vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Arădeni, dormiți liniștiți, bomba aia nu mai explodează. Poate alta

    de Valer Mărginean | 1 iunie 2021, 8:38 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    1

    Model de pistol un pic mai vechi decât modelul „Carpați fără filtru” (foto: http://www.cunoastelumea.ro)

    Mulți politicieni s-au trezit vorbind după atentatul de sâmbătă dimineața. Cei mai mulți, doar ca să se afle în treabă. Unii, uitând că au fost ei înșiși în fruntea Ministerului de Interne, dau vina pe actuala putere, în special PNL, de parcă liberalii ar fi confecționat, plasat și detonat bomba. Întrebându-l ce măsuri concrete a propus și i-au fost respinse, domnul Fifor s-a retras în tăcere. Nu mai comentez…

    Sigur, nici președintele PNL, Ludovic Orban nu a fost mai breaz în declarații. Vă mai amintiți, probabil, cum ne-a liniștit, spunându-ne cu vocea lui calmă că „România este o țară sigură”. Ne-am liniștit, dar numai după ce am realizat că este ușor îngrijorat din cauza alegerilor interne, așa că i-am înțeles rătăcirea. Probabil a vrut să spună: „sigur, România este o țară”, ceea ce este infinit mai adevărat decât ce a rostit.

    În tot acest peisaj de vorbe goale de orice conținut, se distinge declarația primarului Călin Bibarț. Singurul care chiar a spus ceva, fără să dea senzația că se află în treabă – din păcate, din toată declarația sa, unii au extras doar partea privitoare la cartelele prepay, speculându-se mult pe tema apropiatei sale legături cu generalul SRI Coldea, care-i este naș de cununie. Sincer, nu cred că eliberarea doar pe bază de buletin (carte de identitate) a cartelelor de telefon preplătite înseamnă cu adevărat o restrângere a libertății omului, demnă de dezbătut altfel decât la nivel teoretic, așa cum am putea vorbi, de exemplu, și despre respirație sau hrană ca restrângere a libertății. Nu înțeleg ce-i deranjează această „restrângere” pe cei care nu au nimic de ascuns…

    Să revenim însă la primarul Bibarț care a spus și altele, mult mai importante. De exemplu, despre pensionarea înainte de vreme a polițiștilor. Și a spus bine. Chiar așa, pe când să pună în practică toată experiența acumulată în anii de muncă, ies la pensie și se angajează în altă parte, în general la firme de pază. Așa a ajuns primarul Bibarț să spună clar, ca să se audă până la București, că Poliția Română este în criză permanentă de personal, dar și de resurse materiale. Bine ar fi să fi auzit și Ludovic Orban ce-a spus „subalternul” său din partid despre problemele Poliției, deși, la cât de sigur pe el a fost când a vorbit despre „România sigură”, greu de crezut. Sau, și dacă a auzit, n-a înțeles nimic. La fel ca bășcăliosul ministru de Interne, Bode care în loc să fi comentat, ca la o bere despre o declarație a prefectului de Arad privind închiderea graniței (citiți aici), mai bine s-ar concentra foarte bine pe dotarea polițiștilor. Pentru că, între noi fie vorba, pistoalele alea Carpați sunt de tot râsul. Vechile țigări cu același nume erau mai periculoase pentru că te omorau mai repede și mai sigur decât jucăriile cu care sunt dotați polițiștii. Mai ales cele fără filtru…

    Dar nu dotarea cu armament este cea mai grea problemă la care ar trebui să se gândească ministrul Bode. Nici alte lipsuri din dotare, de la mașini, la birotică sau materiale sanitare (nu-i glumă, în multe localități, polițiștii își cumpără hârtia igienică și săpunul sau apelează la bunăvoința primarilor, dar pe ministru îl doare-n…campania de vaccinare despre asta), de la benzină, la aparatură pentru pregătirea fizică de specialitate. Nici măcar lipsa acută de personal, care, alături de lipsurile prezentate mai sus, se adună ca-ntr-un dosar de toată frumusețea pentru atentat la siguranța națională. Cea mai grea problemă la care ar trebui să mediteze ministrul Bode o reprezintă „complexul” de alte lipsuri, cum ar fi lipsa unei legislații coerente, clare și eficiente, lipsa unor proceduri adaptate dacă nu anului în care trăim, măcar secolului, lipsa unei adevărate strategii de ordine și siguranță publică, nu una copiată sau inspirată, limpezirea atribuțiilor fiecărei instituții de ordine publică – de ani de zile mă tot întreb de ce nu au fost eliberate Poliția Română și Jandarmeria de contravenții, dacă tot a fost înființată Poliția locală? De ce mica infracționalitate nu a fost dată în competența exclusivă a aceleiași Poliții locale, iar Poliția Română și Jandarmeria (oricum aflate în mare criză de personal) să se ocupe de marea infracționalitate? Lipsa unei programe adevărate la școlile de Poliție, din care să dispară „orele de coafură și practica de pensat” (să mă scuze doamnele și domnișoarele, dar nu la dumnealor mă refeream). Lipsa unui statut corect al polițistului, nu unul pur sindicalist – de ce polițistul din stradă are același regim de pensionare și de plată a sporurilor, ca și cei care zac prin birouri?

    Poate domnul ministru nu știe, dar pentru România crima organizată este o amenințare mai gravă la siguranța publică decât, să zicem, terorismul sau migrația ilegală. Da, acestea sunt de asemenea amenințări serioase, dar mai degrabă pentru majoritatea celorlalte țări din UE, în care polițiștii sunt lăsați și sprijiniți să-și facă treaba, unde legea-i lege, Justiția-i Justiție, iar politicienii chiar își văd de politică. România, însă, are alte probleme, cum ar fi politizarea excesivă, sufocantă a tuturor instituțiilor statului și, în cazul în care nu este inclusă în cea anterior menționată, crima organizată.

    Mult prea ocupat cu recomandările pentru susținerea campaniei de vaccinare, ministrul Bode pare să nu fi observat că Poliția Română funcționează cam după aceleași principii ca și cele din anii ʼ50 ai secolului trecut, mai puțin disciplina de tip militar și bătaia de tip milițian. În rest, cam nimic nou – în unele Poliții nici măcar mobilierul nu s-a schimbat de 50 de ani…

    Cam asta cred că a vrut să spună primarul Aradului, Călin Bibarț atunci când a susținut, pe bună dreptate, că „trebuie să spunem lucrurilor pe nume, să facem acte normative şi să luăm măsuri”. A greșit doar când a încheiat cu un verdict ce seamănă mai degrabă cu un oftat: „Aşa nu se mai poate”.

    Ba, se poate! Da, trebuie să spunem lucrurilor pe nume: după cum se prezintă lucrurile și faptele, chiar putem spune că se poate și mai rău.

    Nu l-am mai văzut pe domnul Bibarț așa de supărat și direct de pe vremea când suduia Retim și pe cei ce l-au adus în Arad. Vom vedea ce va urma acum. Până una, alta, sigure sunt două realități: că bomba aia nu va mai exploda și că ministrul Bode va rămâne bine mersi la MAI. Așadar, din păcate, nu avem motive să sperăm că nu va exploda altă bombă, în altă mașină, în altă parte.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    4 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.