Se spune că istoria este scrisă de învingători. Însă această afirmație presupune automat o luptă. Ori istoria, chiar dacă vorbește în mare parte despre luptele dintre oameni, comunități și (mai ales) conducători, nu poate să reflecte adevărul din trecut dacă continuă conflictele, dacă luptă cu adevărul însuși. Precum adevărul, istoria se află la mijloc. Inclusiv între două sau mai multe limbi. Iar în cazul unui oraș multicultural, cum este Aradul, istoria locală capătă autenticitate doar atunci când reflectă istoria tuturor etniilor. Acest pas spre normalitate, spre cinstirea istoriei bazate pe documente indiferent de limbă, a fost deja făcută de către Biblioteca Județeană „A.D. Xenopol” în ultimii ani și a continuat, săptămâna aceasta, cu lansarea unei noi cărți de istorie, apărută inițial în limba maghiară, iar acum, tradusă în limba română.

Este vorba despre volumul „Aradul merge înainte! Capitole din istoria orașului. De la mijlocul secolului al XIX-lea până la începutul secolului XX”, scris de Király András, Ujj János, Puskel Péter, Lehoczky Attila și Muntean Tibor (apărut inițial în anul 2016 cu titlul „Arad halad” – în traducere mai exactă: „Aradul înaintează”), tradus de bibliotecarul Gabriel Roman la inițiativa lui Doru Sinaci (acum subprefect, pe vremea aceea director al bibliotecii).

La lansarea de vineri în grădina de lectură a Bibliotecii, atât coordonatorul, cât și traducătorul și autorii cărții au reiterat importanța colaborării dintre istoricii locali, indiferent de etnie, o bună practică sub coordonarea Bibliotecii începută cu cele două volume ale cărții „Arad. Economie și societate – din preistorie până la începuturile regimului comunist” (2016), coordonate de Adrian Nițu, la care au contribuit istorici români și maghiari deopotrivă, iar apoi concretizată prin editarea a deja patru cărți traduse în limba română.

„E a patra carte pe care noi, Biblioteca A.D. Xenopol, o producem atât pentru comunitatea maghiară, cât și pentru comunitatea română. Sau invers, cum doriți. Prima dată am început tot cu colegul Gabi Roman, și îi mulțumesc public pentru strădania lui, cu două cărți ale domnului Puskel Peter, «Povești arădene de succes» și «Palatul de pe strada Zrínyi». A treia a fost «Tezaurul culinar», care a fost parte a unui proiect transfrontalier. Cartea de față este cea de-a patra. Ideea este veche, de pe vremea când am scris împreună prima istorie a Aradului, cel coordonat de Adrian Nițu. Pentru prima dată, istorici români, maghiari, nemți și sârbi, am stat la aceeași masă și am produs o lucrare apreciată și premiată, la acea vreme, de către Societatea de Științe Istorice din România, cu Premiul Alexandru D. Xenopol. Hotăram să nu mai scriem istorii paralele – românii să scrie istoria lor, maghiarii istoria lor, nemții istoria lor, sârbii istoria lor –, să nu știm unii de alții. Ăsta este motivul pentru care am încurajat traducerea și apoi difuzarea acestei cărți, care cu siguranță va apărea și în biblioteca digitală Alexandru D. Xenopol”, a spus subprefectul Doru Sinaci la lansarea cărții.

Cartea originală fiind deja tipărită și lansată în urmă cu câțiva ani, munca grea, de această dată, și anume traducerea, a căzut pe umărul bibliotecarului Gabriel Roman, coordonatorul blogului Arad.zone, membru Arad Free Tours și un mare pasionat al istoriei locale.

Gabriel Roman a mărturisit la lansare că traducerea nu a fost ușoară și a fost tentat să renunțe de „cel puțin patru, cinci ori”. Cu această ocazie, a ținut să le mulțumească colegilor de la Bibliotecă pentru înțelegere și toleranță, pentru că la un moment dat arăta „ca un zombi, cu capul în carte, nu mai vedeam, nu mai auzeam nimic altceva”.

După ce a salutat publicul atât în limba română, cât și în limbile maghiară și sârbă, bibliotecarul Gabriel Roman a vorbit despre substraturile apariției acestei cărți, subliniind deviza proiectului: Sine ira et studio.

