S-a dus și rectorul Ardelean

    de Special Arad | 30 decembrie 2018, 8:00 AM | Educaţie | Topic special

    19

    Textul pe care îl publicăm aici și acum este scris de cel care este considerat la ora actuală poate cel mai avizat analist și critic al învățământului românesc, universitarul orădean Mihai Maci, originar, de altfel, din Arad.

    Realizăm cât se poate de exact că trecerea în neființă al celui care a fost rectorul Aurel Ardelean generează deja opinii și luări de poziție, nu de multe ori opuse si înverșunate, de la adularea necritică, compararea sa cu corifeii arădeni ai Marii Uniri, până la cei care îi contestă orice merit, insistând pe caracterul de afacere al Universității „Vasile Goldiș”, una dintre multele „fabrici de diplome” născute în anii nouăzeci pe fondul lipsei de fond al societății de atunci.

    Tocmai pentru a preveni o astfel de abordare, ne bucurăm să dăm cuvântul unui specialist adevărat și recunoscut de lumea academică, un foarte bun cunoscător al fenomenului, un om al locului ajuns de notorietate națională în domeniu (Redacția Special Arad).

    Ca pe mulţi alţi contemporani, supraexpunerea mediatică l-a avantajat. Dincolo de imaginea domnului cărunt, cu barbişon de Herr Professor, prea puţini sunt cei care vor fi înţeles ceva din personaj. Asemeni imaginii, şi numele stă pe atâtea cărţi – atât de deosebite între ele – încât mai nimănui nu-i e cu putinţă să realizeze la ce se pricepea cu adevărat. Atât imaginea, cât şi cărţile, erau doar nişte cortine pe care personajul public le întreţinea abil, pentru a-i putea urmări cu atenţie pe cei care se opreau în faţa lor. Pentru el toate acestea vor fi fost în primul rând nişte obligaţii – de publicitate, de societate, de mecenat – care-i recompuneau un chip Universităţii “Vasile Goldiş” după fiecare scandal şi deasupra tuturor şoaptelor.

    Cine era omul din spatele acestei imagini? Omul din spatele uniformei „Academiei Oamenilor de Ştiinţă” şi a ochelarilor verzi-fumurii dinaintea acesteia? În fond, până în 1990 nu a fost decât un simplu profesor de biologie. Şi totuşi, nu chiar atât de simplu, căci nu era deloc simplu să fii, pe vremea aceea, doctor în biologie. Şi, apoi, biologia – cea de-a XI-a – era materie de admitere la Medicină, unde numărul doritorilor se ridica la câte 20 pe un loc. Cum va fi ajuns doctor în anii aceia, în care trebuia să navighezi între ştiinţă şi Partid, doar el ştie. Orele de biologie, bine gestionate, îi vor fi dat nu doar impulsul material, ci şi ideea a ceea ce va urma „în libertate”. Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” (şi „Ecologistă” scurtă vreme) a fost creaţia a doi oameni: rectorul perpetuu şi pe nedrept uitatul Dolphi Drimer. Era în vara lui ’90, se pregăteau examenele la stat, care – după prostu-i obicei – se mişca încet şi majorase infim numărul de locuri în facultăţi, în vreme ce cohorta doritorilor de studii universitare (acum, că nu-i mai lega Ceauşescu de uzine şi de Rovinari) era cu adevărat nesfârşită. Şi, în mare, oamenii aceştia nu doreau decât trei specializări: Medicină (cu tot cu Dentară), Drept şi Economie (ceva mai târziu a apărut şi Administraţia Publică). Ideea lui Ardelean şi a lui Drimer a fost simplă şi genială în acelaşi timp: o oficină locală, la Arad (cred că avea şi o soră la Bucureşti), la care e primit oricine, pe baza simplei înscrieri şi a taxei. Taxa era – şi a rămas până-n amurg – cuvântul de ordine în Universitatea lui Ardelean. Şi „Vasile Goldiş”-ul a fost luat cu asalt de sute, apoi mii de localnici care căutau respectabilitate pe calea diplomei. Iar rectorul, magnanim, le dădea – contra taxă – tot ce-şi doreau. Afacerea s-a extins, au apărut filialele, de la Sebiş şi Vadu Crişului până la Bistriţa, Baia Mare şi Deva. Aurel Ardelean ar merita titlul de „omul care a adus universitatea aproape de client”. La limită, cred că ar fi deschis o filială şi-ntr-o scară de bloc, dacă ar fi avut suficienţi plătitori de taxe.

