Ne întrebăm adesea, cum se poate ca Gheorghe Falcă să aibă atât de multă putere? Cum este posibil ca și acum, după trei ani de când a plecat din fruntea primăriei, să fie „dulăul Alfa al haitei” ce conduce Aradul? De aproape 20 de ani este stăpânul de necontestat al Aradului și parcă ne temem să pomenim despre vinovăția serviciilor și a PSD pentru drumul lui de la tânăra speranță a politicii locale, la dictatorul care a ajuns.

Știu, mulți vor spune, nu fără temei, că a fost și încă mai este susținut de servicii, prin generalul Coldea, de exemplu, dar și de conducerea centrală a PNL, susținere care i-ar conferi și o mult prea vădită scutire de cercetare, judecare și condamnare penală (nu impunitate, cum mai spun unii, pentru că impunitatea presupune nepedepsirea pentru cauze prevăzute de lege, ceea ce nu-i cazul aici). Doar că susținerea serviciilor nu-i de ajuns.

Drumul spre dictatură

În primul rând, Falcă nu a ajuns vicepreședinte al CJ Arad și, mai apoi, primar, cu sprijin de la servicii și de la conducerea centrală a partidului din care făcea parte (pe-atunci, PD). A dat din coate și din ce altceva a putut, în interiorul filialei, s-a băgat în seamă și s-a certat (după ce-a ajuns primar) cu aliați și adversari, până a ajuns cunoscut de întrega țară.

Cunoscut, nu neapărat apreciat, băgat în seamă până a ajuns să fie sprijinit în toate cele. Chiar și de adversarii politici. Pentru că, fără ajutorul acestora, puterea lui și a partidului pe care-l conduce în Arad ar fi fost mult, mult mai mici. Poate nici n-ar mai fi fost pentru că nici serviciile, nici „Bucureștiul” nu sprijină decât învingătorii.

Ascensiunea lui Falcă și a celor din jurul lui (ar fi greșit să credem că în jurul lui au fost doar liberali, cum nici acum nu sunt) se datorează în mare măsură celor ce și-au asumat opoziția în Arad, în special PSD. Mai ales în municipiu, pentru că județul a început să conteze mai târziu, abia când liberalii lui Falcă dețineau deja puterea absolută, mai exact odată cu alegerea lui Iustin Cionca ca președinte al CJA.

PSD, opoziția intereselor

Cinstit vorbind, Falcă a avut opoziție doar în primul mandat de primar (2004 – 2008). După aceea a preluat frâiele și a pus zăbala-n gura oricui îl combătea. Individ sau organizație. Pe unii i-a dominat, speculându-le slăbiciunile, pe alții i-a „cumpărat”, profitând de alte slăbiciuni. Și iarăși, PSD Arad a fost primul dintre egalii din opoziție, pentru că celelalte partide care mai erau în partea opusă lui Falcă, s-au înhămat singure – poate vă mai amintiți de vechiul PNL, cel dinainte de „marea unire” cu PDL, cel prea ocupat cu lupte interne și cu strategii filosofice de doi bani pentru a-i putea face față pragmaticului și însetatului de putere PDL.

Și PSD a avut alte interese decât să lupte cu PD/PDL/PNL – în primul rând să-și întărească poziția în partid, ca primă condiție pentru un salt politic spre București sau spre o sinecură descentralizată. Or, pentru asta au făcut sluj la șeful mare (Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea, Dăncilă), problemele Aradului, ca motivație pentru lupta împotriva lui Falcă, a fost mereu pe locurile „neeligibile”. Evident, nu puteau pierde vremea cu nimicurile locale, câtă vreme aveau ei atâtea „genii” de plasat în posturi călduțe și bine plătite, iar pentru asta era nevoie de „viza” șefului cel mare. Mai ales în perioadele în care PSD era la guvernare.

Așa se face că, în timp ce așa zisa opoziție din Arad s-a lăsat călărită doar pentru a-și lua răgazul necesar aranjării „ploilor” personale, Falcă și ai lui lucrau de zor pentru Arad. Cam așa cum lucrează alții pentru salariu sau pentru profit, așa lucrau pentru Arad. Până l-au „încasat”. Într-o vreme au înțeles și pesediștii că, practic, nu mai contează și să vedeți „luptă la baionetă” pe facebook – cu liberalii a fost mai simplu, ei s-au lăsat înghițiți, dar se vede de la o poștă că s-au integrat perfect în „doctrina” pedelistă.

