sâmbãtã, 20 iulie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day – Femei vorbind: nu, nu mai plânge…

    de Lajos Notaros | 8 martie 2023, 12:51 PM | Opinii

    10

    „Women Talking” / Femei vorbind – este titlul unui film propus pentru Oscar la mai multe categorii, despre care voi scrie mâine-poimâine. Dar pentru că scriu în 8 Martie, m-am gândit să îmi permit câteva cuvinte despre problema de la care pornește filmul. Nu este ceva nemaipomenit în sensul original al cuvântului. Este chiar la modă. Așa cum multe sunt la modă, moda vine, moda trece, problema rămâne. Este vorba, așadar, de condiția femeii în societățile noastre contemporane. Spun la plural și specific și timpul fiindcă avem de multe și în timpuri diferite. Una este să trăiești într-o societate de tip european sau influențată mai mult sau mai puțin de această cultură și cu totul alta într-o societate care abia a ieșit sau poate nici măcar nu a ieșit din tradiționalismul propriu și caracteristic.

    În fond, tradiția dispare greu, iar dacă, nu-i așa, suntem nițel sau mai mult tradiționaliști – asta ca să nu spunem naționaliști sau conservatori de orice fel și chip – chiar deplângem dispariția unor tradiții seculare. Inclusiv, chiar dacă nu spunem asta cu vocea tare, a acelora care se referă la femei, mai precis la rolul lor în comunitate, la raporturile milenare, nu-i așa, dintre sexele tradiționale. Precizez asta fiindcă mai nou nici în acest domeniu, al sexelor, lucrurile nu mai sunt cum au fost. Cel puțin la nivel oficial.

    Fiindcă neoficial obiceiurile și tradiția ne ghidează în continuare, iar acest fenomen poate fi surprins ușor în varii manifestări ale vieții moderne. Ajunge, de exemplu, să te uiți pe Facebook ca să vezi că imaginea femeii ca produs de consum rămâne, chiar dacă deghizată în poante și imagini care se vor neserioase, umoristice în cele din urmă.

    Ce să facem, asta este, lucrurile se schimbă, dar deprinderile și convingerile rămân. Eventual mascate de bonomie și falsă înțelegere. Cert este că până și în societățile noastre de tip european, considerate dezvoltate și progresiste, femeia știe că trebuie să satisfacă cerințele care vin din partea masculină a societății, să demonstreze în fel și chip, depinde de ce este vorba pe moment, că nu este cu nimic mai prejos de cei care se consideră – desigur tacit și ascunși după fraze corecte politic – în continuare coroana creației.

    Serena Williams 726x445 1

    Cu atât mai mult în societățile care nu se ascund după lozinci moderniste, merg înainte pe calea bătătorită de milenii, obligând femeile să accepte rolul lor de slujnice ale valorilor sacrosante ale masculinității eroice.

    Nu trebuie să mergem foarte departe pentru ilustrație, gândiți-vă doar la simbolistica religiilor care domină spiritualitatea celor mulți în zilele noastre. Uitați-vă în jur cu atenție, dacă găsiți în aceste religii personaje feminine decisive. Mai ales dacă facem abstracție de Fecioara Maria, un simbol, de fapt, al mentalității milenare: femeia ca receptacol al voinței și superiorității masculine.

    E ca în modă: se schimbă doar hainele, trupul civilizației rămâne la fel. Desigur, în societățile de tip occidental lucrurile, cel puțin formal, s-au mai schimbat: femeile au fost declarate egale cu bărbații, sunt și sărbătorite ca atare, numai că una este vorba și cu totul alta fapta. Știți, e ca în sport: în toate sporturile sunt și întreceri feminine, dar lumea se uită totuși la fotbalul jucat de băieți. Că, totuși, e altă treabă.

    Mișcările feministe – filmul despre care vorbeam la început este un exemplu în acest sens – sunt binevenite până nu întrec măsura, nu mai e nicio problemă cum se îmbracă femeile – de fapt, problema bărbaților niciodată nu a fost asta, ci cum se dezbracă – pot vota, pot promova – mă rog, cu măsură – în funcții de conducere, dar asta nu înseamnă să nu știe unde este pe bune locul lor.

