Îmi dau seama că întrebarea e ca scoasă din căciulă, dar, ce să fac, văzând știrile despre Arad din ultima vreme, m-a apucat așa o tristețe bătrânească.

Una care se clădește pe amintiri, nu pe postări pe FB.

Mi-am adus aminte de tinerețea mea, cea în care nu era FB și altele de acest gen, era și comunism și altele la fel, dar, pe aici, prin Arad, te puteai crede în altă lume. Imediat lângă graniță, cu posibilități de a arunca câte o privire dincolo, fără să mai vorbim de italienii care se simțeau pe aici ca și acasă.

Orașul era plin de fabrici și uzine, vara ștrandul se umplea de lume și țară, ce mai, când plecai undeva altundeva și se afla că ești din Arad, întrebările începeau să curgă. Toate începeau cu „este adevărat că la Arad” și se opreau la tot felul de minuni care numai în Arad se puteau imagina pe atunci.

Sigur, era altă lume, comparația cu cea de acum este mai mult nostalgică și nițel forțată, dar scoate în evidență un adevăr: Aradul deceniilor din urmă nu s-a folosit pe măsura potențialului său de schimbările în bine care au început în decembrie 1989.

Din marile fabrici și uzine de importanță națională au rămas doar urme – domnul Blidar a salvat măcar „sectorul II” de la Vagoane –, Aradul devenind un oraș de reciclare și depozite. Într-un fel, se poate explica, schimbările aduc și lucruri neplăcute, ceea ce nu se poate explica decât prin nepricepere și delăsare este faptul că nu s-a pus nimica în locul celor care au fost condamnate la dispariție.

Fost oraș tradițional industrial de primă mărime, Aradul a devenit un orășel de unde se pleacă, un loc unde, în afara serbărilor galante, organizate de cei care ar trebui să se ocupe de renașterea orașului, nu se mai întâmplă nimic. Nu este o surpriză că toate analizele economice mai noi remarcă decăderea, Aradul ajungând în rândul orașelor de mâna a doua, mult în urma celor cu care concura nu de mult timp.

De fapt, tocmai aceste „analize” recente m-au pus pe gând.

Doar în săptămâna care a trecut au apărut în „Special” mai multe care ne ilustrează situația.

Încep cu studiul Funky Citizens, prezentat chiar acum o săptămână, din care reiese că, în nici zece ani, Aradul a pierdut 10 locuri în ceea ce privește interesul investitorilor. Dacă în 2017 era pe locul cinci, anul acesta a ajuns pe locul 16, fiind depășit nu doar de orașele mari, precum Cluj sau Timișoara, ci de altele care erau mult în urma noastră, gen Sibiu, Alba Iulia, nemaivorbind de saltul colosal al Sucevei, până nu de mult orașul bancurilor cu moldovenii.

Strâns legat de această analiză, apare, miercuri, și exemplul cu pierderea finanțării europene pentru Cetate. Aflăm de acolo că e vorba de cinci milioane de euro, chiar dacă „eforturile” continuă, se organizează licitații noi pentru Cetate, una, de exemplu, în valoare de peste cinci sute de mii de lei. Un pic mai mult decât suma care va fi cheltuită de Primărie pentru organizarea Târgului de Crăciun și a Revelionului pentru arădeni.

Am insistat pe aceste date tocmai pentru a ilustra lipsa de concepție și anvergură a celor care se ocupă de o vreme de destinul orașului. Și al județului, desigur.

Este evident și arhicunoscut că Aradul, pe lângă o situare avantajoasă și agricultură, are două potențialități care ar putea să îl relanseze chiar și în ciuda pierderilor în domeniul industrial. Cetatea și ștrandul, nu-i așa, iar județul, având în vedere Podgoria, ar putea ajuta acest salt posibil spre un oraș și județ de mare interes turistic. Numai că pentru asta este nevoie de lideri pricepuți și serioși, de „aleși” care nu se pierd pe FB sau în ronduri de imagine, ci se ocupă chiar pe bune de interesul comunității care i-a ales.

Din păcate, aici e hiba. Și nu e vorba de faptul întâmplător că majoritatea aleșilor, în frunte cu primarul și omul nostru din Bruxelles, asta ca să nu îl mai pomenim și pe domnul Cionca, nu sunt arădeni neaoși. E vorba de atitudine și pricepere, de seriozitate în serviciul public. E vorba de fapte, nu de vorbe aruncate zilnic pe Facebook, din care să reiasă ce pricepuți și simpatici sunt ai noștri aleși. Fapte și realizări pe bune, în loc de jocuri de imagine, driblinguri pe FB sau alte site-uri de amețit alegătorul neatent și dezamăgit în așteptarea schimbării în bine.

Având în vedere toate acestea, pe cinstite, nu îmi dau seama dacă vom mai avea în viitor ceva șanse de creștere și dezvoltare. Cum am văzut, soluția este evidentă: alți oameni care să se ocupe pe bune de interesul comunității arădene.

Cu cei de acum rămâne cum am stabilit: postări care cerșesc simpatia cu nemiluita, ronduri fără oprire, o sărbătoare fără sfârșit pentru cei neatenți și neinteresați, deci lipsiți de reacție.

Nu de alta, dar cei mai mulți dintre cei atenți, pricepuți și cu reacție au cam plecat de mult din Arad…

https://fb.watch/KM6iJlE4Gq/