Parlamentul a făcut un pas înainte și doi înapoi. Prin Legea nr. 154/2026, consumul și comercializarea băuturilor alcoolice pe stadioane au fost reglementate într-o manieră mai apropiată de realitatea europeană. Însă, în același timp, a rămas neatinsă o altă prevedere legislativă, Legea 60 moștenită din 1991, care produce astăzi situații greu de explicat.

Legea nr. 60/1991 continuă să interzică vânzarea băuturilor alcoolice în apropierea stadioanelor timp de patru ore, înainte și pe durata desfășurării competițiilor sportive. Cu alte cuvinte, într-o arenă se poate servi bere, dar la terasa de peste drum acest lucru este interzis. Dacă nu ar fi o prevedere legală în vigoare, ar părea un paradox.

Mai grav este că efectele acestei legi nu îi lovesc doar pe suporteri, ci și pe antreprenorii care își desfășoară activitatea în vecinătatea arenelor. Restaurante și cafenele care nu au nicio legătură cu evenimentul sportiv sunt obligate să refuze servirea alcoolului inclusiv clienților care și-au rezervat mesele cu săptămâni sau chiar luni înainte. O aniversare, un botez, o întâlnire de familie sau un eveniment privat pot fi date peste cap doar pentru că, între timp, în apropiere a fost programat un meci.

Este greu de identificat logica unei astfel de interdicții în contextul actual. Dacă statul consideră că vânzarea băuturilor alcoolice în interiorul stadionului nu mai reprezintă un risc atât de mare încât să fie interzisă, de ce aceeași băutură devine periculoasă doar pentru că este servită la câteva zeci de metri distanță?

Argumentul prevenirii incidentelor pare și el tot mai șubred. Cine intenționează să ajungă la stadion în stare de ebrietate nu depinde de localurile din jurul arenei. O poate face înainte de a pleca de acasă sau în orice alt loc aflat în afara perimetrului vizat de lege. În schimb, cei afectați sunt clienții obișnuiți și operatorii economici care respectă regulile și își desfășoară activitatea în mod legal, care plătesc taxe la statul care nu face nimic altceva decât să le pună bețe-n roate.

În timpul partidei dintre UTA și Oțelul, jandarmii au verificat localurile din apropierea stadionului „Francisc Neuman”, iar, potrivit unor martori, au fost aplicate și sancțiuni. Nu este rolul forțelor de ordine să stabilească dacă o lege este oportună sau depășită. Ele au obligația de a o aplice. Tocmai de aceea, criticile nu ar trebui îndreptate către cei care verifică respectarea normelor, ci către cei care le scriu și le mențin în vigoare.

Legislația trebuie să fie coerentă. Nu poți liberaliza un domeniu printr-o lege și să păstrezi, în paralel, restricții care îi golesc sensul și creează discriminări între comercianți. O reformă legislativă nu înseamnă doar modificarea unei singure legi, ci armonizarea întregului cadru normativ.

Dacă România a decis că un spectator poate consuma în mod responsabil o băutură alcoolică pe stadion, atunci este momentul ca legiuitorii să își pună întrebarea firească: de ce același lucru rămâne interzis la restaurantul de vizavi? Până când această contradicție va fi eliminată, vom continua să avem o legislație care vorbește cu două voci și care, în loc să rezolve probleme, creează altele noi.

În plus, la Arad, problema a devenit una săptămânală, asta pentru că într-un weekend joacă UTA, iar în altul joacă Corvinul. Astfel, nu este săptămână ca patronii localurilor din vecinătatea arenei „Francisc Neuman” să nu fie puți în situația de a nu avea voie să vândă băuturi alcoolice.