sâmbãtã, 15 iunie, 2024

Special Arad Logo

    Speciala zilei: Balada unui creier mic. Cât de hoț să fii să furi și meritele unui campion?

    de Lucian Dănilă | 22 februarie 2023, 11:37 AM | Opinii

    3

    Hagi, probabil cel mai mare fotbalist pe care l-a dat vreodată România, vine peste două zile pe arena „Francisc Neuman” din Arad. Patron și antrenor al liderului la zi din Superliga, Farul Constanța, Hagi a fost târât în această perioadă într-o poveste care pe mulți ne-a lăsat cu un gust amar.

    A devenit un obicei în această țară să ne umilim campionii. Cristina Neagu a fost înjurată și jignită de suporterii Rapidului, Simona Halep era înjurată pe rețelele de socializare chiar și în zilele în care cucerea Wimbledonul sau Parisul, și exemplele pot continua.

    În cazul lui Hagi vorbim despre o poveste scornită chiar de un coleg de-al său de generație, Dănuț Lupu, un fost fotbalist cu un talent uriaș dar care și-a driblat chiar și propria carieră. Mi-l aduc aminte pe Lupu într-un meci câștigat de Dinamo cu 6-1 contra grecilor de la Panathinaikos. „A pictat”, cum îi place lui Hagi să spună, la fel cum a făcut-o și în acel meci cu Danemarca, care a asigurat calificarea României la Copa del Mondo din Italia, 1990. Cam atât „a pictat” Lupu în istoria fotbalului românesc, în rest l-am mai văzut gras și la fel de tehnic în tricoul Rapidului sau a lui Dinamo la finele anilor 90, după ce a eșuat în fotbalul de afară. În același timp, Hagi juca 135 de meciuri și marca peste 30 de goluri pentru supercluburi ca Real sau Barcelona, după care a ridicat pe Galatasaray la nivelul care i-a permis să cucerească Cupa UEFA într-o finală cu Arsenalul campionilor mondiali Thierry Henry, Vieira sau Petit, dar și Dennis Bergkamp sau Overmars.

    Pentru mine Dobrin este regele, Hagi este la restul…”, spune Lupu, demonstrând încă odată că niciodată nu l-a ajutat foarte mult creierul, nici ca jucător și nici după aceea. L-a târât și pe regretatul Nicolae Dobrin într-o poveste din care nu voia să facă parte, sau nu așa… Iar acum, la mai bine de trei decenii distanță, ne spune că Iordănescu și Hagi sunt de vină pentru că el nu a jucat mai mult la echipa națională. Poate tot Iordănescu și Hagi au fost vinovați și de faptul că a furat în Scoția și a fost salvat de mentorul său Mircea Lucescu după un meci cu Dundee United, și tot Iordănescu și Hagi se fac vinovați că a fost arestat în Grecia, în timp ce juca la Panathinaikos, pentru „legături cu o bandă de hoți”.

    Hagi a vorbit pe teren timp, 16 ani în tricoul echipei naționale, trei turnee de Campionat Mondial, alte trei de campionat european, a câștigat Supercupa Europei de două ori, Cupa UEFA, a jucat o finală de Cupa Campionilor Europeni cu Steaua, 57 de meciuri și 19 goluri în UEFA Champions League, șapte titluri naționale, cinci cupe naționale în România și în Turcia, locul 4 în clasamentul Balonului de Aur în 1994, dar dincolo de toate aceste statistici, Hagi rămâne cel care a scos întreaga țară în stradă în vara anului 94, când cea mai la modă scandare era „Hagi președinte!” și cel a căror goluri și driblinguri au rămas întipărite peste ani în memoria microbiștilor din toată lumea.

    Dobrin nu a ajuns la nivelul acesta, iar cauzele sunt multiple. Regimul care nu l-a lăsat să plece la Real Madrid, faptul că Angelo Niculescu nu i-a acordat șansa de a juca la Mondialul din Mexic 1970, dar, poate ca și în cazul lui Lupu, propria-i boemie și propriile vicii… Ca și Lupu, Dobrin a fost uriaș pe plan intern, a fost de două ori campion cu FC Argeș, dar niciodată talentul său nu a putut fi probat în fotbalul mare, acolo unde se simțea miros de trofee continentale.

    Și acum vine Lupu, un fost deținut pentru legăturile cu o bandă de hoți, să încerce să fure din meritele unui mare campion cum a fost Hagi… Unii jubilează, alții abia au așteptat o nouă poveste în care să ne fie defăimați campionii, dar pe cei mai mulți dintre noi ne-a dezgustat. Nu atât subiectul, cât felul în care a fost spusă, o poveste în care s-a simțit invidia dar mai ales lipsa de asumare că principalul dușman al carierei lui Lupu a fost tocmai Lupu…

    Anul trecut, Aradul l-a primit cu flori pe Hagi. Vineri seara este de ajuns să-l primească cu respect.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Dobrin era un magician boem al balonului, un fotbalist pur sânge, care dacă venea cu soția de la piață și vedea tineri că joacă fotbal în curtea școlii, lăsa plasele jos și intra la miuță până se lăsa întunericul. Nu era un profesionist, ca Hagi, ci un visător. A jucat pentru plăcerea lui, ajutând prin asta și echipa, dar echipa și rezultatul erau în secundar. Da, ca mingicar, Dobrin a fost mai mare ca Hagi. În ce-l privește pe Lupu, a avut talent cu carul, dar nu a luat niciodată fotbalul în serios. Pe prim plan la el a fost șmechereala, fotbalul fiind doar un vector al șmecherelii.

      0 voturi
      +1
      -1
    2. „Hagi rămâne cel care … și cel a căror goluri și driblinguri au rămas întipărite….” cred ca ar fi cam asa:
      „Hagi rămâne cel care …și cel ale cărui goluri și driblinguri au rămas întipărite….”
      Pe fond, punctul de vedere mi se pare unul destul de corect, cu precizarea ca acei romani care isi batjocoresc campionii sunt totusi in minoritate. Eu cred ca marea majoritate a romanilor isi apreciaza adevaratii campioni.

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    0 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.