Dumnezeu a creat lumea în șapte zile. În ziua a treia, Dumnezeu a dat poruncă: „Să se adune apele de pe cer la un loc și să se arate uscatul”. Și tot în a treia zi, Dumnezeu a spus: „Să dea pământul din sine verdeață: iarbă, cu sămânță într-însa”. Apoi, în ziua a șasea, ne-a făcut pe noi, oamenii, din lut, după chipul și asemănarea lui.

Asta a fost demult… A fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată… Mileniile au trecut, iar de atunci oamenii făcuți din lut și-au ales Dumnezeul lor. Noi ne-am pricopsit cu nea Submarin Dugăeșescu. Aflat sub influența drojdiei și hameiului din halbă, nea Submarin nu a mai respectat caietul de sarcini al primului Dumnezeu. Supărat sau îmbibat, s-a autointitulat „Dumnezeu” la baza sportivă, apoi la toate bazele sportive.

Din șef de bază, „Dugă” al nost’ a înțeles că e șef de pază și a pus lacăt pe toate terenurile de sport din urbe, de nimeni n-a mai intrat nu șapte zile, nici șapte ani, ci 12 ani fără voia și încuviințarea lui. Neapărat scrisă…

Având un fetiș pentru luptele în noroi, nea Submarin a dat ordin. Divin, evident, doar era „Dumnezeu”: „Să se adune toate apele de sub cer la un loc!” Și s-au adunat toate apele pe Motorul, și au fost atât de multe încât la o lună după ce a fost instalat antrenor la UTA, Roșu spunea: „De când sunt aici tot plouă. Și plouă. Și plouă…” Meszar se și gândea să închirieze un submarin.

Și după înc-o gură de hamei, nea Submarin s-a gândit să ne readucă la origini. Și a băgat oamenii în carne și oase în lutul de pe Motorul, acolo unde s-au adunat toate apele de sub cer, iar iarba a uitat să mai crească cu sămânța într-însa. Iar când au ieșit, toți erau o apă și-un pământ.

Suduit, blăstămat, criticat, nea Submarin a rezistat. Și a întrebat: „Ce-ți pasă ție chip de lut, dac-oi fi eu, sau altul?”

Ca să rămânem în peisajul eminescian, am avut mare noroc cu Călin. Ei, Călin, acu-i acu ca să-ți încerci norocul… Îl știți pe Călin? Bibarț! Semizeul pădurilor pogorât printre oameni. Nici noi nu-l prea știm, da’ nu-i bai. El nu ne-a lăsat să ne facem chip de lut și, nemulțumit de prestația „Dumnezeului” bazelor sportive, o chemat comisia care l-o dat jos.

Vă întrebați ce face nea Submarin acum? Ce știe mai bine, ce a făcut și în ultimii 12 ani cât a fost șef de pază pe bazele sportive: se odihnește. Într-un alt scaun, la fel de moale și de cald, dintr-un alt birou, pe aceeași grămăjoară de bani…