„Omenirea se confruntă acum cu o criză globală. Poate cea mai mare criză a generației noastre. Deciziile pe care oamenii și guvernele le vor lua în următoarele săptămâni vor contura lumea anilor următori. Ele vor re-desena nu doar sistemele de sănătate, ci și economia, politica și cultura viitoare. Trebuie să acționăm rapid, dar în același timp ar trebui să ne gândim la consecințele pe termen lung ale acțiunilor noastre de acum. Atunci când avem de ales între mai multe alternative, ar trebui să ne întrebăm nu numai cum să facem ca să depășim amenințarea imediată, ci și în ce fel de lume vom locui după ce trece furtuna”, spune Harari într-un text publicat în Financial Times, preluat și tradus de Hotnews.ro.

„Pentru că furtuna va trece, omenirea va supraviețui, majoritatea dintre noi vom rămâne în viață – dar vom locui într-o lume diferită, spune Harari.

Multe măsuri de urgență gândite acum pe termen scurt vor deveni ceva cu care va trebui să ne obișnuim pe termen lung. Pentru că aceasta este natura situațiilor de urgență. Ele urgentează procesele istorice. Deciziile care în timp normal ar lua ani de deliberare, acum sunt adoptate în câteva ore. Tehnologiile, pe alocuri incomplete sau chiar periculoase sunt puse în funcțiune, deoarece riscul de a nu face nimic e mult mai mare. Țări întregi servesc drept cobai în experimente sociale derulate pe scară largă. Ce se întâmplă atunci când toată lumea lucrează de acasă și comunică doar la distanță? Ce se întâmplă când școlile și universitățile funcționează doar online? În vremuri normale, guvernele nu ar fi fost niciodată de acord să facă astfel de experimente. Dar acum nu trăim vremuri normale.

În această perioadă de criză, ne confruntăm cu două alegeri deosebit de importante. Prima este între supravegherea totalitară și dreptul cetățenilor de a decie. A doua este între izolarea naționalistă și solidaritatea globală.

Pentru a opri epidemia, populații întregi trebuie să respecte anumite recomandări. Există două modalități principale de realizare a acestui lucru. O metodă ar fi ca guvernul să monitorizeze oamenii și să-i pedepsească pe cei care încalcă regulile. Astăzi, pentru prima dată în istoria umanității, tehnologia face posibilă monitorizarea tuturor. În urmă cu cincizeci de ani, KGB-ul nu putea urmări 240 de milioane de cetățeni sovietici 24 de ore pe zi și nici măcar KGB nu putea spera să proceseze în mod eficient toate informațiile adunate. KGB s-a bazat pe agenți și pe analiștii umani și nu avea cum să aloce câte un agent uman care să urmărească fiecare cetățean. Acum, guvernele se pot baza pe senzori și algoritmi puternici.

În lupta împotriva epidemiei de coronavirus, mai multe guverne au implementat deja noile instrumente de supraveghere. Cel mai notabil caz este China. Prin monitorizarea atentă a smartphone-urilor oamenilor, folosirea a sute de milioane de camere de recunoaștere facial și obligarea oamenilor să raporteze temperatura corpului și starea lor medicală, autoritățile chineze nu numai că pot identifica rapid purtătorii suspectați de coronavirus, ci pot urmări mișcările și identifica pe oricine cu care aceștia au intrat în contact. O serie de aplicații mobile avertizează cetățenii cu privire la apropierea lor de pacienții infectați.

Acest tip de tehnologie nu se limitează la Asia de Est. Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a autorizat recent Agenția de Securitate din Israel să implementeze tehnologia de supraveghere rezervată pentru combaterea teroriștilor și în urmărirea pacienților cu coronavirus. Când subcomisia parlamentară relevantă a refuzat să autorizeze măsura, Netanyahu a aplicat-o totuși, folosindu-se de o ordonanță de urgență.

S-ar putea să spuneți că nu vă spun nicio noutate. În ultimii ani, atât guvernele cât și marile corporații au folosit tehnologii tot mai sofisticate pentru a urmări, monitoriza și manipula oamenii. Cu toate acestea, dacă nu suntem atenți, epidemia ar putea totuși să normalizeze aplicarea instrumentelor de supraveghere în masă în țările care până acum le respingeau.

Până acum, când degetul dvs. atingea ecranul smartphone-ului și dădea click pe un link, guvernul a vrut să știe pe ce link doriți să intrați. Dar, odată cu apariția coronavirusului, interesului se schimbă. Acum, guvernul vrea să știe temperatura degetului și tensiunea arterială de sub pielea Dvs.

Una dintre problemele cu care ne confruntăm este că niciunul dintre noi nu știe exact cum suntem supravegheați și ce ne-ar putea aduce anii următori. Tehnologia de supraveghere se dezvoltă cu viteză, iar ceea ce părea science-fiction acum 10 ani, acum e o veste veche. Haideți să facem un exercițiu: Gândiți-vă la un guvern ipotetic care cere ca fiecare cetățean să poarte o brățară biometrică care îi monitorizează temperatura corpului și ritmul cardiac timp de 24 de ore pe zi. Datele rezultate sunt protejate și analizate prin algoritmi guvernamentali. Algoritmii vor ști că sunteți bolnav chiar înainte de a afla Dvs înșivă și vor ști, de asemenea, unde ați fost și pe cine ați întâlnit. Infecțiile ar putea fi astfel scurtate drastic sau chiar eliminate. Un astfel de sistem ar putea opri, probabil, epidemia în câteva zile. Pare minunat, nu?

