vineri, 26 aprilie, 2024

Special Arad Logo

    Update 2Polițistul arădean Cristi Tamaș s-a sinucis! A scris un bilet și s-a împușcat în gură cu arma din dotare

    de Lucian Dănilă | 12 aprilie 2016, 1:07 PM | Recomandările editorilor | Știri Arad

    19

    Știri Arad. Cristi Tamaș, subofițer, agent șef adjunct în cadru IPJ Arad, secția Vlaicu (la Judiciar) s-a sinucis în urma cu o oră. Acesta s-a împușcat în gură cu arma din dotare. Motivele sunt necunoscute.

    Subofițerul avea 42 de ani și era divorțat.

    UPDATE 1

    La fața locului au sosit procurorul Corina Corbaciu, Adrian Șimon – șeful ”Judiciarului”, Nicolae Bătrân adjunctul IPJ Arad. Din primele informații se pare că sinucigașul și-a pus țeava pistolului în gură și a tras.

    Revenim cu alte amănunte de la fața locului.

    UPDATE 2

    Surse din cadrul anchetatorilor ne-au declarat că subofițerul Tamaș ar fi lăsat un bilet pe care scria o singură propoziție: „Eu sunt de vină”.

    cristi tamas

    Pe pagina sa de Facebook, anul trecut, polițistul posta, la interval de câteva zile, fotografii în care nu apîrea nimic, decât negru. Să fi însemnat asta ceva?

    Untitled

     

    12957149_1050291045042444_439417424_n 12966308_1050294241708791_7449163_n 12966804_476028055930372_421482124_n 12968644_476022935930884_980719381_n 12969351_476028052597039_833384864_n 12980432_476023009264210_222984849_n 12988020_476028072597037_994600111_n 12992234_1050291238375758_1340840269_n 12992779_476028062597038_1078932136_n 12992988_1050290968375785_717949081_n

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Pregătire și școlarizare nesatisfăcătoare, „în doru lelii”.
      Presiuni pe linie ierarhică, mai ales la judiciar.
      Cultură ” milițienească” și la 26 de ani de la dispariția oficială a Miliției comuniste.
      Recrutarea se face după strategia îndeplinirii baremelor de „capete furajate” ce trebuie să existe în Sistem.
      O focusare pe număr nu pe „CALITATE”.

      Doar câteva deficiențe de Sistem. Dar problematica este mult mai gravă dacă luăm în considerare și Politizarea din Sistem. Ex. când unul ca Falcă decide cine este șeful Poliției. (Nu că Falcă ar face excepție de la regulă; el nu este nici mai bun nici mai rău ca orice primar luat la întâmplare)

      Dar cauza deciziei regretabile a acestui polițist poate fi urmarea unei drame personale. Păcat! Indiferent de cauză. 🙁

      +5 voturi
      +1
      -1
      • draga..si pe marginea gropii dai vina pe,,lelea&dorul ei”(aici ,lelea e o -nana- de la minis,gurba..etc.)+neica nimeni..sistem asta(si cu S mare de tipar ..inca))..pai asta ar fi unul din motivele dramelor-dezinterseul& dispretul fata de faptele petrecute in realitate,concret&la obiect..etc.-prea mult interes insa,fata de:altii”-similitudini-divagare-deformare-denaturare-maltratare..care pe care!..rautate la infinit..mascata dupa SISTEM?fass!pueril pt.mine-altceva!

        0 voturi
        +1
        -1
    2. Una dintre lucrările de care au pus bazele sociologiei moderne se intitula Le suicide, a apărut în 1897, autorul fiind Emile Durkheim, considerat unul dintre părinții acestei științe sociale.
      Sinuciderea este de atunci în atenția sociologiei și, desigur, ale altor științe conexe cum ar fi psihologia, psihiatria etc.
      Religia creștină a interzis sinuciderea, fapt care dovedește prezența acestui gest din cele mai vechi timpuri.
      Cu alte cuvinte cauzele unui astfel de act pot fi multiple, fiecare caz fiind individual, se studiază și se apreciază ca atare.
      Există o așanumită predispoziție pentru suicid care poate fi depistată de cei competenți.
      Oricum ar fi, judecata nu este a noastră, nu poate fi, n-are cum să fie!

      +15 voturi
      +1
      -1
        • Așa e, Cioran este un filozof al sinuciderii amânate până la moartea naturală.
          La el sinuciderea este un concept metafizic, deci creativ chiar, la cei care n-au capacitatea sa intelectual-filozofică, din nefericire, devine unul existențial care nu poate fi soluționat metafizic doar fizic, adică prin eliminarea fizică a purtătorului.
          E însă vorbeam de științe – atât cât le putem considera ca atare – care se ocupă cu acest sindrom.
          Indiferent cum ar fi, nu avem dreptul să judecăm gestul omului, putem însă discuta despre împrjurările care declanșează sau atenuează sindromul.
          Dar nu aici, normal!

          +2 voturi
          +1
          -1
      • Ce mie mi se pare ciudat, este că în comparație cu țările normale, de unde eu am o experiență concretă de peste 25 de ani, în România nu este primul caz când arma din dotare a polițistului, jandarmului sau celui din Politia Locală, a fost folosită ca modalitate privată de soluționare a unor conflicte.

        „Soluția” aceasta nu ar trebui să existe pentru omul ce este angajatul nostru să aplice și să apere legea. Abuzul este prezent la multe niveluri în această instituție a Statului.
        Oare câți ani trebuie să mai treacă ca și în această „meserie” să apară adaptarea la timpurile pe care le trăim.

        Eu nu îl critic pe acest om. Îl compătimesc, dar sigur sânt critic față de sistem. (Și asta o fac pe baza unor informații primite din Sistem.)

        --2 voturi
        +1
        -1
          • Am înțeles ideea. Cred că am atins chestiunea într-un răspuns dat mai sus legat de Cioran.
            Aveți dreptate: sistemul nostru social are încă multe de făcut cu privire la modul în care tratează persoanele care au un anumit handicap. Și nu numai fizic.
            Alea se văd, lumea este îngrozită, dar nimeni nu se gândește la cei care, mulți – mult mai mulți ca cei anterior menționați – suferă de diferite handicapuri psihice.
            Asta nu înseamnă că sunt nebuni, dimpotrivă.
            Un celebru tratat psihiatric începe cu următoarea idee: prima problemă majoră a pshihiatriei este să-l deosebească pe psihiatru de pacient…

            +1 voturi
            +1
            -1
            • Eu nu cred că este vorba de un handicap.
              Conștiința celui cu 7 ani de acasă se razvrateste uneori. Rabdă, rabdă până se produce undeva un scurtcircuit. Dacă nu are creat în jurul lui un inel de protecție, la care să apeleze la nevoie, atunci finalul poate arăta și așa.

              Când familia și școala te învață că există doar alb ori negru si nici o zonă grii, când ești forțat de sistem să intrii în zona grii te pierzi. Presiunea creste pe măsură ce ești obligat „să faci”, împotriva propriei tale conștiințe.

              Ating doar un aspect și nu încerc să emit concluzii în cazul de față. Departe de mine gândul să-l judec pe decedat. Uneori de abia mă înțeleg pe mine și atunci cum ași fi capabil să judec oameni ce ajung la asemenea decizii definitive.

              +3 voturi
              +1
              -1

    Scrie un comentariu

    4 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.