Știri Arad. În urmă cu 20 de ani, ca să fii angajat la un ziar trebuia să dai anumite probe. Îmi aduc aminte că cei mai mulți dintre actualii sau foștii mei colegi erau trimiși la plimbare, de la Podgoria la Teatru, plimbare care trebuia finalizată cu o poveste de pe stradă. Iar strada îți oferă multe povești. Cele mai multe.

Eu nu am fost trimis pe stradă. Eram la secția „Sport”. Acolo trebuia să știi dimensiunea porții de fotbal, cum se ține scorul la tenis, câte titluri și cupe are UTA și câteva dintre legendele sportive locale, naționale sau chiar internaționale.

Anii au trecut și schimbările care au urmat în presa locală arădeană m-au pus și pe mine în postura de a scrie știri de pe stradă. Am scris mai multe, dar parcă cea care urmează mai jos m-a surprins la modul că m-a lăsat fără cuvinte.

Am rămas fără țigări, un viciu de care îmi tot spun că mă voi despărți, dar deocamdată nu îmi iese. Era seară, trecut de ora 21 și era clar că doar un non-stop mă poate salva. Am parcat în față la „Shelly”, non-sop-ul de peste drum de Biserica Roșie (n.m. Biserica Lutherană). Vânzătoarea are același viciu ca și mine, fumează. Era pe scări și trăgea ultimele fumuri din țigara sa, dar înăuntru era un băiat care servea.

În fața mea era un tânăr. Dacă era să îmi dau repede cu părerea, după cum arăta, eram sigur că este un student ținut pe brațe de părinți care adoră petrecerile. I-a sunat telefonul, unul mult mai scump ca și al meu. A răspuns chiar în timp ce băiatul îl servea. Tot cu țigări. Plin de vicioși pe acolo… Iar discuția, atât cât am prins eu din ea, m-a surprins. M-a surprins foarte tare…

Nu știu cine era la capătul celălalt al convorbirii, dar cu siguranță un prieten de-al său. De generație, de petreceri, de obiceiuri.

„Ce faci frate? Eu acum îmi iau țigări și cred că mă duc acasă. Nu știu încă. Bă, ești prost. Azi am avut de făcut o cezariană. Mie îmi tremurau mâinile de azi noapte. Mort am fost, ești prost?”, vorbea tânărul la telefon. O fi medic ginecolog, o fi medic veterinar, o fi asistent, nu știu, dar cert este că a avut de făcut o cezariană. Până când mi-am luat și eu țigări a dispărut la volanul unui Opel.

O veche vorbă mioritică spune: „Când ești mort nu știi că ești mort, e greu doar pentru ceilalți. La fel și când ești prost!”. Și nu ești prost destul dacă nu ești și fudul. Din păcate, prostii de genul se pot lăsa cu victime…

 

Lucian Dănilă, 16 august 2017, 3:29 PM