    Mai inteligent decât îl credeau mulţi, rectorul nu a mizat atât de mult pe angajări de personal, cât pe colaboratori plătiţi (regeşte în vremurile bune ale afacerii) şi pe diverşi onorifici pe care pensia şi uitarea (sau ignoranţa) contemporanilor îi scosese din joc. Profesorate onorifice, doctorate honoris causa pe bandă, mecenatul unor lucrări – uneori onorabile – pe care nimeni nu le-ar mai fi tipărit, dar, mai ales, extinderea fizică prin cumpărarea a zeci de clădiri în Arad, i-au permis „Goldiş”-ului să supravieţuiască tuturor scandalurilor. Eu unul nu mai ştiu decât doi asemenea supravieţuitori: Aurelian Bondrea cu „Spiru Haret”-ul lui şi Teodor Maghiar cu „Universitatea din Oradea”. Oarecum toţi trei aveau acelaşi profil, însă Aurel Ardelean părea a fi cel mai versatil dintre toţi. Poate tocmai de aceea i-a şi mers în ciuda tuturor Cassandrelor care-l dădeau de mai multe ori pierdut. Căci, vreme de peste un deceniu, a domnit în fruntea a ceea ce cred că a fost cea mai mare afacere a Aradului post-revoluţionar.

    Universitatea „Vasile Goldiş” n-a funcţionat doar ca o „fabrică de diplome” (cu derapaje legendare – dar, tocmai de aceea, de necrezut), ci şi – sau poate mai ales – ca o veritabilă bancă ce a colectat veniturile cojocarilor de pe malurile Crişului Alb, al boiangiilor de la Macea şi al morarilor de la Pecica. Într-o vreme în care nimeni nu ştia ce să facă cu bănetul adunat în vremea “Cooperaţiei” şi cel al “micului (şi – după ’89 – marelui) trafic”, Ardelean a reuşit să-i convingă pe mândrii arădani (şi, ulterior, şi pe alţii) să-l lase în banca lui, în schimbul unei hârtii bej, cu antetul Ministerului Educaţiei. Aşa s-a clădit un imperiu. Nu ştiu care vor fi fost competenţele lui Ardelean în domeniul lui, însă – în mod cert – viziune economică a avut, căci, în doar câţiva ani, a reuşit să colecteze toată mana acumulată în anii ceauşismului (şi imediat după) în hotarele Aradului. Nu e vina lui, ci a celor care i-au plătit cartonul bej, dar aceasta e una din cauzele subdezvoltării ruralului din zonă: în loc să pună mână de la mână, să se asocieze şi să lanseze mici industrii locale, oamenii pâmântului arădean au preferat să cumpere de la „Vasile Goldiş” un „titlu de domnie” pentru copiii lor.

    Şi, cel puţin unii, au nimerit bine, căci cred că – astăzi – bună parte din funcţionarii publici, din avocaţii, economiştii şi medicii Aradului sunt absolvenţi ai facultăţilor lui Ardelean. Fireşte, acest păienjeniş de „diplomaţi” a funcţionat şi ca o reţea de acoperire a istoriilor neverosimile ale Universităţii, căci cine ar fi vrut să se afle ce era – de fapt – locul din care-şi obţinuse diploma (şi legitimitatea). Aradul, aşa cum e el astăzi e şi produsul “Goldiş”-ului şi al ambiţiei unui om: Aurel Ardelean. Cred că, dintre toate “personalităţile oraşului” el, el şi-a înscris marca cel mai adânc în biografia oraşului. Casele centrului, cu superbia lor nu doar vetustă, ci şi coşcovită sunt imaginea răsturnată – în caleidoscop – a omului blajin, cu voce catifelată, înconjurat de clerici şi de universitari de altădată care, dincolo de cortină, dădea lovituri şi făcea afaceri la scară mare. Ceea ce-am văzut, adesea cu un exces de cadre, e prea puţin; dincolo de toate acestea sunt înţelegeri din priviri, oameni de la Bucureşti, conivenţe în ministere, conexiuni în Parlament, drumuri în Elveţia, proprietăţi în Occident şi câte şi mai câte. E Universitatea „Goldiş”, e Fundaţia cu acelaşi nume (care deţine, de fapt, patrimoniul Universităţii), sunt diverse lucruri anexate vocal sau tacit (Parcul Dendrologic de la Macea, Spitatele invadate de „secţii” ale Facultăţii de Medicină) şi clădiri, corpuri de clădiri în tot oraşul. Dar, mai ales sunt oamenii, oamenii cu diploma de la „Goldiş” aflaţi mai peste tot şi mai ales în „structurile de decizie”. Va mai trece ceva vreme până vom afla cât de adânc a intrat Aurel Ardelean în textura oraşului.

