„Cel mai frumos cadou de Paști!” – a scris pe Facebook învățătoarea Florica Mocuța, soția regretatului Gheorghe Mocuța (1953 – 2017), unul dintre cei mai apreciați scriitori arădeni. Casa de Cultură din Curtici, localitatea în care s-a născut și a trăit Gheorghe Mocuța, poartă de acum numele lui.

Gheorghe Mocuța a fost poet, eseist, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Arad și redactor al revistei culturale „Arca”.

S-a născut la 5 iunie 1953 în Curtici (Arad), provenind dintr-o familie de agricultori: Gheorghe Mocuța, autorul unui jurnal de pe frontul antisovietic, și Elena Mocuța (n. Petrișor).

După studiile liceale, a absolvit în 1976 Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția Limba și literatura română – Limba și literatura franceză.

În perioada 1974 – 1976 a participat la ședințele cenaclului universitar din Timișoara. Între 1979-l989 a frecventat cenaclul „Lucian Blaga” din Arad, unde s-a format ca poet și critic literar.

Din 1990 a făcut parte din grupul de scriitori din jurul revistei „Arca” (Romulus Bucur, Vasile Dan, Florin Bănescu, Gheorghe Schwartz, Dorel Sibii).

A debutat publicistic în 1975 în revista „Orizont” din Timișoara, cu recenzii. Debutul editorial individual a avut loc în 1992, cu volumul de poeme „îngerul ridică lespedea”, apărut în Colecția revistei „Arca” din Arad, precedat de apariția în volumul colectiv „Argonauții” (Ed. Facla, 1986) a ciclului de versuri „Cîmpia secretă”.

A colaborat cu poeme și articole de opinie la revistele „Orizont”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Poesis”, „Viața Românească”, „Familia”, „Arca”, „Zburătorul” (Onești), „Observator” (Munchen) ș.a. După cartea de debut, a publicat volumele de poezie: „Zăpada anului unu” (Colecția revistei „Arca”, 1994), „Omul de litere / viața de hîrtie (Ed. Mirador, 1998) și eseul „La răspîntia scriiturii” (Ed. Mirador, 1996). Este prezent cu grupaje de poeme traduse în antologia „Streiflicht. Eine Auswahl zeitgenossischer Rumanischer Lyrik” (Dionysos Verlag, Kastellaum. Germania, 1994) și în revistele „Nepujsag” (Ungaria, 1990), „Orte” (Elvetia, 1993, 1994) și „Tekstualia” (Polonia, 2016).

A obținut următoarele premii: premiul pentru poezie al Editurii „Facla” (1985), premiul pentru debut în poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara (1992), premiul filialei Arad a Uniunii Scriitorilor (1994, 1996). Tot de la filiala Arad a Uniunii Scriitorilor a primit, în anul 2014 și – încă o dată – în 2016, premiul Opera Omnia, pentru o viață dedicată literaturii (Vezi AICI și AICI).

Până la ziua decesului, a fost redactor la revista „Arca” din Arad și profesor de limba și literatura franceză la Liceul Teoretic din Curtici. Asupra poeziei autorului au formulat opinii critice: Laurentiu Ulici – Miscellanea („România literară”, nr. 6/1986); Radu Călin Cristea – Lecturi de dimineață („Familia”, nr. 1/1987); Eugen Dorcescu – Simțămîntul recluziunii („Orizont”, nr. 21/1992); Romulus Bucur – O poetică a deschiderii („Arca”, nr. 1l-l2/1992); Aurel Pantea – Poetul la răscrucea vocației’ („Vatra”, nr. 6/1993); Mircea Birsilă – Trei debuturi („Calende”, nr. 2/1994): Florin Bănescu – Poetul, navetist în autobuzul gloriei („Relief”, nr. 9/1994); Dan-Silviu Boerescu – Scrisori provinciale („Luceafărul”, nr. 2/1994); Viorel Gheorghiță – Provincie și melancolie („Arca”, nr. 4-6/1994); Al. Cistelecan – Două cărți, trei poeți („Luceafărul”, nr. 7/1995) etc.

Un volum de poezie in memoriam Gheorghe Mocuța a fost publicat în 2020 de către fiul său, scriitorul și profesorul Andrei Mocuța (de asemenea, redactor la revista ARCA și membru al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Arad), cu titlul „Portret al artistului după moarte”.

Citește și:

•  In memoriam Gheorghe Mocuța: un curticean în căutarea Parisului etern

•  Un an fără Mocuța