Știri aproape ratate (19). Puțina fericire și toată vărsarea de sânge din această săptămână
Cu vestea asta bună a început săptămână: la alegerile din Germania nu au câștigat extremiștii, ci conservatorii, iar anunțul a venit ca o lecție de democrație. Săptămâna promitea parcă sosirea primăverii peste tot, chiar şi în politică.
Dar în vestea asta bună pentru toată lumea, toată Europa, stătea ascunsă și o veste tare proastă pentru noi: pe teritoriul fostei Germanii de Est au câştigat, în fapt, extremiştii, în unele landuri cu peste 40%. Poţi scoate o ţară din întuneric şi frig, dar nu-i poţi scoate comunismul din oase. La noi, unde nu doar Estul a fost în comunism, alegerile tot prost arată.
HARTĂ Extrema dreapta a devenit oficial primul partid în fosta Germanie comunistă
Dar faptul că extremiştii nu au câştigat, per total, alegerile în Germania a fost, în fapt, singura veste bună din lumea politică, săptămâna aceasta. Tot ce a urmat a fost un dezastru, o înecare, din care am ieşit doar ca să tragem o gură de aer, cât să fim apţi pentru noi şi noi prăbuşiri.
A urmat ridicarea lui Călin Georgescu din trafic, ducerea lui la audieri și eliberarea după 5 ore, salutul nazist făcut de acesta pe treptele instituției care îl cercetează totuși pentru multe fapte penale și tot haosul național cu impact internațional ce a urmat. Apoi au fost protestele, care au arătat că nu ne prea pricepem nici la estimat, nici la numărat.
Pe când părea că ne obișnuim și cu răul ăsta și încercăm să-i dăm de capăt acțiunii statului în chestiunea Călin Georgescu, frații Tate au plecat în America pentru că aşa au vrut ei, Trump şi prietenii lui, şi aşa a vrut şi justiţia noastră. Ce acuze grave, ce exploatare sexuală, ce violuri, ce trafic de persoane?
Au plecat și cu un avion privat, de pe Băneasa, că nouă tot ne plac, dar ne și supără poveştile cu avioane private. Au şi declarat, ajunşi pe tărâmul făgăduinţei unei vieți perfecte, că sunt bine, merci, nevinovați și mai vin în România când trebuie să se prezinte la control judiciar. N-avem decât să-i credem pe cuvânt.
Şi, nici n-am reuşit să ne revenim din bulversarea asta că Trump a cutremurat lumea și de atunci nimic n-a mai contat dincolo de Ucraina, SUA și mai ales Rusia. Bâlciul din Biroul Oval pus la cale sau doar improvizat de președintele SUA, Donald Trump, și secundul său J.D. Vance nu s-a încheiat atunci, după zecile de minute de neșimțire, ci a continuat și continuă și acum, cu o Americă decisă să-și huiduiască președintele și o Europă în derivă, dar parcă nițel mai hotărâtă să se pună pe picioare.
În tot acest bâlci, României nu-i rămâne decât să constate cât de aproape e de Rusia și cât de departe e America și să calculeze, cum știe mai bine, cât timp îi ia celei dintâi să ne treacă granița.
În rest, asistăm neputincioși, mai toţi, la cum se scrie tocmai acum istoria în faţa noastră, alta decât cea pe care ne-o imaginam și doream, gâtuiţi mai cu toţii de frica că speranţa în America care îşi va reveni din maimuţăreală şi nebunie şi ne va salva pe toţi de ruşi se va stinge în două-trei zile.
Tot ce s-a scris și întâmplat între alegerile de duminica trecută din Germania, ridicarea din stradă și eliberarea rapidă a lui Călin Georgescu, fuga fraților Tate cu avionul privat și întâlnirea-circ din Biroul Oval de la Casa Albă n-a mai contat. Deși ar trebui, pentru că (și) aici stă ascunsă istoria pe care urmează să o trăim.
