Analiștii de toate neamurile și felurile se dau de ceasul morții să ne explice ce se întâmplă de o săptămână în Rusia. Prin ziare și online, pe televizor, unii mai deștepți ca alții, ne înșiră banalități și locuri comune, numa’ să avem timp și răbdare să le digerăm.

Greșeala tuturor, cu câteva excepții notabile, pe care nu le nominalizezi aici – cine este interesat îi poate găsi în lumea asta în care dacă știi ce să cauți, ajungi la el prin cel mult trei clicuri – este că încearcă să explice evenimentele din perspectivă nerusească, oarecum europeană sau chiar occidentală.

Numai că diferența dintre Mama Rusia și restul lumii constă tocmai în modul diferit în care se raportează la realitate, la tradiție, la trecut, la glorioasele amintiri. Cele care în marea majoritate a cazurilor n-au fost deloc glorioase și cu atât mai puțin eroice, ci au fost transformate în mituri moderne prin forța propagandei.

Rușii au o tradiție milenară în a nu accepta realitatea. Acest mod de raportare poate fi și cu semnificație pozitivă, însă în imensa Rusie înseamnă mai mult arbitrariu și autoritarism la vârf și supușenie, respectiv renunțarea la principii la nivelul masei.

Nu e ceva unic, în general societățile de tip oriental se comportă la fel, chiar dacă Rusia prezintă și aici deosebiri eclatante. Ceea ce este însă comun în aceste societăți se referă la respingerea ideii de democrație și cultivarea exclusivă a ideii de putere și autoritate impusă.

Pentru a înțelege cât de cât ultimele evenimente din Rusia e bine să avem în fața ochilor câteva reguli de bază.

Prima ar fi că nicio informație care vine de acolo nu este în conformitate cu realitatea. Că e vorba de cifre, informații sau analize de situație, contează mai puțin, important este să vedem ce vor de fapt să ascundă. Să ne dăm seama – nouă de pe aici de lângă ei ne este mai ușor, în fond, sunt anumite influențe seculare care ne ajută înțelegerea –, ce se ascunde după ele.

Să începem cu Prigojin, șeful armatei particulare Wagner.

Foto: ok.ru

Omul a recunoscut abia în septembrie 2022 că el este cofondatorul și liderul armatei de mercenari, nu înainte să dea în judecată pentru calomnie două publicații care susțineau asta. Să vedem cine este de fapt individul, cu observația că legile rusești interzic armate particulare.

După ce realizăm că Prigojin reprezintă în esență un personaj etern în politica rusească, lucrurile încep să se vadă mai clar. Cât se poate, desigur, fiindcă în lumea rusească nici cel care lansează dezinformarea nu este scutit de efectele sale.

Prigojin este opricinicul lui Ivan cel Groaznic în condițiile Rusiei putiniste.

Responsabil exclusiv în fața „țarului”, deasupra legilor –, nu uitați, legile din Rusia interzic armate particulare –, este cel care este chemat să asigure, prin orice mijloace, puterea și dominația acestuia.

Nu este o întâmplare că Vladimir Sorokin, cel mai cunoscut și popular scriitor rus al momentului, a scris o carte cu titlul „Ziua opricinicului” încă în 2006, o viziune a Rusiei în 2027, an în care la putere este din nou un țar în mod oficial, iar metodele de guvernare nu se diferențiază prea mult de cele din vremurile lui Ivan cel Groaznic.

Toate acestea ca o parafrază la regimul lui Putin, scriitorul părăsind Rusia pentru Berlin cu trei zile înaintea declanșării războiului împotriva Ucrainei. Tocmai la timp, am putea zice…

Problema cu opricinicul este că fiind deasupra legilor, trăind așadar în indefinit și arbitrariu, el se poate întoarce oricând împotriva stăpânului său absolut. Mai ales atunci când nu este mulțumit de tratament sau i se pare că stăpânul nu mai are încredere în el. Sunt cazuri numeroase de astfel de revolte, unele chiar reușite, în care fosta slugă devine instrumental în doborârea stăpânului de până atunci. De altfel, situația se referă și la serviciile secrete, variații rusești moderne la invenția lui Ivan cel Groaznic.

Foto: captură video Mirror / YouTube

Ei, având toate acestea în vedere, „revolta” lui Prigojin indică cât se poate de simplu degringolada care a cuprins regimul lui Putin.

Este cât se poate de evident că războiul dezastruos cu Ucraina începe să își arate efectele asupra sistemului de putere construit de noul țar.

Asta nu înseamnă neapărat că urmează debarcarea sau pur și simplu eliminarea lui Putin, dar înseamnă că dacă nu se întâmplă ceva ieșit din tipare, zilele sale în fruntea Rusiei sunt numărate.

Așa cum am schițat la început, nimic nu este sigur și cu atât mai puțin previzibil, dar asta nu înseamnă că nu urmează, în scurt timp, într-un fel sau altul, deznodământul.

Putin a intrat pe o logică pe care el îl cunoaște foarte bine și știe că zilele sale la putere se apropie de sfârșit, acum fiind preocupat ca acest sfârșit să nu fie foarte dramatic sau chiar tragic. E vorba acum de reducerea efectelor colaterale, de mimarea unei normalități pentru restul lumii, în fond, e vorba de acel voal de propagandă care acoperă fața Rusiei din cele mai vechi timpuri.

Oricum, marșul oprit la timp al opricinicilor wagnerieni asupra Moscovei este semnalul pentru începutul sfârșitului.

PS: Se numesc Grup Wagner pentru că celuilalt fondator, locotonent-colonelului Spețnaz, Dimitrii Utkin, îi place foarte mult Richard Wagner.