    Paradoxal, căderea numărului de studenţi nu l-a afectat peste măsură. Îşi făcuse afacerile şi ştia că, de-acum înainte, e preferabil ca uitarea să se-aşteargă peste toate. Uimitor nu e doar felul în care a construit Universitatea – cu toate extensiile ei – până în 2010, ci şi acela în care i-a supervizat demantelarea de după exodul generaţiei tinere în Occident. Sistemul „flexibil” al contractelor „cu durată determinată” şi al „plăţii cu ora” a funcţionat impecabil; oamenii s-au dus pe nesimţite, „secţiile” s-au închis, afacerea s-a mutat în familie (chit că un marţian spera la altceva) şi, la ceasul socotelilor, rămâne patrimoniul pe Fundaţie. Aici se închide cercul şi, dacă pentru cei mai mulţi jocul a fost gol, pentru Ardelean şi ai lui rămâne concretul unor moşteniri imobiliare care-l fac – probabil – cel mai mare jucător pe piaţa arădeană. Nu e rău pentru cineva care plecat la drum ca profesor de biologie!

    E Crăciunul şi sunt 29 de ani de la celălalt Crăciun, cel care l-a făcut pe Aurel Ardelean om. Sunt 28 de ani de când e elogiat ca „fondatorul învăţământului universitar arădean” (d-na Mihuţ e marginalizată probabil din cauza faptului că e femeie), i s-au dedicat volume omagiale, discursuri encomiastice şi – în primul rând – trebuie să ţinem cont de datoria de a-i vorbi pe morţi numai de bine. Dar, cine ştie, când se vor limpezi apele şi la Arad – nu prea curând, dar într-o zi se va întâmpla şi asta – poate un tânăr cu talent va avea curiozitatea de a vrea să ştie cine a fost rectorul Ardelean.

    Poate atunci vom avea unul din marile romane ale tranziţiei, căci personajul Aurel Ardelean este mult peste imaginea stereotipă pe care a cultivat-o în presa de casă.

    Este, în fapt, un concentrat al lumii noastre din ultimii 50 de ani.

    Mihai Maci

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Remarcabil de adevarat ! A inceput asa cum ziceti, a incercat o inaltare mai mult de fatada, multa preamarire fara suport, a mai atras si profi-fraieri care chiar credeau ca ei vor face sa fie pe bune, acum, deja, a fost insa cândva ! Acum este jalnic ! Te uiti doar la decani si-ti vine sa fugi ! Cel de la drept este prăpădul plăcut doar urechilor doamnei rector fără gram de practica a dreptului, la farmacie o zvacnire fără efect desi ar vrea, la stoma conduce nevasta si nu e hotărât inca daca sa mai tina matematica ca obișnuința ori ba, la medicina o adie încercare fără șanse de autoritate ! O domnie fără substanta care vrea sa ne atragă copii ??? Sa fim seriosi !

      +25 voturi
      +1
      -1
    2. Foarte reusit articolul,atat de reusit, incat il poti citi in orice cheie, atat elogiativa, cat si critica. Dl. Maci, sunteti prea elegant cu acest personaj. Parerea mea ca trebuia sa o spuneti mai ferm: a nenorocit Aradul (si nu numai) umplandu-l de semidocti, pseudointelectuali, care, da, asta ati spus-o, au impanzit institutiile. Nu traiti in Arad sa aveti de a face cu acesti oameni care au urcat pe scara sociala prin spagi (asta nu ati spus-o) date profesorimii de la Goldis. Pentru ca asta era de fapt UVVG, o industrie a spagii, care a scos doctori semianalfabeti, judecatori care fac greseli grave de ortografie, avocati care nu pot rosti o fraza corect, si multe alte categorii profesionale. Cartea dvs. ,domnule Maci, “Anatomia unei imposturi”, care radiografiaza situatia invatamantului romanesc, isi gaseste espresia in acest malefic personaj. Fie-i uitat numele!