Toată vărsarea de sânge de dincolo de Biroul Oval
Probabil cea mai importantă investigaţie de săptămâna aceasta din presă românească a venit, la începutul săptămânii, de la „Curs de guvernare”. Cei de aici ne pun să înțelegem cine ne sunt de fapt liderii, cum ne și își sapă singuri groapa, ca să ne supărăm doar noi mai apoi, dacă ne mai supărăm, pe faptul că liderii lumii vin și ne pun să ne întindem în ea. N-am scăpat de Rusia, de comunism, de securiști, de obediențe defel în ăștia 35 de ani de democrație.
Investigație / Cum construiește Rusia cea mai mare bază NATO din Europa de Est. În România
La cât fanatism avem deja în România s-ar putea ca niciun fel de dezvăluire să nu mai conteze, însă. Oricum dezvăluirile nu sunt scrise pe limba fanilor naționalismului-extremist. Le citim noi între noi și uneori ne aplaudăm. În lumea fanaticilor, singurul adevăr, singura credință e directiva gurului.
De afară, unii ne arată luminiţa, chiar dacă s-ar putea să nu mai conteze pentru noi. Ca să nu bâjbâim în întuneric, ne fac puțin mai multă lumină cei de la Artvoice, de pildă, care ne pun și ei pe tavă trecutul lui Georgescu. De toate a fost, securist, KGB-ist, omul serviciilor, numai om cinstit nu.
Georgescu’s Rise Through Russian Cyber Fraud Rocked Romania’s Election; Vance Decries
Daţi google translate dacă simţiţi că nu prindeţi toate iţele, merită.
Despre cum nu scapi de povara istorică de care vorbeam puţin mai sus şi despre întuneric e și mai jos. Ați crede poate că e despre artă, cărți, Versete satanice, dar e despre politică și fanatism, cât rău face, cum te poți lupta cu toate acestea, dar cum niciodată nimeni nu iese învingător pe deplin de aici:
Puțin de peste ocean, fără vărsare de sânge, încercând un zâmbet
Cum luptă americanii cu propriul lor președinte care pare că a luat-o razna? Cu tot felul de glume savuroase și proteste inedite. Și canadienii au ales același drum, până când politicienii lor decid cam ce e de făcut cu Trump și nebunia lui şi care ar fi riposta care să nu-i omoare pe ei. „Americano” a devenit „Canadiano”, aşa cum Golful Mexic a devenit, pentru că aşa a vrut Trump, Golful America. Desigur, în primul caz e vorba de o cafenea, în al doilea de o lume, dar uneori victoriile vin cu paşi mărunţi.
Ottawa coffee shop ditching ‘Americano’ for ‘Canadiano’ on its menu
Tot o formă de protest faţă de Trump şi politica lui e şi asta: cei care folosesc Google Maps au raportat erori ale aplicației. Spun că în loc să scrie Golful Mexic, din greșeală e scris Golful America.
View this post on Instagram
Şi tot despre o luptă cu sistemul e şi în ştirea de mai jos. Dacă săptămâna trecută am vorbit de cine leagă şireturile lui Trump, azi mai putem vorbi încă, despre cum Trump sărută picioarele lui Musk. E desigur o imagine realizată cu AI. Dar e gluma internă devenită virală printre agenţii federali, iar mai apoi peste tot în USA.
AI-Generated Video Of Trump Kissing Elon Musk’s Feet Reportedly Plays In HUD Building
Tot din America și tot din zona AI, dar pus pe tavă de data aceasta direct de președintele Trump, vine și videoul ăsta cu Fâșia Gaza transformată în resort de lux. E cu Musk peste care cad bani din cer, cu Trump și Netanyahu la bustul gol, stând pe șezlonguri la soare și cu multe altele.
Donald Trump a vorbit despre cum vrea să transforme Fâșia Gaza, în urmă cu o săptămână, poate două, dar acum a decis că o imagine face cât o mie de cuvinte.
