Rey sau Luke? Kylo Ren sau Darth Vader? Snoke sau Emperor Palpatine? Han Solo împreună cu Chewbacca sau Finn și Poe? Dacă pui în balanță personajele într-o asemenea manieră, ești pe calea greșită. Dar, totuși… cine sunt părinții lui Rey? Cât de puternic e figurantul ăsta desfigurat numit Snoke? Dar bătrânelul Luke? Și, mai ales: va muri Prințesa Leia? Sunt întrebări care macină fanii Star Wars de doi ani de zile, iar acum, în sfârșit, primesc răspunsurile mult-așteptate. Ba mai mult, surprizele merg mână în mână cu suspansul.

Cronică fără pic de urmă de spoiler despre „Star Wars – Episode VIII: The Last Jedi”

Există două mari categorii de fan(atic)i Războiul Stelelor. Prima categorie consideră că trilogia originală este singura care merită să fie văzută și revăzută, toate celelalte fiind reziduuri care nu mai au nicio treabă cu mirajul interstelar creat de Lucas cu mult timp în urmă, într-o galaxie îndepărtată, iar pentru cea de a doua categorie, toată saga este efectiv ca basmul vieții, un univers paralel feeric despre care pot povesti două zile fără-ncetare, acel ceva unic și inegalabil care le păstrează doza necesară de copilărie cu care vor să îmbătrânească. Tot în această categorie intră și noua generație de fani, chit că e puțin diferit în cazul lor, pentru că Star Wars le-a marcat copilăria odată cu serialele de animație „Clone Wars” și „Rebels”. Ambele tabere sunt însă categoric de acord că Jar Jar Binks e un rahat cu ochi. Măcar atât! Cât despre ultimul film, tradus la noi „Ultimii Jedi”, ei bine, este… THE NEXT LEVEL. Din toate punctele de vedere și pentru ambele tabere. Și e cu atât mai fascinantă treaba, dacă accepți să pășești pe următoarea treaptă.

Da. Star Wars e un film (care este mai multe, de fapt) pentru copii mici și mari. Nu e un film artistic de Cannes sau de Oscar, dar nu este nici un blockbuster exagerat de tip „Avengers”, cu un maraton de bumți-bum-bum în care supereroii salvează lumea pentru a enșpea mia oară. Star Wars se bazează pe emoții, pe sentimente, pe entuziasm și speranță, pe legendele mistice care merită povestite și care, ca orice poveste de Doamne ajută, au și câte o morală. Walt Disney a înțeles perfect acest fenomen și l-a exploatat la maxim. E adevărat, a fost mai mult decât precaut, acum doi ani, cu „Episode VII: The Force Awakens”, care a fost o copie lamentabilă după „A New Hope” (aici fiind de acord, inevitabil, ambele tabere de fani) și care are o singură bilă albă, pentru că ne-a introdus în poveste noii eroi și antieroi. O manevră necesară, dar riscantă tocmai prin prisma vechilor fani.

„The Last Jedi” al regizorului Rian Johnson continuă cu full power ceea ce a început timid, în 2015, regizorul J.J. Abrams, și… nu în ultimul rând, ambiționat de succesul „Rogue One” de anul trecut (considerat cel mai dur episod de până acum), apasă pe pedală încă o dată, ca mijlocul celei mai noi trilogii (cu o durată de 153 de minute!) să fie o poveste cu adevărat spectaculoasă, memorabilă. Faptul că producătorii i-au dat mai multă libertate de exprimare lui Johnson, fără să-i batjocorească munca cu un final cut nemilos, arată că episodul VIII vrea să fie mai mult decât punctul culminant din noua serie, vrea să fie o nouă piatră de temelie în eposul Star Wars, întinzând ștafeta, cu un curaj ieșit din comun, spre noua generație de… (era să zic Jedi) „utilizatori ai Forței”, precum și către noua generație de fani. Cum rămâne cu vechii fani? Să nu se-nțeleagă că episodul VIII nu se adresează și lor! Din contră, primesc și ei doze considerabile de acțiune, suspans, ba chiar și similitudini cu vechea trilogie, adaptate însă inteligent, astfel încât să evite ștampila „copy-paste”, dar mai ales: momente sensibile, care accentuează relația spectatorului cu personajele îndrăgite de-a lungul anilor.

