Chiar dacă nu ne face plăcere, din când în când trebuie să mai facem curățenie și pe la noi pe acasă – de presă vorbim, desigur – chiar dacă după ocupație si rost suntem sau ar trebui să fim – tot de presă vorbim – un fel de întreprindere de deratizare și curățenie pentru spațiile în care se mai manifestă opinia publică și simțul civic.

Încheiem de aceea anul cu această struțo-cămilă a vieții publice arădene, Andrei Ando, cel care, deși este director la Consiliul Județean și are atributii de imagine și propagandă și pe la alte instituții, ține să-l considerăm în continuare jurnalist, scriind de zor la singura platformă jurnalistică care i-a mai rămas după ce Domnul Blidar i-a scos de sub fund studioul de televiziune West TV.

De Vestic vorbim, online-ul pe care îl scrie singur probabil, și unde, tot așa, nu face altceva decât propaganda pentru care este plătit, via PNL, la Consiliul Județean și la celelalte instituții adiacente.

Ultima emisie, că emisiune ar fi prea mult si elegant să-i spunem, a lui Andrei se referă la cifrele furnizate de Direcția de Statistică a Județului despre economia arădeană din 2017.

De unde aflăm, cum era de așteptat, de parcă ne uitam la Telejurnalul lui Ceaușescu din anii optzeci, numai lucruri bune, chiar înălțătoare.

Economia Aradului duduie precum focul în șemineul unora din PNL, șomeri n-avem, asistați sociali prea puțin, exporturile trec de două miliarde de euro, eficiența economică este în cer, angajații se bulucesc la porțile întreprinderilor.

Este adevărat – aflăm dintr-un așa numit articol anterior tot din Vestic – că pensiile sunt sub media pe țară – și salariile la fel, adăugăm noi – , dar asta este doar o mică scăpare foarte ușor de corectat în viitor, presupunem în lumina ultimelor cifre statistice.

Și ca să nu ne mai folosim încă odată de ideea banală și arhicunoscută după care cu cifrele statistice poți demonstra orice, chiar si inversul la orice, insistăm mai bine pe ideea că în statistică cifrele sunt doar simple date, fără interpretarea lor adecvată rămânem la fel de proști precum înainte de a le fi văzut și cunoscut.

Altfel spus, la nivel de județ este mai mult decât propagandistic să compari Aradul cu Doljul, așa cum face Andrei Ando în Vestic, în fond de peste un secol Aradul a fost unul dintre cele mai industrializate orașe ale României, faptul că acum este depășit de Pitești, Brașov sau Cluj, Sibiu, asta ca să nu mai vorbim de Timișoara sau Oradea, fiind de fapt un rezultat al decăderii sale progresive de după cel de al Doilea Război Mondial în comparație cu aceste județe.

Dar durerea cea mai mare este diferența în continuă creștere dintre Arad și Timișoara, la ora actuală cel mai mare oraș din Ardeal, cu cifre ale producției economice care în cel mai rău caz sunt duble față de cele ale județului nostru.

De altfel în Regiunea de Vest, formată din județele Timis, Arad, Hunedoara și Caraș-Severin, Timișul produce exact jumătate din valoarea economică, celelalte trei în frunte cu Aradul reușind doar să egalizeze performanța bănățenilor.

Nu este foarte greu să găsești cauzele acestei discrepanțe: industria tradițională a Aradului a dispărut, locul ei fiind luat de investiții străine – japoneze, germane și italiene înainte de toate – în producția de piese de schimb pentru industria automobilelor și a instalațiilor electrice, ramuri economice care asigură locuri de muncă și export cât încape, dar sunt de rangul doi, cu salarii sub medie și foarte sensibile la conjunctura economică.

Cea mai mare firmă arădeană este Takata, o firmă japoneză care face centuri de siguranță și scaune pentru copii, iar in primele zece dintre cele locale intră doar Astra Vagoane a lui Valer Blidar, ultima redută a odată vestitei industrii feroviare arădene, respectiv PAB România a lui Sandu Ion. În rest doar fabrici tip lego de asamblat subansamble, intreprinderi care la primul semn al unei evoluții economice nefavorabile dispar din platformele industriale cât ai zice Ando.

Că nu ai șomaj nu este nicio realizare în Arad, oraș aflat la jumate de oră de granița vestică, cu o populație care nu are nicio problemă în a găsi de muncă în țările care sunt mai la Vest de ea.

De altfel, proliferarea acestei industrii de asamblat, plus întreprinderi în transporturi (de fapt în acest domeniu Aradul este printre primele din țară!) și comerț care nu necesită o pregătire profesională deosebită, de aceea plătesc prost, explică proletarizarea rapidă a orașului, decăderea vieții culturale, dispariția intelectualității creatoare, a unei vieți publice și culturale autentice, respectiv dispariția dimensiunii turistice a orașului.

Este de aceea propagandă ieftină să vorbești în plin proces de provincializare accelerată despre dezvoltarea orașului în lumina unor cifre statistice folosite astfel ca în loc să lumineze să ascundă problema în umbra unor interpretări manipulative, mincinoase, ca s-o spunem pe aia dreaptă.

La început mă și minunam de unde știe Andrei Ando atât de bine tehnicile de manipulare și propagandă dezvoltate în secolul trecut în țările autocratice sau totalitare și într-o măsură mult mai mică în cele cu economie liberă și viață publică oarecum democratică.

Desigur, e vorba și de talent, respectiv educație și înclinare, dar, bag eu seama, nici ultimele sale vizite în China n-or fi fost degeaba, în fond, așa cum până și Domnul președinte Cionca a recunoscut la un moment dat, Domnul Andrei Ando a ajuns la o înțelegere cu partenerii din China cu privire la Aeroportul din Arad.

A fost vorba despre avioane, evident…