Dacă vi se pare prea mult toată povestea asta cu AI, rețele sociale, nebunia americană de pe X, Twitter și alte cele, vă spun că e doar începutul. Vor fi și mai multe rețele și mai mult timp pierdut în online. Chiar și Instagram a decis că trebuie să-și mai facă o rețea. Doar Instagramul nu e de ajuns. Așa că are de gând să scoată Reels-urile de aici și să facă pentru acestea o aplicație nouă.
Instagram may launch Reels as separate app, the Information
Chinezii au decis şi ei că trebuie să fie mai atenţi la AI şi să ia măsuri pentru cei care se ocupă la ei de inteligenţa artificială. Şi se ocupă mulţi. Cum? China le-a sugerat liderilor AI de pe la ei să nu meargă în USA.
China tells its AI leaders to avoid US travel over security concerns, WSJ reports
Sunt și știri foarte serioase din America lui Trump. Niciuna nu-ți aduce zâmbetul pe buze. Le-am selectat pentru știrile mele ratate de duminică pe cele de mai jos.
Niciun transgender în armata americană. Și cei deja angajați ar trebui să plece în 60 de zile. Față de mandatul trecut, Trump a devenit mai radical cu ordinele sale. În trecut, nu se mai angaja niciun transgender în Armată.
Transgender US service members to be removed from military, Pentagon memo shows
Alţi 100 de angajaţi din Agenţiile de informaţii americane trebuie şi ei să plece, sau vor fi daţi afară. Motivul: au folosit reţelele interne de comunicaţii puse la dispoziție doar pentru chestiuni sensibile, de serviciu, pentru discuţii sexuale explicite:
Over 100 US intelligence staff fired over sexually explicit chats
Sunt însă multe voci în USA care spun, după ce au văzut câteva postări cu acele discuţii, puse demonstrativ de Elon Musk pe X, că e doar o altă vânătoare de vrăjitoare şi că discuţiile acelea sunt unele domestice. Nimic porno, nimic explicit.
Dacă transgenderii, agenţii federali cu alte orientări, femeile şi alte minorităţi nu par să aibă loc în planurile viitoare ale lui Trump, bogaţii lumii vor avea uşile deschise, indiferent care-i baiul cu ei. Trump se gândeşte să le ofere şansa acestora să devină rezidenţi americani. Pe bani. Ar fi vorba de nişte carduri de aur care i-ar costa pe cei care vor să devină niţel americani 5 milioane de dolari.
View this post on Instagram
Dacă vreţi puţin adevăr politic despre războaie, înţelegeri, ce-i cu America, Europa şi Ucraina şi cam ce e cu noi, atunci merită să-l ascultaţi puţin pe celebrul analist politic Jeffrey Sachs.
Mie mi-a rămas asta în minte, deşi sunt zeci care merită reţinute din ce spune Sachs: „Să fii duşman al USA e periculos, dar să-i fii prieten e letal”.
Vă întrebați oare ce a mai rămas din faimoasă democrație americană, acum, în zilele în care Trump se comportă ca un dictator scăpat de la casa de nebuni? A mai rămas, se pare, justiția. Încă. Și asta e deja un lucru mare. Un judecător ordonă anularea concedierilor impuse de agenția lui Musk pe motiv că nu are această autoritate, iar dacă justiția își va spune cuvântul, parte din haosul din America se opreşte aici. Haosul internațional, nu.
SUA: Un judecător ordonă anularea concedierilor în masă de funcționari federali lansată de Trump
Puțina fericire și toată vărsarea de sânge din România
Să revenim la ale noastre, acasă. La problemele României şi convingerile ei de nestrămutat.
Parlamentarii din Comisia de Sănătate nu vor canabis ca să aline suferințele pacienților în stadii terminale. Pentru că, zic ei, „Nu ne putem permite să experimentăm cu viitorul copiilor noștri”. Iniţiatorii legii spun însă că „Nu au contat argumentele medicale. Nu au contat mărturiile pacienților. Nu au contat conferințele științifice, expertiza internațională, nici studiile, nici chestionarul sociologic din 2023 care a arătat clar că românii vor această lege. Nu a contat nimic”.
