Zeci de milioane de oameni – prin vot democratic, sau prin reprezentații lor în Parlament – au decis că dreptul de a încheia un parteneriat trebuie garantat prin lege tuturor cetățenilor. Nu a fost niciodată vorba despre o liberalizare a dezmățului și o legiferare a păcatului, cum o interpretează unii adversari ai demersului. Este un drept pentru care oamenii și-au vărsat sângele.

Este vorba despre dreptul omului liber la autodeterminare și drepturi egale într-un stat democratic.

Constituțiile societăților democratice actuale au la bază Carta Drepturilor Omului. Ori dacă un om, indiferent de gen, are obligația prin Constituție să respecte și să i se respecte drepturile constituționale, atunci nu poți alătura acestor drepturi democratice o reformulare a dreptului la parteneriat doar heterosexualilor, fără să discriminezi pe cei care nu se încadrează în matricea dictată de majoritate.

Sunt toți cetățenii țării îndreptățiți să fie apărați de legile acesteia?

Au ei îndatoriri egale față de statul democratic?

Legea trebuie să le apere drepturile tuturor cetățenilor, indiferent cu cine decid ei să-și lege viața într-un parteneriat (și aici mă refer doar la oameni). Ce fac doi oameni care se iubesc nu este treaba statului să se amestece și să decidă ce este „Corect” sau „Incorect”. Nu te poți numi democrat dacă spui că doar un singur fel de iubire este demnă de a fi protejată de Constituție. Ori această poziție nu are nimic de a face cu corectitudinea politică sau diverse tendințe la modă, pornite spontan pe site-uri de socializare. Este o chestiune de bun simț și de corijare a unei insuficiențe de protecție a legilor democratice.

Așa cum dreptul la credință este garantat de Constituție, indiferent de orientare religioasă, așa și dreptul la Iubire, indiferent de orientare sexuală, trebuie garantat de aceeași Constituție. Orice altă poziție ce limitează acest drept la un anumit grup, sau apartenență religioasă, indiferent dacă ea este majoritară, este discriminatorie. Cine nu înțelege această logică simplă, refuză să respecte dreptul omului la autodeterminare. Religia nu are ce căuta în definirea drepturilor cetățenești într-un stat democratic. Oricare ar fi ea.

Să promovezi, cu o retorică mincinoasă, manipulativă, o modificare a Constituției, pe considerentul că o anumită formă de conviețuire este amenințată de Iubirea unui grup de oameni unul față de celălalt, ce nu au același standard de valori ca tine, nu este decât o încercare ordinară de reîntoarcere la dictatură, extremism deșănțat și fundamentalism. Și ATENȚIE! Motivul azi poate fi o interpretare manipulativă a Biblie, mâine o doctrină politică. Am mai văzut și trăit, din păcate, asemenea acțiuni de „purificare a societății”, când unii oameni nu mai erau „oameni” și au fost măcelăriți în numele unor indicații de partid, sau doctrine religioase.

O să spuneți că nu despre asta este vorba! Acum, poate nu. Dar dacă pe unii îi „aperi” prin Constituție, iar pe alții îi scoți în afara ei, ca și când nu ar exista, nu faci decât să consimți în continuare la abuzuri și discrimnare, să accepți violarea drepturilor unor oameni care iubesc alți oameni și mai devreme sau mai târziu ajungi să-i împarți pe proprii cetățeni în cetățeni de grad superior și alții inferior, argumentând că nu individul trebuie apărat ci majoritatea de un anumit fel, în acest caz majoritatea heterosexuală ortodoxă.

Dacă suntem toți de acord că prin Constituție respectăm și apărăm dreptul la credință, nu putem accepta ca în numele unei credințe să avem undă verde să discriminăm dreptul la Iubire și autodeterminare ale celorlați.

Este doar atât de simplu! Cine nu vrea să înțeleagă această argumentație simplă și logică, nu merită să i se respecte dreptul la religie. Ura față de iubirea unora dintre oameni, indiferent de motiv și felul în care este ea „împachetată” public, nu poate fi apărată de lege și mai ales de Constituție într-o țară ce se pretinde democrată.

În aceste țări, dreptul la Iubire și, în consecință, la parteneriat, indiferent de gen, este respectat și apărat prin Constituție: Olanda, Belgia, Canada, Spania, Africa de Sud, Norvegia, Suedia, Portugalia, Argentina, Islanda, Danemarca, Franța, Brazilia, Uruguai, Noua Zelandă, o mare parte a Regatului Unit al Marii Britanii, Luxemburg, Finlanda, Irlanda, Groenlanda, în câteva state ale USA, Columbia, Malta, Germania și, de la 1 noembrie 2017, și Australia.

De exemplu, în Australia, 79,5 % din populația cu drept de vot a decis să-și depună votul în urne. Aproape 62% din 12,7 milioane de australieni ce au paticipat la vot, au fost de acord ca parteneriatele de același gen să fie legalizate.