      +17 voturi
      +1
      -1
      • Doctorii si judecatorii nu puteau intra in sistem doar cu diploma de Goldis, trebuie sa dea licenta cu comisie de la stat, apoi examene de admitere la INM sau la Ministerul Sanatatii etc. AVocatii poate se mai strecurau ei cu ajutorul baroului local, dar procurorii, judecatorii si medicii nu puteau intra fara examene la Bucuresti, si acolo nu mai mergea cum spuneti cu taxa sau pilaraia.

        0 voturi
        +1
        -1
    3. Si daca acest Om nu ar fi facut nimic?! Era bine?! Usor mai e sa stai…si sa nu cujeti…doar sa stai…s-apoi pe nas sa…comentezi…sunt pline ziarele, emisiunile tv de analisti, de caricaturisti intelectuali! Macar cateva zile va puteati abtine! Mai ales ca sunt multe, multe aspecte pozitive! Am fost si eu pe-acolo! Si pe dincolo…la stat! A CONSTRUIT! Respect! Restul tine de oameni…de cei care predau, de cei care se-nscriu…si sunteti voi, noi, toti! Multumiti si daca transformati bunul in rau nu aruncati cu piatra!

      --9 voturi
      +1
      -1
    4. Am citit avid analiza. Nu știam prea multe. Am terminat textul, rămânând lung pe gânduri… voi selecta ulterior informațiile, probabil din mai multe surse.
      Dacă adevărul e acesta, el este extrem de abil așezat în pagină de Mihai Maci.
      Ce remarc, însă, este că oamenii care comentează mai sus, nu semnează (ca mine) cu nume real. Oare de ce? Când vom învăța asumarea propriilor fapte/fraze?

      +15 voturi
      +1
      -1
    5. The order employs about 42,000 doctors, nurses, auxiliaries and paramedics assisted by 80,000 volunteers in more than 120 countries,[3] assisting children, homeless, handicapped, refugees, elders, terminally ill and lepers around the world without distinction of ethnicity or religion.[3] Through its worldwide relief corps, Malteser International, the order aids victims of natural disasters, epidemics and war. In several countries, including France, Germany and Ireland, local associations of the order are important providers of medical emergency services and training. Its annual budget is on the order of 1.5 billion Euros, largely funded by European governments, the U.N., and the European Union, foundations and public donors.

      https://en.wikipedia.org/wiki/Sovereign_Military_Order_of_Malta – Sovereign Military Order of Malta –

      Membership in the order is divided into three classes each of which is subdivided into several categories:

      First Class, containing only one category: Knights of Justice or Professed Knights, and the Professed Conventual Chaplains, who take religious vows of poverty, chastity, and obedience and form what amounts to a religious order. Until the 1990s membership in this class was restricted to members of families with noble lineages.[citation needed] There are also three surviving enclosed monasteries of nuns of the Order, two in Spain that date from the 11/12th centuries and one in Malta, whose members hold the same rank in the Order as chaplains.

      Second Class: Knight and Dames in Obedience, similarly restricted until recently, these knights and dames make a promise, rather than a vow, of obedience. This class is subdivided into three categories, namely that of Knight and Dames of Honour and Devotion in Obedience, Knight and Dames of Grace and Devotion in Obedience, and Knight and Dames of Magistral Grace in Obedience.

      Third Class, which is subdivided into six categories: Knights and Dames of Honour and Devotion, Conventual Chaplains ad honorem, Knights and Dames of Grace and Devotion, Magistral Chaplains, Knights and Dames of Magistral Grace, and Donats (male and female) of Devotion. All categories of this class are made up of members who take no vows and who had to show a decreasingly extensive history of nobility. Knights of magistral grace need not prove any noble lineage and are the most common class of knights in the United States.

      .
      .
      .