    De fapt, aici, la noi și aiurea unde femeile formal sunt considerate egale cu bărbații, este vorba de ipocrizie. Masculină înainte de toate, dar preluată și de femeile mai puțin atente la amănunte. Ajunge doar să le vedem cu câtă antipatie se uită la colegele lor care refuză să intre în relații tradiționaliste, căsătorii dinainte hotărâte și să devină mașinuțe de înmulțire a populației. Adică să devină mame, ceva înălțător și unic!, răsună ipocrizia ca un ecou întârziat al tribalismului canibalic.

    Și toate astea în timp ce istoricii mai atenți și onești înclină să creadă că prima formă de conviețuire socială a fost matriarhatul. Comunitatea în care punctul de vedere decisiv era clădit pe sensibilitatea și inteligența feminină. Aceea care avea în vedere, înainte de toate și de toți, valoarea absolută: viața!

    Închei cu un exemplu flagrant al ipocriziei contemporane: chiar și cei mai tineri au auzit de Bob Marley și de celebra sa melodie: No women, no cry.

    Occidentalii, multă vreme și eu, au tendința să traducă celebrul titlu cu dacă nu este femeie, nu sunt nici plânsete. Asta ca să fie mai reținuți. Cu alte cuvinte: atâta știu femeile, să plângă. Doar cei care intră mai în amănunt realizează că este vorba de cu totul altceva. De înțelegerea simplă și profundă a unui adevăr elementar: nu există nimic mai dramatic și mai semnificativ decât plânsul unei femei. Dacă treci dincolo de egoismul tău macho și nu numai și de imaginile false despre ce este important, ai un criteriu absolut de a face ceea ce trebuie în lume și în viață: să faci astfel ca femeia să înceteze să plângă și să îți zâmbească.

    Asta spune și Marley: nu, nu mai plânge, femeie!

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Vai, stați cam rău la capitolul cunoașterea Sfintelor Scripturi! Cum să scrieți așa ceva? „Uitați-vă în jur cu atenție, dacă găsiți în aceste religii personaje feminine decisive.” Încerc să vă ajut și să vă spun că, în afara Fecioarei Maria, există încă o mulțime de femei menționate în Scripturi, cu rol decisiv. Cum ar fi: Eva, cea dintâi femeie, Sarai, soția lui Avram și practic mama neamului evreu, Debora, judecătoare în Israel, Rut, din linia genealogică a lui Hristos, și chiar și Rahav, desfrânata. Asta ca să pomenesc doar câteva. Dar, cum articolul nu era despre religie, să zicem că e doar o scăpare.

      +4 voturi
      +1
      -1
    2. „Occidentalii, multă vreme și eu, au tendința să traducă celebrul titlu cu dacă nu este femeie, nu sunt nici plânsete.”
      Cred ca aceasta propozitie explica in primul rand atitudinea autorului fata de femei.

      Am ascultat acest song de foarte multe ori, cu foarte multi oameni, in diferite tari, nicioadata, nimeni nu a inteles in acest fel!

      Normal!
      Ai probleme cu femeile,
      Nu stii de fapt ce vrei,
      Si una, si alta,
      Dar in primul rand vrei ca tu sa te simti bine,
      Sa ai si sote,
      Sa ai si amanta,
      Pe deasupra sa fii si jurnalist, si filosof „recunoscut”…, care nu minte niciodata (wow!!!)…

      Domnule, in locul tau macar in chestia asta, nu m-as baga.
      Lasa femeile in pace!

      Vezi-ti de treaba dumitale!

      Sau gandeste-te la cine ai reusit sa dai in cadou macar un fir de ghiocel??? Azi, de 8 Martie ?!