O veste încă şi mai proastă din România e legată de faptul că viaţa ne costă tot mai mult, dar salariile nu cresc în acelaşi ritm. Ne trebuie cam 2.000 de euro pe lună să trăim. Nu-i avem:
Cea mai proastă știre, dincolo de cele în care liderii lumii văd țara noastră ca a treia pe care Putin o va ataca după Ucraina și Moldova, e faptul că ceilalți și-au pierdut încrederea în noi. Nu-i de mirare, în condiţiile date. Nu mai suntem nici măcar o democraţie îndoielnică, aşa cum eram în ochii lumii până acum, ci un amestec între democrația asta șubredă și dictatură.
Sunt multe știri tare proaste în România, dar toate vin să se suprapună peste singurătatea asta din mediul rural, de peste tot, de fapt, care ne intră și ea în oase și nu mai iese din noi.
Despre singurătate, care e poate cea mai grea boală de dus pe picioare, și despre cum o simți în satele îmbătrânite din România, ne scrie Andrada Lăutaru pentru Scena 9, text publicat și pe Eurozine:
Cea mai grea boală a bătrâneții e singurătatea
Pun și un gram de optimism în paharul pe care l-am umplut cu probleme. Uneori, când priveşti cifrele şi faci comparaţia cu Estul, îți spui încă nu-i rău în România. Pare doar că mulţi dintre noi nu ştim ce-i răul şi vrem neapărat să-l vedem cu ochii noştri. Din dictatură nu te scoate nimeni, dacă nu ai şi tu niţel curaj, vă mai amintiţi?
Cifrele de mai jos vorbesc de puşcărie şi câţi oameni la 100.000 de locuitori îşi duc viaţa pe acolo. Topul puşcăriaşilor e ocupat de Turcia, Belarus și Rusia. Oare de ce?
View this post on Instagram
Hip-hopul creștin de la noi, Firma și migrenele de care tot suferim
Cu știrea de mai jos aş face însă trecerea de la politică la sănătate, dependenţe şi artă: cu hip-hopul creştin de pe la noi din ţară şi ce legătură are, dacă are, cu politica şi noul val naţionalisto-fascisto-extremist:
Dacă credeți că ar trebui să-i lăsăm afară din politică pe artiști, vă spun că nu ai cum să faci acest lucru. Mare parte din artă e reacționară și e bine să fie așa. Dar, când artiștii decid să spună fanilor lor și lumii întregi ce preferințe politice au, trebuie să-şi asume şi riscurile cu care vin aceste declaraţii.
Trupa de rock alternativ Firma a decis să încerce marea cu degetul, dacă tot e trendul cu Georgescu în aceste luni. A zis public pe cine susţine, de concertat nu mai prea concertează pentru că și cluburile au preferinţe lor politice. Life, ar zice americanii.
Haieţi măcar pentru câteva minute să uităm de politică şi cât rău ne face. Nu că ar fi singura care ne face rău. Nu ne mai fac bine nici medicamentele.
Nu-i bine nici măcar cu suplimentele, oricât ai vrea ca ele să-ți aducă sănătate și viață lungă și bună și oricât lasă alții să se înțeleagă că asta fac. Ficatului nu-i plac, iar de ficat ar fi bine să avem tare mare grijă, dacă de cap nu prea ne lasă nimeni să ne îngrijim.
Liver problems linked to supplement use are on the rise—here’s why
Am găsit şi o veste bună din lumea medicală. Pentru cei cu migrene, care suferă toată viaţa, e o veste foarte bună. Când vom putea beneficia şi noi, aici, de tratamentele inovative din alte ţări, vom vedea. Mai avem mult de aşteptat, dar măcar nu ne va durea capul gândindu-ne că nu prea au găsit leac pentru migrene.
