Cel mai adesea, „dezmățul” din administrație, real sau nu, ne interesează mai mult decât deficitul bugetar. Nu-i treaba noastră, nu-i așa? E treaba guvernanților. Ne bucurăm când vine premierul și ne liniștește că deficitul bugetar nu-i o problemă care ar putea împiedica guvernul să mărească, înainte de alegeri, salariul minim pe economie. Și pensiile. Ca să fie bine, să nu fie rău. Fix înainte de alegeri.

Atunci când întrebările devin agasante pentru dumnealui, mai șutează în propria poartă, așa, ca al 12-lea jucător cum a plătit să i se spună în presa cea liberă și independentă a marilor trusturi de presă (idee asupra căreia vom reveni), sugerând, oarecum amenințător, că a găsit rezolvarea deficitului: „Dacă vreţi, eu opresc orice investiţie şi avem deficit 3%”. Adăugând, complice cu o mare parte a populației: „Nu am o problemă, cu toate cheltuielile care s-au mărit la salarii”.

E drept, nu a tras și cu ochiul când a spus asta. Oricum și-a mai asigurat un val de simpatie populară. De altfel, scopul principal al activității guvernului acesta pare a fi: atragerea simpatiei populației pentru asigurarea voturilor la alegerile ce vor urma, primul val de alegeri fiind un obiectiv îndeplinit.

Premierul trebuie doar să facă pe plac deținătorilor de voturi și să pară popular.

Și îi reușește de minune pentru că, surprinzător (sau, mai degrabă, nu), mare parte a populației cu drept de vot „mușcă” momeala și, ca într-o adevărată conspirație, nu crede în avertismentele specialiștilor. Aceștia, evident, nu sunt în guvern. Sunt „doar” specialiști în economie care avertizează de multă vreme că măsurile luate de guvern înainte de alegeri sunt anti-economice și că vom plăti cu toții pentru acestea.

Începând chiar din acest an, dar mai ales de anul viitor.

De fapt, ce înseamnă deficit bugetar? În cea mai simplă dintre explicațiile posibile deficit bugetar înseamnă consum mai mare decât veniturile. Realist vorbind, extrem de mulți români au fost sau sunt, pentru o vreme, în situație de deficit bugetar. Am spus, pentru o vreme, întrucât atunci când gradul de îndatorare este prea mare, creditorii (de cele mai multe ori, bănci) refuză să acorde noi împrumuturi.

Acesta este momentul în care se declanșează „procedura de deficit bugetar excesiv”. Altfel spus, gata cu vacanțele în Grecia pe credit, gata cu televizoarele smart cu card de credit și cu multe altele de acest fel. Din păcate, revenirea la normalitate după un deficit excesiv este mai grea de atât. Și pentru o familie, dar și pentru o țară. Este ceea ce ne spune UE de câțiva ani.

În 18 iunie 2021, Consiliul Uniunii Europene (un organism ce reprezintă guvernele statelor membre UE) a emis o Recomandare către România în care, după se arată că „Începând din 2016, România a derogat în mod sistematic și repetat de la normele sale fiscal-bugetare naționale” (în traducere liberă, guvernele din perioada 2016 – 2021 au încălcat legislația bugetară și nicio instituție a statului nu s-a sesizat, în schimb s-a sesizat, cu multă mediatizare pentru achiziția de vaccinuri – amănunte AICI)  se recomandă următoarele:

„România ar trebui să pună capăt situației de deficit excesiv cel mai târziu în 2024” și „să atingă o țintă de deficit bugetar de 8,0 % din PIB în 2021, de 6,2 % din PIB în 2022, de 4,4 % din PIB în 2023 și de 2,9 % din PIB în 2024”.

Doar că, până și premierul a recunoscut, în toamna anului trecut că avem probleme cu deficitul bugetar, fapt pentru care s-a decis să ia „taurul de coarne”. Așa s-a născut o Ordonanță de urgență, nr. 90 din 27 octombrie 2023 care prevedea niște măsuri absolut ridicole menite să reducă deficitul bugetar. Poate vă mai amintiți de „reducerea furniturilor de birou”, de desființarea posturilor de șef birou din administrația publică și a posturilor vacante, plus a „dezmățului” din administrația publică locală.

Evident, praf în ochi. De altfel, aplicarea Ordonanței a fost, în parte, amânată spre veșnică uitare și pomenire. Era limpede că rolul ei a foat doar de a păcăli UE că „guvernul lucrează”și de a da senzația unora că prin astfel de măsuri de doi bani deficitul este ca și rezolvat spre slava prmierului și a partidelor ce formează și azi coaliția de guvernare.

Desigur, populismul cu care a fost asezonată – reducerea unor posturi de șefi din administrația publică, de exemplu – nu putea decât să încânte un procent din populația cu drept de vot. Ceea ce s-a și întâmplat.

Evident, „dezmățul” din administrația publică locală, evident, nu a dispărut.

