marþi, 19 martie, 2024

Special Arad Logo

    Amintirile splendide – dar și chinuitoare – ale lui Ovidiu Balint, din Teatrul Vechi. De acum, așternute și pe hârtie, într-o carte

    de Tomck@t | 30 septembrie 2022, 3:42 PM | Cultură | Topic special

    0

    Au fost anunțate și perspective de viitor, o nouă speranță...

    Orice clădire are o poveste, mai ales dacă vorbim despre un monument istoric, iar la Arad, una dintre clădirile istorice ale urbei are o poveste cu adevărat specială, „impregnată” în zidurile ei scorojite, în „trupul bolnav” al acestui edificiu muribund, care refuză, parcă, să cadă și să dispară în uitare, refuză să i se șteargă istoria, povestea de peste două secole. Este vorba de Teatrul Vechi, iar unul dintre cei mai înverșunați îndrăgostiți de această clădire este jurnalistul-scriitor Ovidiu Balint, care face tot posibilul ca monumentul să rămână în „viață” prin povestea sa, și… poate, chiar să „renască”. Pentru că „frumusețea Universului te fascinează, dar frumusețile de lângă tine te copleșesc. Pentru că sunt mai aproape de tine. Te îmbogățesc zilnic” (fragment din capitolul „Crochiu despre Horia Medeleanu”). Ieri, în timp ce peste Arad s-a năpustit o dezolantă și nevrotică „ploaie de vară de toamnă”, Ovidiu Balint a lansat la Bibliotecă primul volum al cărții „Amintiri din Teatrul Vechi”.

    Lansarea de carte a fost prezentată de subprefectul Doru Sinaci (fostul director al Bibliotecii) și bibliotecara Ioana Nistor, iar invitații speciali au fost scriitorul Gheorghe Schwartz, regizorul Radu Dinulescu (cel din urmă prin apel video) și actorii Ioan Peter și Florin Covalciuc. Subprefectul Doru Sinaci a menționat că lansarea acestei cărți face parte dintr-o inițiativă a sa, alături de Ovidiu Balint, de a revalorifica patrimoniul nostru cultural și de a „recupera” monografiile orașului și biografiile personalităților arădene, prima din această serie având tot semnătura lui Ovidiu Balint, cartea „Dialoguri cu arhitectul Miloș Cristea”, retipărită și relansată cu ediția revizuită în 2017. Totodată, Doru Sinaci a menționat că în vizorul Prefecturii este și Cetatea Ineului, aflată în curs de renovare și reintroducere în circuitul turistic, respectiv utilitate publică, o inițiativă care, de asemenea, se leagă de Ovidiu Balint, în 2019 fiind coorganizatorul Zilelor Ineului în Cetate.

    Mult mai multe amintiri îl leagă însă pe Ovidiu Balint de Teatrul Vechi, iar când vorbim de amintiri, în cazul lui nu vorbim doar despre amintiri personale, ci experiențe însemnate din cultura Aradului, o parte din bogata poveste a clădirii, mai exact din a doua perioadă de glorie a edificiului: sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000, perioada „ArtStudio” – „scânteia creativă”, la inițiativa actorului Ioan Peter, care a reînviat Teatrul Vechi și perioada „Underground Project” – inițiativa culturală care a reinventat Teatrul Vechi, în coordonarea lui Ovidiu Balint, directorul Casei de Cultură a Municipiului în acea perioadă.

    Cartea, un demers jurnalistic în primul rând, este o colecție de articole mai vechi sau mai noi, publicate pe blogul autorului, ovidiubalint.ro, și cu toate că anumite povești nu au „acțiunea” neapărat în Teatrul Vechi, toate orbitează în jurul importanței culturale, în jurul rolului patrimonial local (și chiar național) al acestei clădiri. Este mai degrabă un fel de „teaser” despre cele întâmplate acum 20 de ani, pentru că mai urmează multe alte povești despre Teatrul Vechi în volumul al doilea, după cum a dezvăluit autorul.

    Printre altele și alții, în acest prim volum lansat se amintește și de ziarul Observator Arădean, de Mihai Popovici (director al Casei de Cultură a Municipiului), jurnalistul și regizorul Iosif „Bebe” Costinaș, Ansamblul folcloric „Zărandul”, Kevin Costner, Emir Kusturica, Bonnie Tyler, Uriah Heep, Virgil Iuga și formația Carusel, cântăreața Anca Parghel, „Experiența Avignon” și, nu în ultimul rând, istoricul, criticul de artă și scriitorul Horia Medeleanu, menționat în repetate rânduri de Ovidiu Balint în carte și căruia îi și dedică un capitol de o pagină și jumătate. Actorul Florin Covalciuc a citit tocmai aceste rânduri la lansarea cărții de joi după-masă, în sala de artă și multimedia „Sabin Drăgoi”.