      / trei specializări: Medicină (cu tot cu Dentară), Drept şi Economie (ceva mai târziu a apărut şi Administraţia Publică)/

      --4 voturi
      +1
      -1
    6. Prof. Dr. Ing. Brediceanu Ioan Nicolae

      nu vad calitatea semnatarului acestui articol de a-si da cu parea despre activitatea Titanului invatamantului aradean, o forta intelectuala de calibrul Invatatului Iorga. Sunt convins ca nici macar nu l-a cunoscut sau ca este un pseudonim , deoarece un om normal la cap nu ar putea scrie asa ceva in spatiul public.Daniel A. , unul dintre cei mai rasati jurnalisti aradeni a scris depre domnul rector urmatoarele cuvinte sfasaietoare
      ,, Pentru mine și familia mea, profesorul Aurel Ardelean a fost un mentor și un părinte spiritual pe care l-am iubit și respectat enorm. Golul lăsat în sufetul meu nu va putea fi niciodată înlocuit, chiar dacă lacrimile mele îl cheamă înapoi printre noi. Acum este în ceruri alături de cei SFINȚI”.
      De asemenea, in ziarul ;;Europeanul”, care se numara de atatia ani in pole-position-ul presei din Vestul Romaniei pentru verticalitatea si intransigenta sa editoriala si de continut, a aparut un articol care a facut sa lacrimeze zeci de mii; ( poate chia peste 0 suta de mii); dintre cei care l-au cunoscut, apreciat și iubit pe domnul rector.
      Acestea fiind spuse, nu pot decat sa imi readuc aminte despre corbii ce se napustesc asupra defunctiior fara de apărare!

      --5 voturi
      +1
      -1
      • Faptul ca nu ați auzit de Mihai Maci, crezand ca este un pseudonim, va descalifica, indiferent de titlurile din fata numelui. Faptul ca il considerati jurnalist rasat pe Daniel Albu, dar nu ii scrieti numele intreg, arata cat de rasat sunteti Dumneavoastra insiva iar faptul ca vedeti Europeanul in pole-position arata cat de mult va pricepeti la presa.
        Nu ati confundat domeniul cu Formula 1 oare?
        Cu toate aceste calificari ale Dumneavoastra, ne dam seama si de valoarea aprecierii pe care o aratati Domnului Rector, Dumnezeu sa-l odihneasca!

        +6 voturi
        +1
        -1
      • Stimate „ProfDrIng”, nu sunteți altceva decât o trâmbiță ruginită a unui sistem de propagare a mediocrității și minciunilor. Dacă dv considerați „Europeanul … pole-position-ul presei din Vestul Romaniei”, o fițuică penibil de pupincuristă, o copy-paste a ziarelor comuniste de odinioară, atunci înseamnă că în viața dumneavoastră nu ați deschis paginile unui ziar adevărat.

        Fabrica de Diplome numită UVG, a produs pe bandă rulantă „ProfDrIng” fără niciun merit real. Exponenți „de vază”, cum altfel, ai unei societăți Corupte, după model fanariot, plină de mediocrități cu diplome universitare. Un cor imens de jigodii și nonvalori cu aere de „Titani”, ce se țin în brațe unii pe alții. O clică de trântori lași ce consumă resurse degeaba și nu sunt buni decât să facă figurație pe lângă găștile de mafioți locali.

        +3 voturi
        +1
        -1
    7. Va este ciuda ca mai exista in ziua de azi in Arad un Albu ori fostul primar Gherman al căror condeie ascutite va zgandaresc mintile incetosate de frustrari si va trimit inapoi in pestera gandirii de unde de ati plecat, cu toate ca nu se ridica la nivelul intelectual a maestrului literelor Sinaci…apropo, de ce nu mai scrie?! Ii urmaream cu un real interes editorialele si speram sa scoata o carte cu ele, erau exceptionale. Cine l- a interzis deoarece dadea in politruci si prostitatuati politici ca in sacul de box. De asemenea mi se pare mai mult decat trist ca o valoare precum Ioan Iercan nu mai este dat la tipar, in schimb sunt promovate non valori al caror nume nici nu merita sa le amintesc, deoarece le-as face reclama. Presa aradeana a devenit mult mai goala dupa ce un complot orchestrat din umbra de servicii i-a luat condeiul din mina lui Sabin Gherman, inscenandu-i tot felul de mizerii. Domnul rector Ardelean a plecat dintre noi lasand lumea universitara fara un reper moral, cu mult mai goala. Sper ca hoardele de trepadusi care acum doresc sa distruga UVVG la ordin guvernamental sa nu reuseasca. UVVG este cea mai mare realizare aradeana din ultimul veac, se poate compara cu fundatia Gojdu. A dat Aradului medici, avocati, lideri ai societatii civile, ofiteri de Politie ori Jandarmerie, functionari publici, magistrati de elita. Iar aceste valori formate in creuzetul institutiei de elita UVVG deranjeaza pe foarte multi!