Un implant ar putea trata migrenele şi asta e deja o veste mare:
View this post on Instagram
Tot în zona pozitivă cred ar trebui să intre şi ştirea asta. Uneori medicamentele gândite pentru o boală pot trata sau preveni alta. Poate, pe viitor, o să avem şi o listă cu efecte benefice pe prospect, nu doar lista lungă și înfricoșătoare a efectelor adverse:
Până la medicamente, boală și moarte, sfatul multora e să trăiești fiecare zi ca fiind ultima. Unii înțeleg prin asta să trăiască la risc. Alții, probabil nu cred că riști prea mult dacă îți ascunzi drogurile în perucă. Nu-i prea bună ascunzătoarea, ar spune vameșii. Operațiunea de scoatere la iveală a drogurilor de sub perucă pare a fi una minuțioasă și se finalizează, de regulă, în pușcărie. Nu-i frumos să-ți petreci ultima zi pe acolo.
View this post on Instagram
N-am mai pus aici de mult nimic de OnlyFans, deși acolo e viața, ca să parafraze un guru de România.
De data asta nu e neapărat despre OnlyFans, ci despre o vedetă de acolo care și-a propus să facă sex cu bărbați din cât mai multe țări ca să poată face apoi un top concludent cu cei mai buni, dar și cei mai slabi bărbați la pat. Are deja un clasament. Dacă sunteţi curioşi de cum stă treaba cu bărbaţii şi sexul şi cine ar trebui să aibă totuşi grijă la igienă, citiţi mai jos:
Carcasele cu care arta iese în lume și cum visăm când nu visăm la dragoste
Din punct de vedere cultural, săptămâna a început bine pentru România. Mircea Cărtărescu se numără printre scriitorii care au fost incluși în International Booker longlist. E primul român care intră pe această listă lungă extrem de onorantă. Da, exact acelaşi Mircea Cărtărescu care nu şi-a găsit loc în Academia Română.
Sunt doar 13 scriitori din lumea largă acolo, în caz că aţi crede că lista lungă e chiar lungă. E cu cărţi traduse în limba engleză, iar Solenoidul e acolo.
All 13 writers on International Booker longlist are first-time nominees
Măcar în săptămâna aceasta n-am văzut vești proaste și nici scandaluri în lumea artelor. Poate pentru că toți, inclusiv artiștii, suntem captivi în Biroul Oval și așteptăm să ni se dea sentința finală după câteva urecheli.
Nu se întâmplă nici prea multe evenimente culturale prin Arad săptămâna viitoare, sau cel puțin acestea nu au ajuns până la mine. Poate că între Mărțior și Ziua Femeii nici nu e loc de altceva prin Arad. Mai apoi, Aradul e tot mai de plastic și am ajuns să ne mândrim cu asta. Restul, tot restul nu prea contează pentru cei care dictează destinele orașului.
În Timișoara, însă, e loc mereu de câte ceva artistic și de tot Restul.
La Librăria „Două bufniţe” în Timişoara, miercuri, pe 5 martie, de la ora 18.00, e cu lansare de carte. „Restul”, cel mai recent volum de poezie al Svetlanei Cârstean, apărut recent la Editura Nemira, se lansează atunci. Merită văzut, auzit pentru atmosfera din librărie şi pentru Svetlana.
Cu o zi înainte, tot la Timişoara, e vernisaj la Ornella Fusion Gallery, de pe strada Gheorghe Lazăr. E ”Haos și Culoare”, expoziția artistei Simona Molnar, tot de la ora 18.00.
