Așa cum vom afla de la Esca, azi este Dragobetele, adică un fel de Valentine’s Day, dar românesc. Și mai ieftin. Pentru că de Dragobete nu se prea dau cadouri iubitelor, fiind, așadar, o sărbătoare apreciată de primarii zgârciți. Cu toate astea, nu vom vorbi despre secretara primarului din Pecica. Dânsul s-a jurat pe carnetul de partid și pe onoarea lui de membru, că nu și nu. Și, dat fiind că duhovnicul de partid l-a crezut, îl lăsăm în seama lui Dumnezeu, care-i pedepsește pe cei ce jură strâmb, cum știe doar El (despre soarta duhovnicilor de partid care cred în jurămintele strâmbe nu știm nimic, dar poate are Gheorghe Falcă vreo viziune cât stă prin Benelux).

Chiar dacă etnologii și lingviștii încă n-au lămurit pe deplin originea cuvântului și nici sensul sărbătorii (ortodocșii, catolicii, greco-catolicii, reformații, protestanții, neo-protestanții și așa mai departe nici n-o bagă-n seamă), chiar dacă în Transilvania, Banat, Maramureș, mă rog, să zicem mai scurt, pe la noi, Dragobetele e ca cum n-ar fi, dacă ProTV o promovează de câțiva ani, să zicem și noi că azi este ziua românească a iubirii. Și a sincerității, pentru că, nu-i așa?, iubirea este un sentiment sincer, nepătat de jurăminte strâmbe, interesate, ca la partid. Prin urmare, azi este vorba despre, poate, cel mai iubăreț primar din județul Arad – firește, iubăreț sincer, adică de adevăr, nu vă gândiți iar la secretară, că doar v-am spus că s-a jurat că nu și nu… Da, despre el, primarul de Pecica este vorba, dar nu in integrum, adică, nu în totalitate – ca să nu credeți cumva că am vizat, Doamne ferește!,  cinstea, probitatea, incoruptibilitatea, chestiuni de care se ocupă ANI, DNA etc. Vom vorbi doar despre partea cu șorț de bucătărie și aparat foto a lui Antal Petru, zis și Peti. Poate nu știți, dar mai nou este și bucătar. Mă rog, mai degrabă un fel de foto-bucătar, pentru că nu prea a fost văzut gătind, doar în pozele publicate de el. Cum s-ar spune, și asta miroase a gogoașă, ca multe altele cu care se laudă.

E drept, talentul culinar i-a luminat vizibil existența cam atunci când i s-a năzărit că bucătăritul ar fi o cale potrivită pentru apropierea (profesională, doar profesională!) de secretară. Poate, totuși, nu s-a văzut bine sau o fi fost o coincidență, de vreme ce, se știe, talentele astea ies uneori la lumină, fix la momentul profesional potrivit.

S-o scurtăm: cu călcâiele aprinse de focul mistuitor al talentului culinar, și-a făcut (sau i-a fost făcută, că de-aia are consilier personal!) o pagină pe facebook, lipită de-a lui, numită „Bon a Peti”. Dacă nu l-ar durea mâinile după câteva minute de vorbit în franceză, precis i-ar fi ieșit alte jocuri de cuvinte, mai originale, mai conforme, cum ar fi: „Peti, un et zéro cinq cuisine”  sau „Petit Peti cuisine”.

Până s-a făcut pagina, de bună seamă a exersat rețete tradiționale, cum ar fi pâinea cu unt, rețetă adaptată după amintirile din copilărie când, nefiind bogat ca acum, i se ungea pita cu unsoare. De porc. Fără poze.

Între timp, desigur a învățat mult mai multe, dar nu neapărat rețete. De exemplu, să pozeze, să cotrobăie prin internet. Și, ca orice politician de soi(a), să se laude. Așa că, dimineață de dimineață secretariatul era inundat de modestia laudelor pentru strălucitele-i isprăvi foto-culinare. Cumva trebuia să afle și ea, pentru că nu are pagină de facebook. Ăstimp, pagina s-a făcut și s-a umplut. De poze cu el, înconjurat de oale, farfurii, aragaz, mâncare. Nicio pată pe șorț, totul mai imaculat decât într-o farmacie. Meserie și talent…

Văzând pozele, cunoscătorii au observat că el nu părea a fi cel ce gătea, ci doar poza. Unii chiar ziceau, în șoaptă, că totul era o mascaradă, adevăratul bucătar fiind doamna. Nu doamna secretară! Soția. El, „cheful”, doar poza că bagă sau scoate câte-o tavă, aranjează vreo farfurie, arată gogoșii gata făcuți sau numără cârnații. Un fel de „fă-te Mircea că lucrezi”, dar mai cu zâmbete în fața ușii cuptorului, ca-n fața unei porți. Așa, ca pentru fotografie, pentru posteritate, pentru activități… profesionale.

Nu ne-am fi bătut capul cu aceste nimicuri de care s-ar rușina, totuși, până și ultimul birțaș al satului. Doar că, în elanul său culinar, a cam încurcat foto-rețetele – o fi și un semn că doamna nu mai este dispusă să-i facă jocurile astea de 1 și 05 (ca să înțeleagă și el: un et zéro cinq) bani?

Că n-o fi ajuns la o măiestrie așa de mare încât a gătit în bucătăria lui o supă din carne de vită și os de vită cu măduvă (mă rog, explicația lui este „supă de vită cu măduvă”, dar se înțelege că el gesticulează mai ușor  franceza decât româna), dar atât de exact încât până și tăițeii, și pătrunjelul, si umbra osului s-au aranjat fix ca pe pagina de facebook a restaurantului Paprika Csárda din Hegyeshalom (Ungaria). Măi, să fie! Măcar de punea și prețul – 1590 de forinți – dacă tot nu a menționat, cum era firesc și onest, sursa fotografiei, lăsând astfel impresia că el ar fi gătit-o. Ăsta a ajuns să fure până și poze cu mâncare făcută de profesioniști, că alea de-acasă nu-i mai ajungeau. Fără pic de rușine. Uite, dom’le cine-a fost ales în fruntea orașului! Înțelegem că se fură multe în Pecica, dar n-am crezut că-i așa de gravă criza economică de-a ajuns primarul să-și tempereze sevrajul furând fotografii. Poate el nu pricepe, dar nu-i nicio rușine să nu știi să gătești.

Două imagini ale unei supe. În dreapta, originalul. În stânga, copia nelegalizată din „bucătăria lu’ Peti”

Rușine este să te lauzi că știi și de fapt să nu știi. Pentru că asta este minciună – dar, na, pentru el minciuna nu-i o rușine. Mă rog, puterea obișnuinței. Mai jură cu osu-n gură și duhovnicul de la partid îl crede. Ori de cîte ori este nevoie. Sau n-o fi știut că dincolo de pagina lui, astfel de „rețete” se numesc furt, cu sau fără os? Greu de crezut că poate fi atât de pr…, primar. O fi educația de vină? Năravul dobândit sau înnăscut? Sarcină sau doar permisiune de partid? O fi, totuși, acel nivel, dovedit, de un et zéro cinq (1, 05)?

Oricum, multi-talentat acest Peti, foto-chef, primar, profesor de educație, fizică și sport. Și, desigur, om de bază-n PNL Arad, semn clar că rețetele lui sincere și originale, sunt pe placul președintelui Falcă. Păi, dacă-i așa, Bon appétit, monsieur président!

Așteptăm cu mare interes următoarea rețetă proprie, asumată: minciunele à la Peti.