Ce să fac dacă apare tocmai pe 1 Martie, trebuie să punctez momentul, nu?

Cu atât mai mult cu cât încă sunt sub impresia documentarului-anchetă al grupului Recorder. Știți, aia cu casa aceea de partid și stat de pe Bulevardul Aviatorilor din București. Da, aia care se face să corespundă pretențiilor de acum cu șapte milioane de euro din bani publici pentru cineva care a făcut mult pentru neam și țară. Mă rog, poate unii nu sunt de acord și se gândesc cu nostalgie la Gheorghe Gheorghiu-Dej sau Borilă, oameni de partid și de stat care au participat și stat odată în acea casă. Cu alte cuvinte, nimic nou, numai că acum e pe viață. Nu doar cât ești în funcție și în grații. Sau până ajungi în fața plutonului de execuție.

În toate poți găsi avantaje și dezavantaje, important este să insiști pe avantaje. Să nu te scufunzi, precum broscoiul, în mocirla dezavantajelor, în poșirca efectelor negative. Fără să mai vorbim că până la nivelul realizat de Viktoraș Orbán în Ungaria mai este. Până la exproprierea țării de către o mână de oameni grupați în jurul conducătorului providențial, mai avem. Un pic!

Nu, la noi deocamdată e așa la derută, la șmecherie, cum se zice în popor. Ne înțelegem, ne comasăm, împărțim avantajele ca să ne simțim toți bine. Vin alegerile, trebuie să fim cu capul pe umeri. Dar până atunci mai sunt sărbătorile de primăvară. Valentin, Dragobete și Mărțișorul. Fără să mai vorbim de 8 Martie. Tot pe acolo toate patru, toate vorbesc despre iubire, atenție și cadouri. De Valentin, pui o inimă în fața Primăriei, de Dragobete două, că e neaoș, nu import american. Mă rog, de fapt și ăsta e import, dar nu se știe. Și chiar dacă unii mai știu, e din Bulgaria, nu din SUA. De-ai noștri și ăștia, secole la rând ne-am comasat cu ei, iar acum ne salvează iar, că ei sunt mereu după noi, pe ultimul loc, la tot felul de indicatori de performanță în UE.

Dar cu Martie e mai deosebit nițel. Avem și tradiție, avem și Ziua femeii de pe vremea când era chiar obligatorie, având în vedere că era legată de greva femeilor din Petersburg din Martie – după rit vechi, februarie – care a declanșat de fapt revoluția care a dus la răsturnarea, cel puțin în formă, a țarismului în Rusia și a deschis calea la Marea Revoluție din Octombrie. Spun asta fiindcă, încă un pic și e 8 Martie și sunt sigur, nu foarte mulți dintre cele sărbătorite știu de unde li se trage.

Cu Mărțișorul e mai neaoș, dar e tot legat de război și pace – vezi culorile alb-roșu ale șnurului -, fiind un obicei vechi al zonei, generalizat, desigur, tot în secolul XX. La noi e Mărțișor, la bulgari Martenița, iar la macedoni, Martinka. Este drept, doar la noi e exclusiv pentru femei, ceilalți pomeniți și alții oferă mărțișoare deopotrivă bărbaților și femeilor.

Acuma nu vă luați după aberațiile unui bărbat trecut de o anumită vârstă care se află încurcat de multitudinea de sărbători primăvăratice care invocă iubirea în diferitele sale forme. Și nu i-o luați în nume de rău că ajunge la tot felul de asociații neplăcute, aberante chiar. Mai ales când dă de mărțișoare și felicitări mai puțin galante, așa cum sunt cele ale politicienilor care atârnă pe toate clanțele de la uși.Asta este, totul a devenit politizat în zilele noastre, nu mai poți spune un „te iubesc” fără ca gândul să te ducă la alegeri, ședințe de partid și manifestări la care cuvântă câte unul care habar n-are că 8 Martie este sărbătoare oficială de relativ puțin timp și provine din greva femeilor de la Petersburg, cele care l-au adus la putere pe unul Ulianov, mai cunoscut sub numele de Vladimir Ilici Lenin. Sau a femeilor din New York din 1857, vreo patruzeci de mii de muncitoare textiliste, care au intrat în grevă. Asta cu americancele e mai mult o legendă, dar atâta bai să fie, în general poveștile cu femei au un loc binemeritat – era să scriu binemăritat – în lumea legendelor. Dar ca să fim siguri de o treabă: 8 Martie s-a sărbătorit prima oară în 19 Martie 1911 în patru țări: Austria, Danemarca, Germania și Elveția, țări ca lumea, nimic de zis.

Oricum am întoarce-o tot acolo ajungem: la caracterul comasat al acestor sărbători. De fapt, al sărbătorilor în general. Vin de undeva, de obicei ca acte de revoltă la practicile politicienilor, se lipesc de câte ceva și în cele din urmă nimeni nu mai știe ce și cum.

Și uite așa, le pică tocmai politicienilor în poală pur și simplu. Ce să facă și ei? Dacă ar spune adevărul, ar fi jale. Cum adică: să aflăm cum au ajuns din rupți în cur, milionari peste noapte, cum și-au luat diplomele la fără frecvență și examene, cum încearcă să spună „all right” în loc de „ok”, ca să creadă proștii că știu engleză mai bine ca Shakespeare, săracul.

Pentru ei comasarea, adică „unirea în cuget și simțiri” este de la natură, un fel de obligație de serviciu, în fond nu e mare lucru să realizezi că pentru un politician neaoș de al nostru nu există diferențe de principiu, ci doar de interese. Iar acum când al nostru ca Bradul a ajuns pe locul 19 al listelor comasate, e chiar recomandat să dai mărțișoare la toate femeile, inclusiv bărbați,, indiferent de partidul de care aparțin.

Și, ca să abordez și ceva serios, apropo de sărbători comasate: fiind an bisect, colegul Lucian Dănilă a avut, ieri, posibilitatea să își sărbătorească pe bune ziua de naștere pe 29 Februarie.

Să ne trăiești, Luci!