Ba chiar a înflorit. Previzibil, fiind an electoral.

Adevăratele măsuri prin care economia va intra în colaps au venit sub formă de impozite mărite, micile întreprinderi fiind cele mai afectate, taxe mărite, accize de asemenea, scăpare de sub orice control a evoluției prețurilor (inclusiv prim măsuri de intervenție în mecanismul de reglare a lor) și chiar prin mărirea salariului minim, care nu aduce niciun beneficiu real salariaților, dar lovește în angajatori.

Căile de reducere a deficitului bugetar nu sunt secrete, doar că presupun, în primul rând, voință și seriozitate politică.

Deși este la mintea cocoșului că primul pas și cel mai sănătos economic de reducere a deficitului bugetar este cel al reducerii unor cheltuieli, mai ales a celor de personal, guvernul nostru a făcut exact pe dos. Aparatul bugetar este în continuă expansiune, fiind format acum din peste 1.300.000 de salariați, din care, în administrațiile locale, aproape 470.000 (se includ aici și cei din învățământ și sănătate). Rămân, așadar, în administrația centrală, aproape 830.000, în care intră și angajații sutelor de agenții guvernamentale (vezi AICI).

Este inutil să mai spunem că o curățenie masivă în sistemul bugetar, începând cu desființarea acestor sute de agenții, ar fi primul pas necesar pentru reducerea deficitului. Un pas care nu se va face, poate, niciodată.

Pentru că prin aceste agenții se manipulează fonduri enorme care nu pot fi scăpate, nu-i așa?, de sub control politic.

Combaterea evaziunii fiscale și recuperarea banilor obținuți din evaziune fiscală ar fi o altă metodă de reducere a deficitului bugetar – și nu este vorba doar de TVA și accize, ci și de economia subterană, inclusiv contrabanda. Desigur, nu prin e-facutura, care-i tot praf în ochii UE, că doar nu-și imaginează părintele misionar Boloș că emit contrabandiștii facturi și vor fi prinși acum că nu s-au înscris pe e-factura.

Suntem pe primul loc în UE la evaziune fiscală, cu 10% din PIB, conform celor spuse de premierul Ciolacu, iar profesorul Cristian Păun de la ASE București spune pentru economedia.ro că „numai din cauza contrabandei cu țigări, bugetul de stat a pierdut în ultimii 11 ani suma de 32 de miliarde de lei”.

Dacă nu mă înșel, gruparea Mladin, despre care s-a făcut mult caz cum că ar fi fost destructurată, este bine mersi. La fel și cei ce se ocupă cu traficul de droguri. Dar și mulțimea de politicieni și oameni de afaceri care au fost condamnați pentru diferite infracțiuni de corupție, prin care a fost prejudiciat statul cu sute de milioane de euro, în frunte cu celebrul Radu Mazăre, fost primar al Constanței. Acesta a fost condamnat de instanța supremă la 9 ani de închisoare într-un dosar al retrocedăriilor ilegale de plaje și faleze. Prejudiciul: 114 milioane de euro. Niciodată recuperat, Mazăre este bine mersi, liber.

Sursa: cotidianul.ro

Sigur, Guvernul ar mai putea face economie de peste 50 de milioane de euro, cât reprezintă subvenția anuală pentru partidele parlamentare (pentru 2024 s-a mărit „puțin”, la 63 de milioane). Cam jumătate din cât costă viitorul spital matern pediatrie din Arad. Iar partidele, normal că știu pe ce să cheltuiască, în folosul țării acești bani. De exemplu, PNL a cheltuit 2 milioane de euro pentru a planta 400 de afișe cu „marele ostaș în slujba țării”, Nicolae Ciucă.

AUR, care se lăuda înainte de alegerile din 2020 că nu va lua bani din această subvenție, a învățat, între timp, să-i cheltuie pe tot felul de minciuni cu case aproape gratis. PSD, desigur, beneficiar al celei mai mari hălci din subvenție îi dă și el mai departe la marile trusturi de presă de unde ies numai știri frumoase despre mărețele sale realizări și planuri, cum ar fi cel de reducere a deficitului bugetar.

Evident, toate partidele dau la aceleași trusturi de presă, dar PSD și PNL sunt fruntașe, după cum puteți citi aici (merită!):

PSD și PNL pompează în continuare bani în presă pentru propagandă nemarcată, la un an după ce au promis că schimbă legea

Am putea continua până ar ieși un adevărat rechizitoriu al nesimțirii politice. Doar că ne-am face degeaba sânge rău. Pe ei nu-i interesează pentru că oricum vor avea votanți suficienți pentru a rămâne la putere. Fie împreună, în coaliție, fie separat, prin rotație.

Între timp, guvernul omoară, încet dar sigur, micile întreprinderi, în timp ce susțin, prin tot felul de subvenții și re-re-re-eșalonări marii evazionițti care sunt companii cu capital și conducere de stat. De stat și produs pierderi, dar pe bani mulți.