      --2 voturi
      +1
      -1
    8. Am citit articolul distinsului analist Maci.Ce nu inteleg eu este urmatorul lucru: a trebuit sa moara Ardelean ca sa -i dezvaluie asa zisa”tehnica de stors bani”?De ce nu a spus nimic pana acum? Se spune ca daca ai cunostinte despre acte/ fapte de genul.a ceea ce mentioneaza dansul ca stie, si le ascunzi, esti partas, asa este si d-nul Maci care a tacut 20 de ani punand in pericol integritatea si valoarea intregului oras Arad.Despre alti distinsi universitari, in viata, din Arad nu are nimic de comentat?

      +3 voturi
      +1
      -1
    9. Stimate domnule E.N.Nu va cunosc personal cu toate ca daca bine m-iaduc aminte o data am schjmbat o strangere de mana,intr-un context pe care v-il voi dezvalui poate odata,cine stie cand viata ne va pune fata-n fata.Dar sa revenim:am cautat pe Wikipedia sa vad si eu cine-i domnul Maci,cunoscutul in mediul academic.Eu tin minte un domn Maci,care era jurist consult la Inspectoratul Scolar Arad si care a cam disparut din peisaj de ani buni.Spunerti-ne si noua nestiutorilor cine-i domnule Mihai Maci? Articolul nu vreau sa-l comentez.Istoria presei probabil c-o va face.Dar sa publici un astfel de articol la nici doua saptamani de la moartea unui om si sa-l prezinti ca pe un hot care si-a bagat mainile in buzunarele aradenilor,dandu-le in schimb un carton cu antetul Ministerului Invatamantului,inseamna pentru mine ca si consumator de presa,o nemernicie.Nemaivorbind de faptul ca nici macar bine informat nu este:doamna profesoruniversitar doctor Lizica Mihut,a predat la Universitatea Godis{unde a si devenit profesor universitar},dupa care s-a transferat la Universitatea Vlaicu,devenind rector dupa incetarea mandatului profesorului universitarl Pacurariu .L-am cunoscut bine pe Ardelean,Dumnezeu sa-l odihneascasi sunt mandru ca ma numar printre cei care l-au cunoscut.In ziua mortii lui Aurel Ardelean,am primit un telefon care mi-a confirmat decesul.Am cautat repede pe net sa vad daca e adevarat.Am tastat numele defunctului si mi-a aparut o poza din redactia dumneavoastra,cu titrajul:rectorul Ardelean manga la deschiderea…etc,etc,poza pe care ati avut decenta sa o scoateti din paginile Specialului.Da, Ardelean a readus invatamantul universitar la Arad,un oras de mici meseriasi burghezi,care n-a stiut sa-si mentina in 1956 facultatile .Odata o sa va povestesc si ce hotarare a stat in spatele mutarii la Timisoara a facultatilor din Arad.Poate peste o luna,doua cand ma intorc in tara,o sa-l rog pe prietenul nostru comun Ovidiu Balint,sa ne mijloceasca o intalnire Pentru ca va stiu din presa ca un om elegant cu care se pot face schimburi de idei.Asta daca timpul si mai ales disponibilitatea v-o va permite.Pana atunci,toate cele bune si inca o cravata la pulovar…ca tare mi-a placut poza …..

      0 voturi
      +1
      -1
      • https://www.goodreads.com/book/show/30200495-anatomia-unei-imposturi. Aveti aici trimiterea la cartea Domnului Maci – da, era tatal dansului cel de la inspectorat -prefatata de HR Patapievici. Poate o cititi, sa aflati mai mult, printre altele si faptul elementar ca gasirea surselor, umblatul dupa trimiteri este un gest elementar al intelectualului. Cu alte cuvinte, faptul ca nu stiti cine este Mihai Maci nu este problema mea, ci arata limitele Dumneavoastra. Aceste limite care sunt evidentiate si prin faptul ca habar nu aveti sa umblati cu noile instrumente digitale, faptul ca la cautarea Dumneavoastra a aparut un articol vechi de al nostru, n-are nicio legatura cu moartea Domnului Ardelean, asa functioneaza Google. In rest va stau la dispozitie oricand va convine, chiar daca nu cred ca imi puteti aduce argumente in favoarea intreprinderii Domnului Ardelean, o intreprindere care a a dus mari castiguri familiei si la fel de mari deservicii invatamantului aradean si romanesc.

        0 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    9 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.