Dezavantajul este că acest lucru ar legitimita un sistem teribil de supraveghere. Dacă știți, de exemplu, că am dat clic pe un link Fox News și nu pe un link CNN, asta vă poate spune câte ceva despre opiniile mele politice și poate chiar despre personalitatea mea. Iar dacă puteți monitoriza ce se întâmplă cu temperatura corpului, tensiunea arterială și ritmul cardiac în timp ce urmăresc videoclipul, puteți afla ce mă face să râd, ce mă face să plâng și ce mă face să fiu cu adevărat supărat.

Este esențial să ne amintim că furia, bucuria, plictiseala și dragostea sunt fenomene biologice la fel ca febra sau tusea. Aceeași tehnologie care identifică tusea ar putea identifica și râsetele. Dacă corporațiile și guvernele încep să recolteze datele noastre biometrice în masă, ele pot ajunge să ne cunoască cu mult mai bine decât ne cunoaștem pe noi înșine și vor putea nu doar să ne prezică sentimentele, ci și să ne manipuleze și să ne vândă orice – un produs sau un politician. Monitorizarea biometrică ar face ca tactica de hacking a datelor de la Cambridge Analytica să pară ceva demn de Epoca Pietrei.

Chiar și atunci când infecțiile cauzate de coronavirus ar coborî la zero, unele guverne ar putea susține că trebuie să mențină sistemele de supraveghere biometrice de teama unui efect de runda a doua a coronavirusului sau pentru că există o nouă tulpină de virus care se dezvoltă undeva în Africa centrală …. Criza coronavirusului ar putea fi punctul de pornire al unei alte lupte: atunci când oamenilor li se oferă posibilitatea de a alege între confidențialitate și sănătate, de obicei vor alege sănătatea.

A cere oamenilor să aleagă între confidențialitate și sănătate este, de fapt, rădăcina problemei. Pentru că aceasta este o alegere falsă. Putem și ar trebui să putem să ne bucurăm atât de viața privată, cât și de sănătate. Putem alege să ne protejăm sănătatea și să oprim în același timp epidemia de coronavirus. Și nu prin instituirea unor regimuri de supraveghere totalitară, ci mai degrabă prin responsabilizarea cetățenilor.

Monitorizarea și pedepsele dure nu sunt singura modalitate de a-i face pe oameni să respecte regulile. Când oamenilor li se comunică date științifice și când ei au încredere în autorități, cetățenii pot face ceea ce trebuie fără ca un frate mai mare să îi privească de peste umeri. O populație motivată și bine informată este mult mai puternică și mai eficientă decât o populație ignorantă aflată sub un regim polițienesc.

Luați în calcul simpla spălare a mâinilor cu săpun. Acesta a fost unul dintre cele mai mari progrese înregistrate în igiena umană. Această acțiune simplă salvează milioane de vieți în fiecare an. Dar să nu uităm că abia în secolul 19 oamenii de știință au descoperit importanța spălării mâinilor cu săpun. Anterior, chiar și medicii și asistentele intrau în operații chirurgicale complicate fără să se spele pe mâini. Astăzi miliarde de oameni se spală zilnic pe mâini pentru că înțeleg că e necesar acest lucru. Mă spăl pe mâini cu săpun pentru că am auzit de virusuri și de bacterii, am înțeles că aceste mici organisme provoacă boli și știu că săpunul le poate elimina.

Dar pentru a atinge un astfel de nivel de cooperare, avem nevoie de încredere. Oamenii trebuie să aibă încredere în știință, să aibă încredere în autoritățile publice și să aibă încredere în mass-media.

În ultimii ani, politicienii iresponsabili au subminat în mod deliberat încrederea în știință, în autoritățile publice și în mass-media. Acum, aceiași politicieni iresponsabili ar putea fi tentați să ia drumul spre autoritarism, argumentând că pur și simplu nu putem avea încredere în discursul public.

În mod normal, încrederea care a fost erodată de ani de zile nu poate fi reconstruită peste noapte. Dar acestea nu sunt vremuri normale. În loc să construim un regim autoritar de supraveghere, nu ar fi prea târziu să reconstruim încrederea oamenilor în știință, în autorități publice și în mass-media. Cu siguranță ar trebui să folosim și noi tehnologii, dar aceste tehnologii ar trebui să-i ajute pe oameni. Suntem cu toții în favoarea monitorizării temperaturii corpului și a tensiunii arteriale, dar aceste date nu ar trebui utilizate pentru a duce la crearea un guvern atotputernic. Mai degrabă, aceste date ar trebui să-mi permită să fac alegeri personale mai bine”.

Citește textul integral pe Financial Times (poate fi solicitat abonament)

Sursa: Hotnews.ro