Și tot în vecini, de data aceasta la Cărturești Timișoara, pe 7 martie e organizat un eveniment din seria „Carte, substantiv feminin. Povești cu scriitoare & cititoare”
Dacă veți ajunge prin Timișoara, mergeți și la „Balamuc”. Știu că nu sună bine în vremurile astea îndemnul meu, dar merită, credeți-mă. Aici am răsfoit, cândva, unele dintre cele mai frumoase caiete cu schițe. Despre „Balamuc” puteţi citi mai jos, dacă dragostea mea declarată pentru desen şi schiţe nu vă convinge. E şi despre izolarea care nu face bine şi solidaritatea care ne salvează, peste tot, nu doar în politică:
„Izolarea nu face decât să te îndepărteze de speranță”. De vorbă cu artiștii Ana Kun și Lucian Barbu
Pentru cei care mereu îşi propun multe, dar ajung să facă mult mai puţine, e bine de ştiu că expoziţia „Luminile lui Caravaggio”, tot de la Timișoara, mai poate fi vizitată pentru că
A fost prelungită perioada de vizitare a expoziţiei „Luminile lui Caravaggio” de la Timişoara
Tot la muzeu, de data aceasta în Sala Barocă, mai puteți vedea încă „Anima” lui Fikl. Despre biserici, decoruri baroce și carcase de animale, dar mai ales despre talent și cifru a vorbit Horia Roman Patapievici, sâmbătă, plutind parcă în Sala Barocă printre lucrările lui Fikl.
Despre ce cifru de interpretare a lumii ne propune opera lui Fikl, potrivit lui Patapievici, despre intensitate, simboluri, originalitate, despre ştergerea chipului uman în arta occidentală, despre marea absenţă şi marea artă a fost vorba în fapt, sâmbătă, la amiază, în Sala Barocă. Poate o să fug un timp de ştirile săptămânii pentru a povesti povestea lui Horia Roman Patapievici despre Fikl.
Mai apoi, sunt multe filme în cinematografele din Timișoara, câteva în cele din Arad, pe care ar merita să le bifați zilele acestea, dacă aveți timp și dacă doriți să evadați din când în când din haos.
Muzica e a lui Tom, pentru că eu am rămas tot la tobe și alămuri de război.
Poezia e de pe „Nesemnate” pentru că nu a fost timp nici de ea cum se cuvinte, zilele trecute. Dar e atât de frumoasă și pare atât de din altă lume, încât simt că mă veți ierta pentru prea puțină poezie într-o săptămână cu prea mult război.
Țigara de dinainte
După ce m-am lăsat de fumat
am visat
frecvent, luni în șir
țigări
pe care le-aprindeam sau
din care trăgeam sau
pe care le stingeam
După ce m-am lăsat de tine, te-
am visat deseori
cu ochii deschiși
în cele mai improbabile contexte
am revizitat insistent cele mai
incandescente amintiri
chiar și pe cele-n care
erai atât de rece-ncât frigeai
Muzica sună la fel în
absența ta
ochii mei au aceeași culoare
pielea mea, aceeași textură
inima nu-mi bate
mai lent sau mai rapid
doar amintirile au
ecouri mai profunde
imaginile-n care nu apari
adâncimi mai pronunțate
Viața-n general nu e
mai ușoară și nici
mai grea, dar
fluturii din stomac
au devenit de-oțel
După ce m-am lăsat de fumat
am visat
frecvent, luni în șir
țigări
dar
niciodată pe tine.
Andrei Vornicu
Deși, știu, nu-i cu poezie la final, mai niciodată, dacă nu ne străduim. Dar ați prefera, ca să rămânem la zi, citatul ăsta din Dani Mocanu-l nostru: „Mr. president Donald Trump, save me, please. Save me”?
Citește și:
Știri aproape ratate (18). Mâine o să fim fericiți. Astăzi, cu Trump, tot înainte
Știri aproape ratate (16). O țară de pus pe rană și un antrenor pentru dependențe și halucinații
Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!
Galerie foto
-
9
-
Comentariile portalului
==MERCENARI LA STAPANIRE ==OM FARA CAPATAI OM FARA MESTESUG FARA DUMNEZEU == VORBA VECHE DIN BANAT ==
Nu e voie, cetatene🤣 E cenzura, du-te și canta-i in stradă Diliului Național.
Vrajala, poți să suni la ANPC Arad că nu răspunde nimeni niciodată, sau de multe ori nici nu funcționează telefonul, oricum și când merg la reclamaț (...)