Premiera documentarului „Dincolo de fațadă: Lajos Szántay și Secessionismul arădean” în regia Dianei Gavra a avut loc vineri seară la Cinema Arta, evenimentul adunând un public numeros, cu sala ocupată peste capacitate, scaune suplimentare adăugate și chiar cu spectatori care au stat pe trepte.

Cu accent pe contextul arhitectural european de la începutul secolului XX, filmul readuce în atenția publică portofoliul profesional al arhitectului Lajos Szántay și contribuția sa la conturarea imaginii urbane a Aradului, respectiv plasarea unei părți din patrimoniul arhitectural arădean în circuitul cultural al stilului Secession.

Reactivarea interesului public pentru Lajos Szántay – o personalitate importantă a orașului, dar cu un destin tragic – reprezintă nucleul reușitei acestui film, confirmat de participarea numeroasă la premiera națională. Selecția intervievaților oferă un alt plus de credibilitate demersului, prin prezența unor specialiști precum arhitecții Anca Majaru și Mihai Moldovan, implicați în proiectul de conservare și valorificare a patrimoniului Art Nouveau / Secession numit „Common Heritage”, alături de istoricul Gheorghe Lanevschi și Lajos Nótáros – jurnalist și profesor de istorie, filosofie și jurnalism. De asemenea, filmul beneficiază de un nivel vizual solid, în special în secvențele aeriene realizate cu drona, ce poartă semnătura lui Marius Panduru (cunoscut pentru amprenta sa vizuală asupra filmelor „Aferim!”, „Polițist, adjectiv”, „Restul e tăcere” și „Pădurea cu molizi”, de șapte ori câștigător al Premiului Gopo).

Documentarul acumulează o cantitate consistentă de informații, uneori însă cu un grad ridicat de tehnicitate, ceea ce poate face ca anumite secvențe să fie mai solicitante pentru publicul larg. În unele momente, accentul pus pe contextul arhitectural și istoric lasă mai puțin spațiu poveștii biografice a lui Lajos Szántay, deși aceasta reprezintă punctul central sugerat încă din titlu.

Din punct de vedere al modului în care este construit filmul, există câteva opțiuni de montaj care pot fi privite critic. Imaginile nu se potrivesc întotdeauna perfect cu ceea ce este spus în comentariu, iar anumite clădiri apar într-un context care poate induce în eroare în privința stilului lor arhitectural (de exemplu, Palatul Baroc din Timișoara este ilustrat într-o secțiune dedicată stilului Secession).

De asemenea, filmul alternează destul de des între imagini din Arad și Timișoara, inclusiv în momente în care discuția se referă strict la Arad. În plus, sunt folosite și animații ale unor fotografii de epocă, realizate cu ajutorul inteligenței artificiale, care ridică câteva semne de întrebare în privința fidelității istorice (cum ar fi apariția unor mașini în mișcare pe dig sau a unei clădiri care nu a existat niciodată în Arad).

Structura narativă aduce figura lui Szántay mai clar în prim-plan abia în partea a doua a filmului, prima jumătate fiind dedicată mai ales unei perspective ample asupra schimbărilor în arhitectură din acea perioadă. Pe de altă parte, în intervențiile lor, naratorii reiau de cele mai multe ori idei similare, în loc să se completeze reciproc, un aspect care ține de deciziile de montaj.

O altă observație importantă este cu privire la reprezentarea identității arhitecturale a Aradului. Filmul pune accent pe dimensiunea Secession a orașului, însă aceasta este o componentă minoră a patrimoniului local, față de un fond arhitectural eclectic mult mai extins.

Totuși, în ansamblul său, „Dincolo de fațadă: Lajos Szántay și Secessionismul arădean” reprezintă un demers lăudabil de redescoperire a memoriei arhitecturale a orașului, cu un interes vizibil pentru patrimoniul local, readucând în atenția publică biografia lui Lajos Szántay și o componentă importantă a istoriei urbane a Aradului.

În cadrul sesiunii de Q&A de după proiecție, regizoarea Diana Ramona Gavra a vorbit despre geneza proiectului, pornind de la reacția unui distribuitor american interesat de arhitectura Aradului după vizionarea primului ei film documentar, „Casa cu lacăt”. În aceeași discuție, a fost subliniată și dimensiunea multiculturală a orașului, ca o axă centrală a demersului artistic.

Într-un registru mai informal, Lajos Nótáros a evidențiat această componentă multiculturală, menționând cu umor faptul că regizoarea, fostă elevă a sa, ar fi realizat „primul film românesc despre un ungur”, apreciere pe care a sintetizat-o simbolic printr-o notă maximă, „zece cu plus”.

Citește și:

Pro Test, Contra Test. Categoric Underground. „Festival să ne fie!” | Foto