      +10 voturi
      +1
      -1
      • E bine că ai păreri sigure: știi și că nu și că da, și cine și cine nu, și când și cum.
        Eu, este adevărat, nu sunt atât de sigur de toate astea. Iar astfel portretul robot făcut la nimereală nervoasă nimerește pe lângă. Dar rău de tot.
        Iar chestia cu băgatul, ce să zic, sună bine, sună chiar ca un buchet de amenințare de 8 Martie!
        Stai, liniștit Domle, n-am nevoie de astfel de sfaturi, mă bag unde vreau eu, iar dacă ai nevoie de un ghiocel, două, contactează-mă.
        Am din Decembrie în grădină câte vrei…De atunci le tot împart, nu doar de 8 Martie

        --6 voturi
        +1
        -1
    3. „Știți, e ca în sport: în toate sporturile sunt și întreceri feminine, dar lumea se uită totuși la fotbalul jucat de băieți. Că, totuși, e altă treabă.”

      Biologia este misogina: testosteronul, printre altele, da un avantaj barbatilor in activitatile fizice. Biologiei nu ii pasa de sensibilitaile nimanui.

      Nu i-a pasat in timpul amicalului dintre echipa nationala de fotbal SUA cu FC Dallas „under 15”, care s-a incheiat cu victoria pustilor (5 – 2).

      Ghinionul face ca barbatilor le place sa urmareasca un produs mai bun.

      „Ajunge doar să le vedem cu câtă antipatie se uită la colegele lor care refuză să intre în relații tradiționaliste, căsătorii dinainte hotărâte și să devină mașinuțe de înmulțire a populației.” mai des

      Interesant, vad mai curand feministele aratandu-le cu degetul pe cele care isi doresc sa fie mame. Orice femeie care nu concureaza barbatii in a-si cladi o cariera este infierata – cata vreme, pe de alta parte, aceleasi feministe de valul 3 scandeaza ca sunt pentru dreptul femeilor de a alege.

      Mai vad multe femei care dau din coate pentru a ajunge in varful ierarhiei domeniului in care activeaza (si in care pot fi la fel de capabile precum barbatii) insa, odata ajunse acolo…multora ceasul biologic incepe sa le ticaie. Va place, nu va place, suntem tributari (si) hormonilor. (Din nou, biologiei nu ii pasa de sensibilitatile si ideile progresiste ale dvs. sau altora…exista destui si destule care, pe patul de moarte, ar prefera sa fie inconjurati de urmasi, nu de maldare de diplome.)

      Apoi, la varsta de 35-40 de ani, isi doresc un sot si…doi copii.

      Din nou, biologiei nu ii pasa de minciunile vandute de feminism („poti avea totul mai incolo…”), si…platesc consecintele. Biologia asta, bat-o vina, dicteaza ca pana la o anumita varsta sarcinile sunt, statistic, mai lipsite de riscuri. Si ca barbatii sunt atrasi de tinerete, voluptate, feminitate si nu de obezitate, dupa cum femeile nu dau buzna peste cei scunzi, chei, grasi, si mai rari la portofel. Din nou, dati in judecata biologia pentru standardele ambelor sexe (cu generalizarile de rigoare).

      (Dati-o in judecata dupa ce vizionati pe Youtube The Daily Signal – „Former Cosmo Writer Says Magazine Published Feminist Lies”.)

      „Iar a începe cu Eva, provocatoarea păcatului originar, este chiar debutul misoginismului primar…”
      Din nou, scrieti despre ce nu cunoasteti decat superficial.

      Cu siguranta v-au scapat: Geneza 3:6, Romani 5:12, si alte cateva asemanatoare, in care vina este atribuita barbatului. Dumneavoastra doar regurgitati platitudini. Acesta este standardul demersului jurnalistic de astazi.

      Cu siguranta v-a scapat detaliul ca Maria avea tot dreptul sa spuna „Nu”, si sa duca o existenta normala, „cuminte” – dar, la fel ca feministele, aveti o problema cu alegerea ei :). Cu siguranta, v-a scapat detaliul ca prin femeie a venit mantuirea, dupa cadere – catolicii ducand la paroxism adorarea fata de Maria.

