Evenimentul anual a început la Arad, în 2019. Între timp, s-a extins și la Cluj-Napoca și Timișoara, dar Aradul pentru Conferințele Dilema Veche a rămas o pepinieră intelectuală specială, este considerat deja un fel de „capitală”, „un anumit tip de Europă la care cam toată lumea normală la cap visează” — este de părere, cel puțin, moderatorul Sever Voinescu, redactorul-șef Dilema Veche, cel care a menționat în deschiderea evenimentului desfășurat ieri seara, în Sala Ferdinand a Primăriei, că i se pare „cumva normal ca într-o bună zi să auzim sau să vedem că la Arad apare un Institut de studii europene. Nu neapărat o instituție academică, dar un Think Tank solid de reflecție asupra Europei și asupra problemelor europene”. Interes din partea arădenilor pentru acest eveniment a existat și există în continuare, dovadă fiind faptul că și ieri, ca în fiecare an, sala a fost plină. Conferințele Dilema Veche au trecut și peste pandemie, cu conferințe fără public, transmise online, iar acum, când totul ar fi trebuit să revină – teoretic – la normal, ne-am întors, de fapt… exact acolo de unde am pornit. Nu întâmplător, tema ediției de acest an este exact aceeași cu care a debutat evenimentul, în 2019: „Europa versus…”.

În prima seară au vorbit în fața auditoriului Ioan Stanomir, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București și Paul Dragoș Aligică, profesor de Științe Administrative la Facultatea de Administrație și Afaceri a Universității din București și Senior Fellow la F.A. Hayek Program for Advanced Study in Philosophy, Politics and Economics la George Mason University (SUA).

„Libertatea și inamicii ei” și „Criza ideologică și realinierea politică” au fost cele două teme disecate și diseminate, însă… în mod ironic-predictibil, tezele și ipotezele nu au condus decât spre alte dileme. Cum spunea Sever Voinescu în cuvintele sale de deschidere, uneori există pericolul să nu înțelegem nimic despre ce ni se întâmplă, alteori există pericolul să înțelegem totul despre nimic. Temele celor doi invitați nu au fost neapărat, vorba vine, „pe lângă subiect”, din contră, s-au ridicat anumite semne de exclamare importante și s-a pus punctul pe i în ceea ce privește poziția ideologică, politică, economică și, evident, socială a Europei și a întregului glob, respectiv s-a arătat că ne aflăm într-un punct de cotitură extrem de alert și destul de îngrijorător în evoluția omenirii. O schimbare majoră în structura societală, care se derulează în timp ce vorbim și citim despre ea, fără să apucăm să o aprofundăm, să o sintetizăm și, mai ales, să ne adaptăm la ea și la tot ce decurge din această „schismă ideologică”.

Demnitatea umană, instinctul critic vs. frica de moarte și politica fricii

Profesorul Ioan Stanomir a vorbit despre problema libertății (generală, mai degrabă, decât strict europeană) din perspectiva constituțională privind drepturile omului și despre plasarea libertății într-un context etic. Libertatea noastră îngrădită în pandemie, respectiv libertatea noastră închipuită, falsă, virtuală pe rețelele de socializare – a afirmat Stanomir – reprezintă cea mai mare amenințare la adresa cetățenilor, deoarece riscăm ca libertățile noastre individuale și colective să fie „confiscate” de autorități și de companii IT care dețin monopolul asupra ideilor noastre, asupra modului fiecăruia de gândire, asupra vieții noastre intime. Stanomir a subliniat de mai multe ori că nu este adeptul teoriilor conspiraționiste și nu susține revoltele radicale antivaxxer sau antisistem, dar în același timp a adus ca argument și ca exemplu negativ situația Chinei, o republică comunistă, autocrată, în care cetățenii se supun într-o majoritate copleșitoare, chiar  în această perioadă, ordinii impuse de stat în contextul pandemic și acceptă să fie supravegheați de către drone și alte structuri hi-tech, o realitate care reprezintă, în opinia lui, un prototip pentru o nouă ordine mondială, un viitor orwellian care are toate șansele să împrejmuiască și societatea europeană, respectiv cea globală. Atât pandemia, cât și războiul, intensifică frica de moarte și, totodată, ajută la consolidarea politicii fricii, la intensificarea și constituționalizarea restricțiilor, la îngrădirea instituțională și corporatistă a libertății oamenilor, e de părere Ioan Stanomir, iar cel mai grav aspect este faptul că oamenii participă activ la acest „proiect draconic” al schimbării societății, etalând de bună voie viața intimă în „vitrină”, în spațiul public virtual, care – de fapt – nu este un spațiu public, este deținut de o mână de corporații IT / social media care au deja o putere mai mare decât instituțiile statale.

