Recentul Congres USR de la Timișoara a însemnat un eșec pentru organizația Arad care nu a (mai) reușit să-și impună un reprezentant în Biroul Național (BN), organul colectiv de conducere a partidului, între congrese.  Până acum, deputatul Adrian Wiener reprezenta USR Arad în BN, doar că dumnealui a decis să nu mai candideze.

A candidat în schimb, senatorul Răzvan Anghel, pe lista platformei „USR Echilibru” a Dianei Buzoianu, care însă nu a obținut voturi decât pentru 10 oameni de pe listă (Anghel a fost pe locul 13 din 29).

Sigur, nu-i o tragedie. Însă este un simptom al unei „boli” pe care USR Arad o „duce pe picioare” de mai multă vreme. Iar doctorul Wiener va trebui să facă anamneza, așa cum face orice medic înainte de stabilirea diagnosticului. Adică, să culeagă toate informațiile relevante despre „boală” și „bolnav”, apoi să stabilească tratamentul.

Să facă, deci, exact ceea ce ar fi trebuit făcut după alegerile din 2024, fie locale, fie parlamentare. Să nu uite, bunăoară, că USR Arad a obținut, la parlamentare, un scor nici așa, nici altminteri, vorba lui Caragiale. Ce-i drept, locul 16 din 49 este în jumătatea de sus a clasamentului organizațiilor județene ale USR, dar scorul obținut rămâne unul destul de slăbuț – 9,03%, față de Timiș – 19,59% sau chiar Vaslui – 9,76%.

Dincolo de toate aceste procente și clasamente, fotografia reală a USR în Arad justifică în mare măsură aprecierea rezultatelor ca fiind nici așa, nici altminteri chiar și la alegerile locale: 10 consilieri locali, din care 5 în municipiu, un consilier județean, un viceprimar (la municipiu), zero primari.

Cu toate astea, cum spuneam, ratarea unui loc în BN nu-i un capăt de țară. Este o situație neplăcută, cu care însă se poate trăi. Cert este că USR Arad va învăța că nu-i tot una să ai acces la conducerea partidului sau să faci parte din conducerea partidului.

Pentru cei care, poate, au uitat, să amintim că în 2024 BN a intervenit în viața USR Arad și a blocat o tentativă de puci care-l viza direct pe președintele Wiener, care a fost scos de pe lista de la Camera Deputaților. Atunci, BN a intervenit și a invalidat lista „puciștilor” astfel că Adrian Wiener a putut candida pentru un nou mandat de deputat. Au mai fost și alte nereguli, despre care puteți citi AICI .

Așadar, BN nu-i chiar un organism de fațadă al USR. Totuși, soarta și performanțele USR Arad sau lipsa performanțelor nu depind de prezența unui arădean în BN, ci de felul în care organizația va ști să depășească starea de lâncezeală. Mai mult ca sigur, nu doar organizația arădeană este în această situație și este așteptat ca noua conducere colectivă a USR, aleasă la Congres, că facă evaluări și analize la toate organizațiile județene.

Până atunci însă, vom face și noi câteva observații. În ianuarie scriam că «USR rămâne un partid ușor altfel (decât celalalte partide – n.m.), dar încă neconvingător. Cel puțin în Arad, USR pare a fi o copie a PD-ului de la începutul anilor ’90, cu politicieni tineri, eleganți, rafinați, cultivați, dar mult prea distanți față de „vulg”. Când vor învăța (cei din USR) să „poarte și cizme de cauciuc” și să se prezinte în fața oamenilor simplu și deschis, vor avea șanse să crească. Dacă nu, există și pericolul dispariției».

În ceea ce privește distanța față de oameni, de „vulg”, nu s-au schimbat prea multe de atunci. USR Arad a rămas un partid al oamenilor eleganți, dar mult prea legați de birou și prea îndepărtați de alegători.

USR Arad nu a tăcut

Dimpotrivă, a emis comunicate, a avut atitudine, a transmis mesaje pe rețelele sociale (fără să fi blocat comentariile la postări, ca alții) iar consilierii săi au avut reacții la problemele administrației locale. Au avut, deci, o bună comunicare politică, oficială. Doar că a părut o comunicare de la distanță, departe de oameni.

Comunicatul de presă rămâne necesar, iar rețelele, uneori, utile, în vreme ce reacțiile la derapajele administrației sunt „obligații profesionale” ale consilierilor locali. Dar niciunul dintre aceste instrumente nu poate înlocui contactul direct cu oamenii. În politică, exact ca în familie, prezența fizică și comunicarea directă sunt obligatorii. Un „secret” pe care USR Arad pare să-l fi uitat.

Nu-i vorba doar despre „ochii care nu se văd”, ci mai ales despre pierderea contactului direct cu realitatea și cu limbajul și capacitatea de înțelegere a omului simplu. Este vorba despre înțelegerea și perceperea diferenței dintre aerul condiționat și răcoarea sănătoasă a umbrei unui copac sau dintre bătăturile dintr-o palmă obișnuită cu racheta de tenis și una bătătorită de coada sapei sau a lopeții.

Sigur, politicianul poate avea dreptate în toate analizele sale și totuși să nu înțeleagă suficient oamenii pe care vrea să-i reprezinte. Într-un birou de partid se discută despre reziliență și redresare, reformă administrativă, transparență, digitalizare, politici publice, investiții sau absorbția fondurilor europene.

În piața dintr-un oraș sau dintr-o comună se vorbește despre secetă sau inundații, pensii prea mici, autobuzul care nu vine, medicul care a plecat la oraș, despre tinerii care pleacă „pe Spania” sau despre primarii pe care „nu-i mai satură Dumnezo de furat”.

Abia după câteva astfel de întâlniri va deveni clară și pentru politicieni limita politicii făcute prin comunicate, rețele sociale și intervenții instituționale, dar mai ales va fi clară diferența enormă dintre a vorbi oamenilor și a vorbi cu oamenii.

Evident, aceste observații pot fi subiective, așa cum au fost și cele din ianuarie. Totuși, interesant este că unul dintre cei mai importanți lideri ai USR, fostul ministru Radu Miruță, spunea la amintitul Congres că USR va câștiga alegerile pentru că va ajunge și la „oamenii la care USR nu a ajuns la poartă”. Așadar, până și Miruță recunoaște că USR nu a reușit să-și depășească condiția de partid urban, chiar elitist, rupt de oameni.

Dincolo de pierderea locului în BN, recentul Congres ar putea fi pentru USR Arad un bun prilej pentru a trece „frontiera” municipiului și a descoperi viața dincolo de aceasta. Pentru că, da, există viață și în Lipova, Ineu, Sebiș, Chișineu-Criș, Curtici, Pecica, Sântana, dar și în zecile de comune ale județului. Și, mai ales, există oameni care abia așteaptă să fie întrebați cum o mai duc și ce părere au ei despre viață, despre politică…