Leia, Prințesa noastră Eternă

Nu e spoiler, a fost chiar o scurgere de informație în urmă cu un an, iar acum nu mai e doar un zvon: o vom vedea, pentru prima oară, și pe Leia folosind Forța! Momentul este de-a dreptul magic și chiar unul emoționant pentru toți cei care au privit-o pe Carrie Fisher ca pe o eroină unică, o veritabilă emblemă, cea mai autentică prințesă dintre toate poveștile galactice. Cam asta e elementul miraculos care, într-adevăr, funcționează până și în Star Wars și de care, poate, chiar avea nevoie ca de aer, în ideea în care trebuia să se repete cumva acel „wow” colectiv în sălile de cinema, pe care îl simțiseră publicul în anii ’70-’80, iar odată cu această mișcare, parcă ne este mult mai ușor să acceptăm cu inima împăcată schimbarea majoră prin care a trecut LucasFilm, devenind o subsidiară a The Walt Disney Company.

Luke Skywalker este, în sfârșit, KICK-ASS și BADASS!

Luke a fost eroul principal în trilogia originală, un țărănoi blond cu ochi albaștri, care privea cu jind spre aventurile ascunse după cei doi sori vizibili de pe Tatooine, iar mai apoi a crescut odată cu speranțele lui și ale publicului până la nivelul unui Lucky Luke care, deși era un whiny little bitch mai mereu, în special atunci când Vader i-a tăiat mâna, a restabilit balanța în Forță și ciau, calu’. Veni, vidi, vici cu viteza luminii. Iar mai recent, odată cu debutul său în noua trilogie, părea că devenise nici mai mult, nici mai puțin decât un boschetar călugărit (sau călugăr boschetărit) care-și plângea de milă toată ziua-bună ziua pe o insulă pustie (nu e chiar așa pustie, după cum urmează să vedem în episodul VIII), un boșorog despre care se zicea că e o „legendă”, vezi, Doamne, „Marele maestru Jedi” pe care, aparent, dacă l-ai fi lovit în cap cu o piatră, ar fi căzut în prăpastie exact ca mâna sa dreaptă care s-a dus demult bye, bye. Asta, până acum.

Fanii care au sperat să-l vadă la potențialul său maxim de mare Maestru Jedi care este, au acum toate motivele de bucurie! Evoluția lui din bătrânelul morocănos în Jedi Alfa cu sabia întărită începe greoi, ca de altfel întregul film, dar până la urmă se-ncumetă și el să-și încalțe cizmele de erou, oferind astfel privitorului încă câteva surprize și momente epice.

Este și o apariție-surpriză în film, o față cunoscută și extrem de îndrăgită, dar sunt și creaturi „new entry”, care câștigă instant simpatia spectatorilor, în frunte cu deja faimosul păsăroi „porg”, cu care am făcut deja cunoștință în trailer.

Ca de obicei, este greu de spus care-i părerea unora care au văzut pentru prima oară un film Star Wars, odată cu acest „Ultimii jedi”. Răspunsul lor ar fi, probabil, ceva de genul: „drăguț”, „interesant”, „haios și cât de cât antrenant”. Păi, normal. Star Wars ori te acaparează ca un tot (și atunci nu mai ai scăpare), ori… pur și simplu… mersi de vizită, ne mai vedem, vorbim, poate îți explic și care-i faza cu ăla negru de respiră greu, dacă n-ai înțeles-o, dar putem discuta și despre Battlestar Galactica, dacă-l consideri un etalon sci-fi mai bun. Apropo, anumite tehnici de filmare chiar te duc cu gândul la acest serial de mare succes cu Cyloni.

În orice caz, dacă ai crescut cu Star Wars și vrei ca și copilul tău să devină un fan, poate ar fi cel mai indicat să-i arăți prima oară acest episod. Cu siguranță va fi captivat! Cât despre fanii sceptici și foarte sceptici… mai acordați-i o șansă filmului! Eu am să mă duc să-l văd încă o dată… și nu pentru că vreau să mă decid dacă-mi place sau nu. Din contră!

Surse foto: IMDb