Mi-am făcut un obicei din a lăsa la „dospit” unele subiecte, până să le tușez cu părerea mea. O părere subiectivă, desigur. Așa și cu alegerile, voi reveni asupra acestui subiect când se vor mai așeza apele. Dar, tot trebuie să mă aplec asupra unui aspect, cel al chibițului în politică, cel care le știe pe toate și are ca replică „Ți-am zâs io!”, o vorbă aruncată îndeobște după  ce a văzut rezultatele alegerilor. Un fel de „Elementar Watson”, dar cu diferența că această replică lansată de Sir Arthur și exprimată de geniul de pe strada Brutarului arată exact opusul, adică o judecată perfect argumentată și în deplină cunoștință de cauză.

Ca de obicei, după aflarea rezultatelor, au apărut tot felul de „specialiști” atotștiutori, care îmi explicau de la înălțimea experienței lor de citit burtiere cam cum stăm cu politica, atât cea macro, cât și cea micro. „Îți spun eu, că știu, am văzut la televizor” sau „Am un prieten, a candidat la consiliul local din… Gurba”. Replici, ajustabile, dar des întâlnite. Și-atunci pune-te și explică chestia cu manipularea prin sondaje și promisiuni, șmecheria cu implantarea unor oameni pe la alte partide, ca să ai majoritate în… secțiile de votare. Mi-e greu să explic termeni simpli ca „prag electoral”, „coeficient electoral”, „mandat plin” „redistribuire” sau altele când mă lovesc de eternul „ți-am zâs io”!

Și, la urma urmei, cum să te pui cu experții? Cum să explici unele așa zise anomalii, dar care au la bază o logică nu doar electorală, ci chiar psihologică? Să nu mai spun de o analiză a jocurilor post-electorale, bazate pe o combinație formată din disciplina de partid (a se citi pe alocuri „dictatură de partid”) și oportunismul politic. Spunea un fost candidat că funcțiile politice (precum viceprimar sau vicepreședinte de consiliu județean) nu se acordă. Ba da, chiar se acordă, prin negocieri și compromisuri, prin înțelegeri oneroase care nu se rezumă doar la funcțiile respective, ci și la alte funcții, de directori, consilieri sau simpli angajați.

Dar, cu riscul de a fi repetitiv, și aceste aspecte sunt efectiv minate de acei „specialiști” de care spuneam, adevărați „greenhorn”-i în ale politicii, politologi de conjunctură, care confundă efectiv „Ți-am zâs io”-ul lor lipsit de consistență cu acel elegant și atotcuprinzător „Elementar Watson”. Iar în fața acestor „genii” mă simt efectiv dezarmat, încuiat, blocat, inteligent asimptomatic etc. Numa’ zâc și io!

Și mai vă zâc una și cu Watson. Sherlock Holmes și dr. Watson aveau de anchetat o infracțiune în comitatul Norfolk. Peste noapte, se cazează în cort. Către dimineață, Holmes îl trezește pe Watson și îi spune: „Uită-te în sus și spune ce vezi”, „Stele”, „Și ce înseamnă asta?”, „Păi, astronomic vorbind, îmi indică faptul că există milioane de galaxii și, potențial, miliarde de planete. Astrologic vorbind, îmi indică faptul că Saturn este în zodia Leului. Din punct de vedere temporal, este aproape trei și un sfert. Teologic vorbind, este evident că Domnul este atotputernic și noi suntem mici și nesemnificativi. Meteorologic vorbind, se pare că vom avea parte de o zi frumoasă mâine”. „Watson, ne-au furat cortul”. Cam așa și cu specialiștii…

P.S. Termenul de „greenhorn” l-am „împrumutat” din literatura tip western!

Sursa foto: https://elblogdelablo.wordpress.com/2011/04/