„Eu nu discut aici din perspectiva unui conspiraționist, care crede în marea resetare și nu știu ce comploturi ale unor personaje extraterestre. Eu vorbesc aici în planul politicilor publice și a politicilor constituționale. (…) Acest flagel al conformismului, al falsului conformism pe care unii o dobândesc prin intermediul frecventării rețelelor sociale, acest mimetism, care pare cu totul inocent, în realitate nu este inocent. Pentru că în spatele mimetismului, în spatele acestei încoronări, se află întotdeauna oameni (…) Și aici închei, amintindu-vă de demnitatea umană. Demnitatea umană și libertatea ne permit să fim imperfecți, nesuferiți, politicoși sau nervoși, fiecare în felul său. Iar acest drept, aș spune eu, inalienabil și sacrosanct al omului de a fi el însuși nu trebuie să fie atacat nici de semenii săi și nici de către stat. Și nici de către aceste structuri non-statale, care pătrund în viețile noastre și află lucruri care sunt de domeniul privatului”, a spus profesorul Ioan Stanomir la Conferințele Dilema Veche.

Dar este viitorul societății chiar atât de sumbru, chiar atât de inevitabil și ostil… sau este doar o turbulență și criză ideologică, ne aflăm în parametri vechi și doar aparent intangibili de natură doctrinară?

Cea de-a treia revoluție istorică a omenirii: Revoluția informațională

Discursul profesorului Paul Dragoș Aligică a fost mult mai temperat și analitic, într-o oarecare contradicție cu mesajul conservator și liberal al lui Ioan Stanomir în privința tehnologiei, cu toate că afirmațiile profesorului Aligică, bazate deopotrivă pe liberalismul clasic, au gravitat tot în jurul schimbărilor de percepție și de structură a societății, a structurilor administrative și a structurilor tehnologice care ne influențează viața. Paul Dragoș Aligică a plusat, de fapt, tocmai pe necesitatea unei reforme în toate aceste domenii.

Paul Dragoș Aligică și-a bazat conferința mai degrabă pe studii sociologice care arătau că în toate domeniile esențiale: democrație, sănătate, educație, cultură și stare materială, omenirea se află pe o pantă ascendentă fără precedent în istorie, dar toate pattern-urile arată că ne aflăm într-un punct de cotitură, dezorientarea ideologică din prezent fiind un simptom, un semn că se apropie un cutremur care va redefini societatea. De fapt, procesul a început deja și era inevitabil. Toată problema stă în discernământul și capacitatea noastră de adaptare și de aliniere la noile structuri politice, economice și administrative, care pot include și libertatea noastră, ba chiar pot favoriza libertatea cuvântului, e de părere Paul Dragoș Aligică, dacă clivajul societal va fi coordonat mai eficient cu ajutorul tehnologiei și dacă vocea poporului va fi transmisă, respectiv preluată mai exact de către politicieni.

Clivajul în societate – a explicat profesorul Aligică – este împărțirea disproporțională a unor grupuri de oameni în funcție de anumite teme. Un grup de oameni se împarte în două tabere când vine vorba, de exemplu, despre vaccin, dar când vine vorba de război, componenții din cele două tabere nu se mai împart la fel, amestecându-se prin ideologii, convingeri și soluții propuse.

Discursul profesorului Aligică semăna extrem de mult, într-un fel, cu „Sapiens”-ul lui Yuval Noah Harari și cartea „Generations” semnată de William Strauss și Neil Howe, fără să numească pe careva, în sensul că întregul său argument s-a bazat pe o analiză a evoluției omenirii, trecând prin Revoluția Agricolă, Revoluția Industrială și prin cea de acum, care se derulează cu o viteză uluitoare, Revoluția Informațională. Peste pattern-urile generaționale observate de William Strauss și Neil Howe, Aligică a trecut oarecum superficial (din lipsă de timp, probabil), dar a atras totuși atenția asupra unui indiciu în ceea ce privește diferența de gândire în raport cu democrația între generația tânără și generația mai în vârstă. Cea din urmă arătându-se mult mai satisfăcută cu democrația actuală, pe când generația tânără se arată mult mai nemulțumită, tinzând spre idei și soluții de dreapta, poate chiar de extrema dreaptă. Ca un exemplu, Aligică a menționat rezultatele voturilor actuale din primul tur în Franța, în care socialistul Emmanuel Macron a avut susținerea majoritară a votanților mai în vârstă, iar contracandidata Marine Le Pen (președinta partidului Rassemblement National, de extremă dreaptă și cu un stil ultranaționalist), a câștigat teren în general datorită electoratului tânăr.

În mod interesant și incidental, inclusiv diferența de abordare a actualei crize sociale și diferența de vârstă (nu foarte mare, dar totuși sesizabilă) dintre cei doi conferențiari de ieri seara (Ioan Stanomir – 48 ani, Paul Dragoș Aligică – 55 ani), a accentuat teza lui Paul Dragoș Aligică cu privire la discrepanțele generaționale care formează ideologia următoare și, deci, viitorul omenirii.

