prin minutul 36, cei de la Golazo au publicat o știre care sună exact ca în textul de mai jos:

„UTA Arad este în centrul unei situații neobișnuite: clubul aflat în procedură de concordat preventiv a cesionat către antrenorul Andrei Prepeliță o creanță viitoare în valoare de 320.000 de euro, informație care apare într-un document înscris în Registrul Național de Publicitate Mobiliară (RNPM).

Operațiunea ridică numeroase semne de întrebare, în condițiile în care fostul internațional, rămas liber de contract după despărțirea de Unirea Slobozia, în urmă cu cinci luni, nu a avut până acum relații contractuale cu UTA Arad, nici ca jucător, nici ca antrenor”, apare în textul de pe Golazo.

„UTA este o asociație de drept privat, iar din respect față de toți partenerii noștri contractuali avem o regulă clară: nu comentăm în spațiul public conținutul contractelor și nici informații care fac obiectul unor documente confidențiale, indiferent de persoanele sau entitățile implicate. Vă mulțumesc pentru înțelegere”, a spus Alexandru Meszar aceleași surse.
Cât de dubios sună asta…

…320.000 de euro către un antrenor care nu a avut niciodată contract cu UTA, tocmai către antrenorul care l-a înlocuit pe Mihalcea la Slobozia și care între timp a rămas fără job. Am întrebat pe chatgpt cu ce se ocupă Prepeliță atunci când nu antrenează și am aflat că are câteva investiții imobiliare prin București dar și afaceri în domeniul petrolier. Care dintre acestea ar putea avea tangențe cu un club de fotbal ca UTA nu îmi dau seama. Îmi dă cu virgulă…

Cum tot cu virgulă îmi dă și această secretomanie a „unei asociații de drept privat” cum spune Meszar că este clubul UTA, un club care este conectat de mai bine de 13 ani la banul public, un club care are datorii de peste 6 milioane de euro, datorii făcute tot în aceiași secretomanie în care este învăluită și această „afacere” cu Prepeliță.

Tot ieri, înainte de evenimentul de la Arta, am văzut noile tricouri ale Bătrânei Doamne. Recunosc că îmi place tricoul oficial, dar ce mi-a atras atenția este numărul sponsorilor de pe tricou. Da, probabil ați văzut și dumneavoastră, sunt mai puțini sponsori decât în ediția trecută de campionat, iar sponsorii care au rămas se pare că au mai scăzut și ei din sumele virate către club atât timp cât nu mai apar pe piept, iar alții au coborât sub numărul de pe tricou sau au ajuns chiar pe mânecă…

Pe piept apare un sponsor nou, dar tot unul din aceiași ligă și același domeniu cu sponsorii care au fost pe piept încă de la promovarea din 2020.

Nu e greu de ghicit că în aceste condiții UTA va încasa mai puțini bani decât în sezonul trecut de la sponsori, dar încasează mai mult din drepturile de televizare pentru că echipa a ocupat locul 7. Deci, e meritul lui Mihalcea și al jucătorilor, nicidecum al conducerii sau a vreunei strategii de marketing.

Diferența între cât a luat UTA în sezonul trecut din drepturile TV și cât ia în acest sezon este de aproximativ 400.000 de euro, patru sute de mii de euro aduși de pe sudoarea echipei, bani din care 320.000 merg către Prepeliță fără nicio explicație. Sau, altfel spus, Prepeliță va încasa de la UTA cât încasează într-un an primii trei dintre cei mai bine plătiți jucători din lot.

„Banii vor fi încasați de Andrei Prepeliță din drepturile TV și alte venituri.
Potrivit contractului din 11 iunie 2026, UTA a cesionat în favoarea lui Andrei Prepeliță o creanță viitoare în valoare de 320.000 de euro.

Suma va fi plătită în lei, la cursul BNR din ziua fiecărei plăți, și va fi reținută din primele încasări pe care UTA le va primi din drepturile TV distribuite de LPF, din fondurile UEFA sau din sumele acordate de FRF pentru participarea în Cupa României.

Plata va continua până la acoperirea integrală a celor 320.000 de euro”, scriu cei de la Golazo.

Și atunci cum să vină sponsorii? Cum să vireze cineva bani într-un club în care banii dispar inexplicabil spre diferite persoane sau entități, în condițiile în care datoriile depășesc 6 milioane de euro, tot fără explicație?

Curat, murdar…