      Cu siguranta, v-a scapat detaliul ca primele carora li se arata Hristos sunt femeile, si mesajul transmis de aceasta „ne fait pas” in societatea acelor vremuri. Cu siguranta, v-a scapat metafora Bisericii drept Mireasa a lui Hristos.

      Domnule Lajos…aveti varsta care obliga la nuantari.

      +4 voturi
      +1
      -1
      • E drept, nuanțările sunt binevenite la orice vârstă. Se pare că Dumneavoastră aveți noroc: mai aveți mult timp până ajungeți să faceți deosebirea dintre feminism și feminitate.
        În ceea ce privește citatele din sfintele scrieri, înainte să aruncați cu citate, încercați să înțelegeți ce spune oponentul. Eu vorbeam de ce spun misoginii, nu de cum interpretăm scriptura…Asta cu mireasa nu mi-a scăpat de fel, dar, având în vedere noile realități sexuale, nu aș insista pe ea…Mai ales că deocamdată majoritatea preoților, cel puțin la confesiunile de bază, sunt bărbați…

        --3 voturi
        +1
        -1
    4. Nici vorba sa am pareri sigure.
      Din contra… simt insa o contradictie intre ceea ce scrii (gandesti) si ceea ce traiesti.

      Chiar as fi curios.
      Daca a venit vorba de impartitul florilor.
      Oare azi au primit ambele ghiocei? Sau numai una? Si oare care ?

      +5 voturi
      +1
      -1
      • Curiozitatea este o trăsătură ce poate fi educată. Nu disperați. Eu de exemplu nu sunt de fel curios ce vă mână în luptă.
        Din câte înțeleg vă lipsesc ghioceii. Nicio problemă: spuneți, unde să le trimit.
        Cu o condiție: să nu vă ascundeți laș după un pseudonim când atacați pe față pe cineva care nu se ascunde…

        --3 voturi
        +1
        -1
    5. „De fapt, aici, la noi și aiurea unde femeile formal sunt considerate egale cu bărbații, este vorba de ipocrizie. Masculină înainte de toate, dar preluată și de femeile mai puțin atente la amănunte. Ajunge doar să le vedem cu câtă antipatie se uită la colegele lor care refuză să intre în relații tradiționaliste, căsătorii dinainte hotărâte și să devină mașinuțe de înmulțire a populației. Adică să devină mame, ceva înălțător și unic!, răsună ipocrizia ca un ecou întârziat al tribalismului canibalic.”
      Femeile alea mai puțin atente, mai scăpa din vedere că ei au drepturi, pot lucra, pot vota, etc. exact datorita femeilor pentru care poarta antipatia amintită în articol. Că, cu excepțiile de rigoare, nu bărbații cu vederi tradiționaliste le-a adus drepturile de care astăzi beneficiază. Percepția mea, este ca femeile în general nu se simt și nu se consideră inferioare, însă este vizibilă că trebuie să depună efort considerabil să depășească ipocrizia despre care scrieți. Respect reciproc de bază – cam asta lipsește, ca dacă nu ar lipsi, nici bărbații nici femeile nu ar face caz din faptul că o persoana de sex feminin prefera sa se realizeze profesional, inainte de toate.
      Cel mai rău este, pentru o femeie, că aceasta discriminare sau ipocrizie masculina toxica nu se simte direct, sau rareori, dar este prezent în societate. O poveste de genul : trebuie sa muncești dar trebuie sa te mulțumești cu mai puțin, din toate punctele de vedere. Nu este neapărat așa, dar povestea este ceea cu ce suntem serviți atunci când anturajul nu înțelege ambițiile sau dorințele,etc., și din această cauză nu ne sprijină.
      Și un argument simplu, dar bun: o persoana care se realizează profesional, nu devine povara societății, dar rolurile feminine tradiționale pot conduce la o astfel de stare, când sunt manipulați în relații premature, cu parteneri, sau pur și simplu cu situație nepotrivită.

      +1 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    9 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.