Așa au reușit performanța de a coborî în preferințele electoratului până la nivelul „și altele”. PSD Arad a ajuns atât de jos, atât de neînsemnat încât Falcă a negociat cu conducerea centrală a PSD, postul de viceprimar. Aroganță supremă, în fața căreia un șef adevărat de filială, care a fost și premier interimar, ministru, parlamentar , și-ar fi prezentat demisia de, scuzați cuvântul, onoare. Mai ales că, aflând din presă despre aroganță, Fifor și ceilalți „luptători” au avut o perioadă în care au fost subiectul principal de bășcălie în Arad.

Fifor, în lumea lui din PSD

Bun, a trecut ceva vreme de la aroganța lui Falcă, nimeni nu a demisionat, semn că PSD se pregătește de altă bătălie electorală. Cel puțin așa zice domnul Fifor pe facebook, cea mai puternică platformă de comunicare cu electoratul, dacă nu singura. Pregătirea asta se materializează, deocamdată, în întâlniri cu primarii lor, prilejiute de te miri ce zi de naștere sau onomastică, ocazie minunată de a se lăuda între ei. Strălucită strategie electorală! Alegătorii sunt în extaz, mai ales cei din localitățile în care administrația PSD este catastrofală.

Lipova, în opinia lui Fifor, „este actualmente una dintre cele mai bine administrate localități din judetul Arad iar evoluția constantă se datorează unei extrem de puternice echipe social-democrate, cu competențe multiple. Acest colectiv a decis astăzi, prin vot, ca primarul Florin Pera să conducă în următorii ani organizația PSD Lipova”. Pentru ca într-o altă „cuvântare”, să susțină că PSD luptă împotriva analfabetismului funcțional, având, totuși, minima decență să nu-l pomenească pe viceprimarul Lipovei, „strălucitul erudit” care se lăuda pe pagina primăriei că s-a înscris la liceu, după ce mai absolvise cursurile unuia.

Respectul arătat de liderul PSD Arad față de arădeni este oglindit nu doar de mediatizarea plăcerilor sale domestice (câini, copil, familie, biserici goale – semn că nu prea-i prezent), ci și de preocupările sale majore pentru activitatea PSD central, de parcă ar fi purtătorul de cuvânt al partidului nu parlamentar de Arad (categorii vulnerabile, echitate socială, punct de pensie, salariu minim).

Dar despre viața Aradului, nimic în afară de vorbe goale. Despre adoptarea bugetului municipiului, nu a avut altceva de spus decât că Bibarț nu a consultat societatea civilă, parlamentarii arădeni și cetățenii. Și dacă ar fi consultat parlamentarii, de exemplu, ce ar fi spus domnia sa? Sau, ce propuneri a avut PSD la proiectul de buget? În general, ce prestație au avut consilierii PSD în CLM? Nimic.

Adică, aproape atât cât mai reprezintă PSD în Arad. Iar acest nimic i se datorează în mare măsură și domnului Fifor, care în anii în care conduce PSD local a reușit să îl susțină și mai mult pe Falcă și PNL pentru a dobândi și mai multă putere. Absența sa din viața reală a Aradului, ignorarea problemelor arădenilor, lipsa de atitudine reală în fața acțiunilor grupului Falcă – postările de pe facebook, terne, deși voit intelectualiste, lipsite de vigoare, trădează o lipsă gravă de vigoare politică, pe care oamenii, după cum s-a văzut la alegeri, o simt imediat și o taxează – i-au netezit calea spre dictatură lui Falcă și i-au asigurat liniștea de a face absolut ce vrea cu fondurile publice.

Și, evident, PSD -ul lui Fifor va avea un candidat pentru primăria Arad. Probabil tot o mână moartă, cum au fost toți din 2008 încoace. Or, cu asemenea opoziție, cum să nu câștige Bibarț? Poate, doar dacă nu cumva un alt partid va avea un moment de inspirație și va propune un candidat dispus să lupte, în alegeri, cu exponenții dictaturii lui Falcă și a PNL-ului lui în Arad, înclusv PSD-ul lui Fifor.