„Pasiunea mea pentru Arad este de mai mult timp, dar a început să se concretizeze în 2017, toamna, la Festivalul Vinului, unde m-am întâlnit cu domnul Puskel Péter și am început să-i spun cât de tare mă enervează că Timișoara și Oradea sunt super-promovate peste tot pe internet, numai Aradul nu. Hai să facem un blog! Eu fac toată munca, dumneavoastră nu trebuie să faceți nimic, numai să-mi dați acordul. Eu vă traduc cărțile și le pun online. Așa s-a născut blogul Arad.zone (…) Se spune că nimic nu e întâmplător și la un moment dat a venit domnul Sinaci la Bibliotecă ca director nou și-mi spunea: «Mă, Gabi, trebuie să reparăm istoria». În ce sens? Nu să se facă răstălmăciri și interpretări! Ci să trecem peste războaiele astea stupide de orgolii, ba că noi avem dreptate, ba că voi aveți dreptate. Domnul Sinaci cita din Antichitate: Sine ira et studio. Fără ură și părtinire.  În același spirit cu care guverna și Regele Solomon: «Toți aveți dreptate!».

Probabil din cauza lipsei de comunicare din trecut și din cauza oportunităților noastre multiple, generate de tehnologia informațională în care putem comunica unii cu alții, ajungem la concluzia că de fapt surprindem aceeași realitate, dar din unghiuri diferite. Aici a început să se catalizeze pasiunea noastră (…) Pe mine ce m-a motivat este că trăim într-un oraș extraordinar. Nu realizăm, suntem tot timpul tentați să minimalizăm, să spunem că suntem un sat între două orașe. Nu-i adevărat, oameni buni! Uitați-vă ce e în jurul nostru!

Noi avem aici un patrimoniu formidabil, care este contribuția românilor, a maghiarilor, a sârbilor, a evreilor, a germanilor, a slovacilor. Trebuie să ne asumăm acest patrimoniu, că poate suntem conștienți, poate nu, trăim într-un context istoric nou. Ne place sau nu ne place, trăim în era globalizării, iar noi trebuie să trecem peste orgoliile astea stupide, că astea-s făcute de unguri, astea-s făcute de sârbi, astea-s făcute de români… Nu! Toate-s ale noastre! Noi avem un oraș extraordinar cu care putem ieși în față”, a spus Gabriel Roman.

Unul dintre autorii volumului, istoricul, scriitorul, profesorul de istorie și jurnalistul Ujj János a spus că a rămas, „din păcate, ultimul mohican dintre acei istorici care în 1978 au elaborat o monografie a județului, prima monografie după monografia lui Márki” (n. red. Márki Sándor – „Aradvármegye és Arad Szabad Királyi Város Monographiája”, 1895).

„E adevărat, nu mă laud, pentru că este o istorie comunistă, bazată pe lupta de clasă. Totuși, evenimentele sunt acolo, dar interpretările sunt mai puțin reușite. În același timp, alături de domnul Puskel, sunt printre cei care au fost invitați de domnul Adrian Nițu să elaborăm acea monografie despre care pot să spun că este mult mai bună decât cea elaborată de noi în ’78 și chiar din 1999, ce a apărut în două volume. Am văzut și știu care au fost hiaturile acestor monografii enumerate de mine. O bună parte dintre evenimente au fost greșit interpretate, o bună parte din ele au fost omise, dintr-un punct de vedere sau din celălalt. Noi, cei care am fost invitați de domnul Király să colaborăm la elaborarea acestor patru volume, am încercat totuși să umplem aceste hiaturi, aceste lipsuri ale acelor monografii. Istoricii știu și cunosc cele două volume ale monografiei lui Márki. Din punct de vedere al volumului, deja se vede că acea monografie este mult mai complexă și mult mai amplă. Trebuie odată și odată să elaborăm o monografie în limba română de aceeași valoare. După 100 și ceva de ani, încă trebuie adăugate evenimentele care s-au întâmplat”, a mai spus Ujj János.