Oare toți acești oameni nu văd „amenințarea”? Toți acești oameni sunt inconștienți de „Pericolul” ce amenință „Familia”?

Nu! De fapt au înțeles că Iubirea nu poate fi amenințarea familiei!

Dragi români, hai să interzicem băutura fiindcă ea este o reală și dovedită amenințare a Familiei. Mulți bărbați devin violenți când exagerează cu ingurgitarea băuturilor alcolice și-și bat partenerele cu acest prilej. Să definim în Constituție că singura „Băutură” legală în România este Apa de Izvor, doar fiindcă vrem să apărăm Familia. Vi se pare normal?

Hai să definim în Constituție că, în afara mâncărilor tradiționale: ceapa, telemeaua, slana și pita de Pacica, nu acceptăm pe teritoriul țării un alt tip de alimentație.

Sau să definim tot în Constituție, că singurul „port vestimentar” acceptat în România este Portul Popular Tradițional.

Da! Hai să ne batem joc de Constituție, că doar „avem dreptul democratic” la îndemână, garantat tot de Constituție și fiindcă avem majoritate.

Da! Hai să ne facem de căcat din nou, că doar nu ne costă nimic. Și așa, cel puțin la nivelul UE, am ajuns să fim considerați o populație de rang inferior, iar sinonimul românului în percepția populației europene mai puțin educate este echivalent cu Cerșetor.

Hai să ne pișăm noi contra vântului! Că doar așa putem demonstra ce Tari suntem la subiectul drepturi democratice și că avem ștangă! Ne apărăm heterosexualii, pe care nu-i amenință nimeni, discriminând pe unii dintre „ai noștri”, doar că sunt în minoritate. Așa înțelege românul democrația și respectarea drepturilor democratice. Și în mod sigur nu este un proces democratic așa cum susține propaganda deșănțată și jignitoare a majorității vocilor din spațiul public.

Se modifică Constituția? Atunci ne merităm calificativul de intoleranți, constipați și primitivi.

Eu sunt unul din cei ce ar trebui apărat de modificarea Constituțională, cu toate că eu și parteneriatul meu nu sunt amenințate de absolut nimeni. Mă simt confortabil și sigur în relația mea, mai ales în prezența unor prieteni de același gen ce se iubesc unul pe celălalt. Avem ceva în comun, ce ne leagă. Iubirea!

Doar cei nesiguri, spălați pe creier și cu personalități bulversate, văd amenințări pe la toate colțurile. Și dacă nu le văd, sunt manipulați să le vadă, fiindcă frica este unealta cea mai eficientă în combaterea adevărului.

################################################################################

Nota autorului – unul dintre motivele ce m-a determinat să semnez cu un pseodonim când scriu ce am de zis, este agresivitatea și linșajul la care sunt supuși cei care au păreri care nu se încadrează în matricea majorității. Este o tristă constatare după 28 de ani de falsă democratizare a societății românești. Ești nevoit să te gândești bine înainte de a spune/scrie ceva ce nu se încadrează în șablonul dictat de proverbul, actual și azi, moștenit din străbuni ce stăteau cu capul plecat și căciula în mână pe la curțile boierești: „Capul plecat sabia nu-l taie!”

Atacul la persoană este modalitatea adversarilor de opinie, de a închide gura îndrăzneților. Este deja rutină în rândul postacilor, pioni patetici, salariați ai Mafiei politice, să descrediteze pe oricine îndrăznește să-și expună părerea despre un subiect de actualitate ce „deranjează”. Iar acest curent a fost acceptat și preluat de persoane ce nu fac parte din tagma postacilor, de la care mă așteptam să înțeleagă mai bine regulile democrației, dar care aleg atacul la persoană când duc lipsă de argumente în dezbaterea publică. De exemplu, este extrem de nesănătos pentru democrația din România ca un parlamentar român, Remus Cernea, ce apăra drepturile HBTQ în Parlament, să fie supus unei agresiuni sistematice a aparatului represiv cu care se apără Mafia politică (și au reușit să-l elimine din Parlament). Ridicularizarea unui om cu o părere diferită și acceptarea agresiunii verbale și fizice, ca fiind parte dintr-un proces democratic este cea mai gravă încălcare a dreptului la opinie. Subiectul abordat în această expunere de părere, într-o chestiune de actualitate în dezbaterea publică europeană, mă face să devin o țintă a brutalității și vulgarității mediocrilor. Ori pentru a nu-i expune și pe membrii familiei la aceste atacuri murdare de linșaj, am decis să mă semnez cu pseodonim, de la bun început. Nu din lipsă de curaj, așa cum au sugerat cei deranjați de opinile mele. Curaj am și dornic de o dezbatere democratică sunt, dar nu am tendințe sinucigașe.

Peterpan