Enola Day: De ce tace primarul?

    de E. Nola | 13 octombrie 2016, 8:50 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    1

    Motto: Aici primarul pare să fie un rabin, o înțelepciune venerabilă și un monument de cinste, protectorul necăjiților, al celor care se află în belea din cauza rechinilor. Da cum îl cheamă pe primariul ăsta, că tăt zăuit?!

    Aprodul Purice

    La Apă-Canal sunt mari probleme, afacerile penibile de sub masca Recons de pe ștrand tocmai au fost date în vileag, la Compania de Transport Local domnește bunul-plac.

    Procuratura s-a sesizat din oficiu cu privire la licitația trucată de la CTP, în întreprinderile subordonate Primăriei teama și tremuriciul sunt mai groaznice ca în Las Vegas, CET-ul tocmai se pregătește să vândă orașului ceva ce a primit pe gratis acum șase ani, prin urmare până și în redacțiile subordonate s-a aciuit îndoiala în victoria finală.

    Dar primarul tace.

    De o vreme primarul Aradului iese doar la conferințele de presă convocate de el însuși să ne anunțe marile realizări, se duce la televiziunea de șpais pe online a lui Sorin Ghilea să ne vorbească despre mărețele sale planuri și viziuni, iar mai nou se înregistrează singur pe facebook să le împărtășească lăicuitorilor săi câte ceva din incomensurabila sa experiență acumulată.

    Nu răspunde la întrebări, de fapt nici nu le aude doar pe cele pe care și le pune singur. Nu mai conduce de mult un oraș, așa cum este el, mic și acoperit de colbul indiferenței generale, cu oamenii, așa cum sunt ei, chinuiți dar bășcălioși, nenorociți dar orgolioși, umili sau demni în funcție de împrejurări și de starea vremii.

    images-1-3

    De fapt, primarul Aradului, cel ales pentru prima oară acum mai bine de un deceniu, nu mai este.

    Tânărul acela care vorbea în numele noilor realități, folosea tot arsenalul democrației, făcea uz de presa independentă să-și transmită mesajul către arădeni, a plecat de mult.

    Avea un mesaj ambalat frumos, cu tot tacâmul adus de la cursurile scurte din occident, un mesaj care condamna lipsa de transparență, deficitul de democrație, corupția administrativă, folosirea abuzivă a banului public.

    Nu știm precis pe cine a lăsat în locul său, cine este acest Gheorghe Falcă care se închide în coșmarul său de unică folosință la fel ca toți cei care se cred superiori celor pe care, prin bunăvoința sau ironia soartei, au ajuns să-i administreze.

    Un alter ego al său malefic, un Doctor Jekyll de buzunar cu al său bun amic Hyde sau este totuși de la început până la capăt el însuși ajuns la maturitatea fantasmagoriilor sale infantile?

    În fond, nu prea merită să intrăm în străfundurile psihologice ale comportamentului său, țara este plină de demnitari fără personalitate și caracter sau cu personalitate multiplă, unul în plus sau minus contează mai puțin.

    Ceea ce contează este impactul asupra comunității, rezultatele perverse ale ipocriziei birocratice care continuă să se manifeste în viața publică a urbei după un sfert de secol de la căderea comunismului de parcă în aceste întreprinderi subordonate birocrației administrative nu s-ar fi schimbat nimic de pe vremea secretarilor de partid.

    bbl1

    Folosirea discreționară a puterii delegate, nepotismul endemic, lipsa profesionalismului dublată cu delăsarea evazionistă a subordonaților, chiulul controlat ca mijloc de șantaj erau caracteristice întreprinderilor socialiste, directorii acestora ajungând după o vreme la concluzia că într-o întreprindere unde miza nu este activitatea proprie, ci supraviețuirea în condiții corupte, aspectul moral sau profesional nu are nicio relevanță.

    Există totuși o mare diferență, una care explică cât de cât caracterul mult mai nedemn și rușinos al situației actuale: goana după bani, după avere, după avantajele pe care bunăstarea materială ți le poate oferi într-o societate care se crede liberă.

    Birocratul socialist se supunea de teamă, neavând altă alternativa viabilă, cel de astăzi se supune de dragul avantajelor materiale pe care le poate obține, iar cimentarea acestui mecanism în administrația locală arădeană este vina cea mare a celuia care se consideră cel mai tare primar postrevoluționar de pe aici.

    A venit cu promisiunea că va fi într-adevăr un funcționar al comunității, a devenit însă foarte repede un mercenar al intereselor proprii, un edil care nu-și modelează activitatea după nevoile reale ale comunității care l-a ales, ci după propriile interese, fie că sunt de imagine, materiale sau de altă natură.

    De n-ar fi așa, de ar fi ce promitea să fie: un demnitar în slujba comunității, nu s-ar ascunde de presa independentă, n-ar da bir cu fugiții atunci când se impune să răspundă pentru activități aflate sub controlul său, n-ar trebui să se ascundă după alții, așa cum face acum, dându-se măreț la București iar la Arad ascunzându-se după fustele celor două doamne de la Primărie, probabil cele mai calificate funcționare de acolo, având în vedere că slujesc administrația de pe vremea primului primar ales pe bune, adică de pe vremea lui Cristian Moisescu.

    seehearspeak_sm

    E bună, tare bună cacealmaua asta cu city-managerul.

    Chiar dacă nu există un astfel de post în nomenclator, chiar dacă în organigramă se numește administrator public și relațiile sale cu subordonații sunt reprezentate cu linie punctată, nu continuă, ca la primar, e bună, bună de tot să arunci vina pe cineva atunci când situația se-mpute.

    Administratorul acesta public, care se întâmplă să fie Doamna Claudia Macra, este foarte bun să facă ordine ca pe vremea secretarilor de partid în întreprinderile subordonate – așa cum se încearcă acum la CTP – atunci când se impune, altfel însă nu are nicio autoritate reală, semnătura pentru contracte, investiții, achiziții, aceste atribuiri fiind exclusivitatea primarului.

    Altfel spus, el este cu pâinea și cuțitul, administratorul, numit pompos city-manager, având la îndemână doar prosopul să-l șteargă pe mâini atunci când se taie din prea mare grabă.

    Oriunde, acolo unde democrația și reprezentarea nu sunt vorbe în vânt la dispoziția demagogilor de serviciu, după asemenea dezvăluiri primarul ar trebui sa iasă în fața presei, să anunțe măsurile pe care intenționează să le pună în aplicare pentru rezolvarea situației.

    Nu cerem să se autoflageleze în public, cerem doar să răspundă la întrebările firești ale comunității pe care presa aflată în slujba acesteia – atâta cât mai există – are obligația să le pună.

    Dar primarul tace în continuare. Sau când nu tace vorbește să nu tacă.

    De ce? Răspunsul este cât se poate de simplu.

    Gheorghe Falcă poate fi bănuit de multe, dar naiv nu este.

    Știe foarte bine că interesul lui nu este și interesul nostru, adevărul lui nu este și adevărul nostru, soluțiile sale nu rezolvă nimic pentru noi.

    Așa că tace, ce să facă…

    Mottoul a fost preluat de la un comentator al Specialului, un reprezentant autentic al comunității, foarte subtil în alegerea pseudonimului său.

    Îi mulțumim pentru contribuția sa la acest comentariu.

    silence

     

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    9 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.