Consilierul local Bognár Levente (care semnează prefața cărții), tehnoredactorul Nagy István și publicul prezent la lansare

„O carte pentru cititorii de rând, nu numai pentru perla intelectualității”

Scriitorul și jurnalistul Puskel Péter a spus, mai în glumă, mai în serios, că nu se aștepta să fie atât de multă lume la lansare, credea că vor fi prezenți doar angajații Bibliotecii și câțiva prieteni. De asemenea, a declarat că în ceea ce privește cartea lansată, ideea lui a fost „să nu fie o carte pentru breaslă, pentru istorici, deși seriozitatea și cumulul științific trebuie să apară, dar scopul nostru principal a fost să scoatem o carte pentru cititorii de rând, nu numai pentru perla intelectualității. Pentru că nu poți să-ți construiești viitorul, dacă nu-ți cunoști trecutul. Trecutul trebuie cunoscut, trebuie apreciat, trebuie cinstit, trebuie continuat”.

În discursul său, pentru a sublinia scopul cărții la care a contribuit, profesorul de istorie Lehoczky Attila a început cu o anecdotă: „În 1929, la Cluj-Napoca, a apărut un volum, «Metamorphosis Transilvaniae», editat de Editura Minerva. Cei de acolo au pus o întrebare: ce s-a întâmplat în orașele din Transilvania la zece ani după încheierea Primului Război Mondial? Din partea Aradului, domnul Károly Sándor, jurnalist și scriitor renumit în literatura maghiară din Transilvania, a încercat să dea un răspuns. A prezentat orașul, iar la finalul rândurilor a afirmat următorul: orașul Arad nu s-a schimbat. Aici erau și sunt atât de bine puse la punct lucrurile ca și înaintea Primului Război Mondial. Aici, națiunile, românii, maghiarii, germanii, locuiesc atât de pașnic cum trăiau și înainte. Cred că aici este punctul cu care noi suntem peste orașele unde, știți bine, au apărut și niște probleme. Am onoarea să vă zic că acum, în 2023, această tradiție continuă. Noi, românii, maghiarii, șvabii, sârbii și ceilalți, trăim pașnic împreună. Să fie așa și în continuare!”.

Király András, fost secretar de stat în Ministerul Învățământului, profesor de istorie și cercetător, co-autor și coordonator al cărții care a apărut inițial în limba maghiară, nu a fost prezent la lansare, fiind în vacanță în străinătate, dar a transmis câteva cuvinte printr-o înregistrare video: „Sunt convins că această carte, după ce va fi tradusă și în limba română datorită interesului domnului director Sinaci, va fi un succes, fiindcă ceea ce prezentăm noi este o prezentare pe baza unor documente. Documente în primul rând arhivistice și documente din presa vremii și nicidecum descrieri din amintiri. În acest fel, eu sunt convins că traducerea în limba română a acestui prim volum va face ca și comunitatea română să înțeleagă mai bine Aradul, să înțeleagă mai bine istoria orașului”.

Poză de grup cu istoricii prezenți la lansarea cărții

Un critic a luat cuvântul

Istoricul dr. Corneliu Pădurean, prezent la lansare, a salutat apariția cărții, despre care a spus că este „OK din punct de vedere istoric”, dar nu a rezistat tentației să nu sublinieze, luând cuvântul la microfon, că în paginile volumului apar și câteva greșeli de ortografie.

Doru Sinaci a precizat, în schimb, că istoricul Corneliu Pădurean a avut șansa să corecteze aceste greșeli, dar nu a făcut-o.

Potrivit lui Doru Sinaci, prima traducere a fost trimisă mai multor oameni de cultură care studiază istoria Aradului, printre care și Corneliu Pădurean. „Răspunsul pozitiv a venit din partea lor: «se poate publica, nu e nimic ce să ne deranjeze pe noi, românii» și atunci l-am rugat pe colegul Gabi Roman să păstreze coordonatele: aceeași tipografie, aceeași grafică, doar traducerea în limba română. Este un pas mare înainte. Ne cunoaștem mai bine unii cu alții. Și apreciem efortul colegilor istorici și oameni de cultură maghiari de a păstra identitatea Aradului așa cum este. Din punctul lor de vedere identitatea maghiară, din punctul de vedere al șvabilor identitatea germană, din punctul de vedere al sârbilor identitatea sârbească, din punctul de vedere al românilor identitatea română. Și când toate converg, apar lucruri minunate”.