UTA se află într-o situație extremă atât din punct de vedere sportiv, cât și din punct de vedere administrativ. De o bună bucată de vreme, echipa este penultima clasată în ierarhia Superligii și tinde mai degrabă spre ultima poziție decât spre locurile care asigură prezența în primul eșalon și în sezonul următor.

Urmăream după fiecare etapă clasamentul și făceam calcule în perspectivă: „dacă batem pe Craiova trecem peste…” sau „dacă batem pe Mioveni, urcăm pe locul…”, apoi aceeași rețetă și înainte de meciul cu Chindia. Nimic din ceea ce gândeam cu optimism nu s-a realizat. UTA nu a mai bătut pe nimeni, dar nu numai în anul ăsta, ci de la începutul lunii august încoace, de s-a ajuns să facă Superliga o rotație întreagă de meciuri și echipa arădeană va avea mâine în față tocmai pe echipa pe care a învins-o ultima dată, FC Botoșani.

Fără victorie de 14 etape, UTA este la doar 4 puncte distanță de ultima clasată, iar dacă punctele s-ar înjumătăți acum ar fi la doar două puncte de CS Mioveni, echipă care i-a luat Bătrânei Doamne 4 puncte din cele șase puse în joc în confruntările directe! Sunt mulți care nu mai văd luminița de la capătul tunelului și vorbesc cu o siguranță dezarmantă despre o retrogradare sigură și directă, deși în joc mai sunt foarte multe puncte. Echipa antrenată de Gyuszi Balint are un program infernal în acest final de sezon regulat. După meciurile cu Botoșani și Hermannstadt, urmează cele cu echipele din zona play-off-ului, Farul, CFR, FCSB și CS Universitatea Craiova, iar posibilitățile ca roș-albii să mai adune puncte sunt tot mai mici.

Cine e principalul vinovat pentru această situație? Este simplu: conducerea clubului, iar când vorbim despre conducerea clubului reducem aproape totul la Alexandru Meszar. Și chiar trecem peste faptul că Meszar a refuzat în vară asocierea cu grupul de investitori reprezentat de Simion Apreutese, Rudi Vizental, Cătălin Juncan și Marius Grada. Aproape tot ce a făcut Meszar după acel refuz a fost în detrimentul clubului.

Meszar nu a fost niciodată un bun comunicator, dar din vară încoace a devenit de-a dreptul catastrofal. Energiile sale s-au canalizat în toată această perioadă aproape exclusiv pe disputa pe care o are cu o parte a galeriei, iar la mijlocul lunii ianuarie, printr-un comunicat, aruncă vina rezultatelor echipei tocmai pe Asociația Suporter Club UTA!

„Asociația Suporter Club UTA Arad, de aproape un an de zile, dezinformează agresiv publicul și propriii membri cu scopul de a discredita conducerea clubului UTA și a dezbina opinia publică arădeană interesată de echipa-simbol a orașului în încercarea de a facilita o preluare forțată a clubului. Din păcate, această campanie a prejudiciat imaginea clubului, iar efectele ei s-au resimțit în mod negativ și pe plan sportiv”, se arată în acel comunicat.

Nimic mai neadevărat. UTA este în situația în care este exclusiv din cauza felului în care a fost condus clubul din vară și până acum. Suporterii, în întregul lor, atât cei din SCU cât și cei de la tribuna a II-a sau de la tribuna I, au virat în conturile clubului aproape un milion de euro. Aceeași suporteri, mai ales cei din SCU, au aplaudat echipa după înfrângerea umilitoare în fața celor de la Mioveni, asta în timp ce conducerea nu e în stare nici măcar să își apere proprii jucători.

De ce spunem să îi apere? Pentru că în aceste momente jucătorii au nevoie de așa ceva. În locul comunicatelor lungi și redactate extrem de prost, Meszar și echipa lui ar face bine să comunice direct cu jucătorii, să ia anumite măsuri care se impun la echipă, dar să-i și apere de cei care am putea spune că i-a furat mai ales în acest an.

Nu a ieșit nimeni din club să conteste prestația arbitrului Mladinovici la meciul cu Chindia în care a anulat un gol perfect valabil și nu a acordat un penalty. Nu a ieșit nimeni din club să conteste faptul că partida cu FC U Craiova s-a jucat fără asistență VAR.

Ne uităm pe canalele de televiziune unde mereu apar reprezentanți ai unor cluburi cu care UTA luptă direct pentru menținerea în prima ligă. Aproape zilnic îl vedem la televizor pe Daniel Stanciu apărându-i pe cei de la FC Argeș, pe Valeriu Iftimie sărind în apărarea jucătorilor de la Botoșani atunci când situația o cere, pe Mititelu, pe Dani Coman, revenit la Sibiu, pe primarul de la Voluntari și chiar pe cel de la Mioveni.

De la Arad, nimeni… Dar chiar nimeni. Singurul care mai contestă ceva este Gyuszi Balint, dar tot el a fost cel mai important vector de imagine al clubului pe plan național chiar și în perioada în care era fără serviciu! Pentru că UTA este mută, pentru că cei din conducerea clubului UTA lipsesc cu desăvârșire și de pe canalele media dar și din vestiarul jucătorilor. Din informațiile noastre, o singură dată a fost Meszar în vestiarul echipei în acest sezon.

Războaiele sunt câștigate mereu de lideri, iar UTA este pe cale să piardă acest război tocmai pentru că nu are un astfel de lider. În acest sezon, UTA este îngropată atât din exterior, de adversarele directe, de prestațiile dubioase ale unor anumiți arbitri, de o suprafață de joc la meciurile de acasă de multe ori impracticabilă, de lipsa asistenței VAR pe unele stadioane noi cum sunt cele din Craiova sau din Pitești, dar în primul rând UTA este îngropată chiar din interior pentru că este în derivă și îi lipsește un căpitan adevărat.

Într-un astfel de război, nu este de ajuns să te amăgești că jucătorii au salariile la zi, nu este de ajuns să te amăgești că ai asigurat condiții optime de pregătire. Un astfel de război se duce pe toate planurile, iar jucătorii, antrenorii, toată lumea au nevoie în primul rând de sprijinul conducerii care nu vine niciodată. Pentru că astfel de războaie se duc mai ales la nivel mental, psihologic, iar acum când este nevoie de așa ceva, nu e nimeni din club alături de echipă.

Singurii care susțin această echipă, chiar și în situația în care este penultima clasată, rămân suporterii, adică tocmai cei pe care a aruncat vina Alexandru Meszar pentru rezultatele din acest sezon.

Pe lângă că are o conducere inexistentă în cea mai mare parte a timpului, aceasta mai este și neasumată. În aceste condiții, retrogradarea nu poate să vină decât ca un lucru firesc. Iar sintagma „când nu ai cap, vai de picioarele (fotbaliștilor)” se potrivește perfect în acest trist context.