    De la o „scânteie”, la „gaz pe foc”

    Actorul Ioan Peter „Pit” a sintetizat în câteva minute „atmosfera a ceea ce a însemnat spiritul Teatrului Vechi înainte de venirea lui Ovidiu, momentul în care a venit Ovidiu și exilul lui Ovidiu, nu la Tomis…”, ci la Port Arthur, a completat glumind Doru Sinaci. Referindu-se la titlul interviului Special Arad realizat de Raluca Medeleanu, actorul a spus că „dacă noi am fost scânteia de la Teatrul Vehi, Ovidiu a venit și a pus gaz pe foc”. Pit a povestit despre cum a ajuns cu trupa sa de teatru, „ArtStudio”, să joace pentru prima oară după o groaznic de îndelungată vreme de beznă și tăcere în Teatrul Vechi, dar și cum a făcut curățenie în interior și cum a supărat un consilier local, confundându-l cu un angajat al firmei de salubrizare. De asemenea, a amintit și de piesa „Tot ce se dă”, jucată în premieră la Teatrul Vechi și înregistrată de Televiziunea Română, cu care s-au dus și în Helsinki, la inițiativa Casei de Cultură a Aradului, iar după ce gazdele finlandeze au făcut „cunoștință” cu țuica românească, pentru o seară, România a fost declarată buricul Pământului, epicentrul cultural al lumii – a povestit amuzat Ioan Peter.

    Regizorul Radu Dinulescu, menționat în carte și implicat și el în „învierea” Teatrului Vechi, a spus la lansare, prin apel video, că această carte este un fel de „making of a ceea ce a fost Casa de Cultură și ceea ce a fost Teatrul Vechi în urmă cu zece, douăzeci de ani, când noi am început niște programe foarte îndreptate spre Occident, spre Franța, Italia, Spania ș.a.m.d. De ce spun making of? Pentru că noi am făcut multe și publicul a văzut spectacolele care veneau la Arad, mai auzeau din când în când că mergem la Avignon, dar nu efectiv ce se întâmpla acolo, în spatele acestei «vitrine». Avem în carte multe aventuri, multe întâmplări, unele ne-au lăsat mai mult sau mai puțin răni, ne-am certat de multe ori din anumite motive, pentru că… să cucerești Occidentul, știți foarte bine, nu este ușor, dar noi am reușit în mare măsură să dezvoltăm relații multe cu companii din străinătate. Eu, personal, am avut enorm de multe de câștigat datorită Teatrului Vechi și Casei de Cultură, pentru că am avut trei proiecte europene, cu participanți din Franța, din Cehia, din Belgia, unul dintre spectacolele noastre a luat marele premiu la Avignon… deci fără Teatrul Vechi, fără Casa de Cultură, fără Ovidiu Balint, multe din aceste lucruri nu ar fi fost posibile”. Dinulescu a mai amintit și de un aspect despre care Ovidiu Balint va scrie mai în detaliu în volumul doi, și anume despre cum Teatrul Vechi a fost salvat la un moment dat, deoarece era cât pe ce să fie cumpărat și transformat într-o biserică Maranata.

    Răscumpărarea Teatrului Vechi… o posibilitate?

    Apropo de salvarea Teatrului Vechi, nu întâmplător a fost invitat la lansarea cărții și scriitorul Gheorghe Schwartz. „Se întâmplă un lucru foarte bun și anume că în decurs de câteva zile, se lansează două cărți a doi ziariști din Arad. După Lajos Notaros, care a scris un roman, beletristică, e cartea lui Ovidiu Balint, care este o carte, pot să spun, militantă. Militează pentru ceva ce trebuie să se întâmple. Și se va întâmpla”, a spus Gheorghe Schwartz. „Eu am spus tot timpul că această campanie care se face pentru Teatrul Vechi este și un test de solidaritate intelectuală a Aradului și nu numai”, a mai adăugat scriitorul.

    După constantele memento-uri în presă ale lui Ovidiu Balint și la câțiva ani după Campania Special Arad: „Arădeni, descoperiți-vă valorile! Cereți-vă Teatrul Vechi înapoi!” (citește aici Episodul I și Episodul II, scrise de Raluca Medeleanu), Gheorghe Schwartz a lansat, tot pe Special Arad, PETIȚIA pentru salvarea Teatrului Vechi în anul 2021, când vânzarea Teatrului Vechi a devenit, dintr-odată, mai mult decât o posibilitate și, în cele din urmă, după ce CJA și Primăria au renunțat la dreptul de preempțiune, a devenit chiar o realitate.

    Însă iată o noutate, pe care Ovidiu Balint și Gheorghe Schwartz au dezvăluit-o în premieră la lansarea cărții „Amintiri din Teatrul Vechi”: se pare că cei doi au reușit să dea de proprietarii actuali, ONG-ul fondat și finanțat de Guvernul maghiar (același ONG care a cumpărat și Hotel Ardealul) și au reușit să-i convingă să vândă mai departe imobilul, pentru ei fiind „o povară”. Gheorghe Schwartz a declarat că a găsit și un investitor privat, care ar fi de acord să cumpere Teatrul Vechi și să-i redea gloria pierdută, funcționalitatea originală… și, nu în ultimul rând, acel statut pe care-l are deja, un veritabil simbol al culturii arădene.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    9 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.