Profesorul Aligică a fost, în schimb, pus în dificultate la sesiunea Q&A de după conferință, în urma unei afirmații a dânsului. Semnalând că există o ruptură între vocea electoratului și (f)actorii decizionali, respectiv politicieni, Paul Dragoș Aligică a concluzionat că libertatea și bunăstarea omenirii ține exact de necesitatea modificării acestui dialog social cu autoritățile, care, în opinia lui, poate fi atinsă cu ajutorul noilor tehnologii, amintind aici inclusiv sistemul blockchain, care ar revoluționa sistemul „defectuos”, depășit și birocratic al sistemului de vot. Întrebarea cuiva din public, secondată de precizările moderatorului Sever Voinescu, a atras însă atenția asupra unei dileme: ce se întâmplă dacă vocea poporului vine cu cele mai proaste solicitări și soluții propuse pentru societate, neînțelegând în întregime nici consecințele, nici ideologiile și nici faptul că există pericolul ca vocea lor să nu fie altceva decât o voce unanimă manipulată, rezultatul unor frustrări și unei agitări externe sau interne propagandiste… și nu reflecția unei nemulțumiri realiste. S-a menționat și numele „celebrei” Șoșoacă, însă din păcate s-a menționat doar în treacăt pericolul spețpropagandei rusești, anti-europenismul, armata de boți sau fenomenul fake news.

„Publicul își schimbă opinia, sau se schimbă clivajul. Dacă partidul nu răspunde schimbării respective, evident că ajungem la mai multe scenarii. Unul dintre cele mai interesante lucruri care s-au întâmplat în ultimii 15 ani a fost etichetarea publicului care are anumite opinii care nu convin sau intră în coliziune cu opiniile instituite și instituționalizate de partide și de sistem: radical, populist etc. Am spus că în discuția asta facem o linie, propun să ne separăm de orientările noastre ideologice și de valorile noastre. (…) Oamenii vor – așa cum ați văzut în sondajele pe trei paliere: economic, identitar și ca guvernanță – o mai mare atenție dată problemei emigrației”, a răspuns Aligică.

„Simt nevoia să intervin aici, fără să complic mai mult tema, dar ați spus că sunt cazuri, și ați citat cazul lui Putin, în care aceste clivaje sunt inventate”, a punctat moderatorul Sever Voinescu. „Foarte mulți politicieni din mainstream, la problema emigrației, răspund publicului: «Atenție! Asta este o problemă inventată». Sunt extremiști, sunt partide de la margine care probabil nu cred că asta e o mare problemă. (…) Am senzația că în momentul în care spuneți că există un clivaj între tremurul din societate și elita politică, de fapt induceți o judecată că poporul are întotdeauna dreptate, elita politică nu are dreptate niciodată”.

„Sistemul, așa cum l-am prezentat, are de fapt două părți: unul democrat și unul liberal. Sistemul democratic spune întotdeauna că cetățeanul, votantul este sursa legitimității deciziei publice. Punct. Că e bună, că e rea, deja ne-am separat de chestiile astea. Acum, liberalismul vine și suprapune peste această structură un sistem care corectează anumite situații în care cetățeanul sau celelalte instituții din structura hidraulică dau rateuri (…) În momentul în care cineva spune că cetățeanul nu este suveran și că, de fapt, există o suprastructură care decide, trebuie să vedem care este suprastructura respectivă. Liberalii clasici au creat acest sistem. Alții spun că există o tehnocrație sau epistocrație care ar trebui să fie cea care să valideze aceste lucruri. Sunt sisteme formidabil de diferite!”, a răspuns Paul Dragoș Aligică, cel care, în conferința sa a menționat că sondajele analizate reflectă societatea doar până în anul 2017, adică tocmai anul în care Donald Trump a devenit Președintele Statelor Unite.

Dar s-a schimbat de atunci ceva înspre bine sau dimpotrivă, ne îndreptăm spre un haos previzibil, or chiar premeditat?

Despre probleme și dileme care amenință Europa și nu numai se va vorbi poate și mai punctual în această seară (vineri), de la ora 18, tot în Sala Regele Ferdinand a Palatului Administrativ.

Va fi vorba despre Rusia și Putin.

Program:

Vineri, 15 aprilie

18:00 – Cosmin POPA, Putinismul – ideologie și practică politică

19:30 – Petre GURAN, Sinuciderea celei de a treia Rome

Sâmbătă, 16 aprilie

18:00 – Oana POPESCU-ZAMFIR, Europa politică vs. Europa geopolitică

19:30 – Adriana BABEȚI, Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?