Niciodată în istoria sistemului public românesc, percheziția corporală a concurenților nu a fost practicată înaintea unei probe la concursurile pentru ocuparea unor posturi. Asta, până în 10 februarie 2025 când Poliția locală Arad a spart gheața cu ocazia probei de interviu din cadrul concursului pentru ocuparea unui post de polițist local.

Sistemul public românesc a fost scos din sfera profesionalismului și a performanței prin denaturarea politică a două activități: recrutarea, adică angajarea și evaluarea. Din momentul în care politicul a decis că fidelitatea angajaților din sistemul public, în special a celor cu funcții de conducere, este mai importantă decât performanța, încet, încet competențele candidaților la un loc de muncă în sistemul public au contat tot mai puțin spre deloc.

A contat mai mult disponibilitatea de a executa fără comentarii dispozițiile șefului mare, de care depindea totul. La fel contează și acum.

Între timp, desigur, legislația privind angajarea s-a modificat de mai multe ori. Domeniul a ajuns să fie reglementat în exces, însă a rămas suficient de neclar pentru a lăsa loc arbitrariului și să devină astfel un instrument la îndemâna organizatorilor concursurilor de angajare.

Niciodată însă nu s-a pus problema să fie admisă percheziția corporală a concurenților.

Totul, așadar, pentru a subordona politicului și intereselor sale întregul sistem public – evaluarea face parte din „joc”, dar despre ea vom vorbi, poate, cu altă ocazie.

Cine își imaginează că există angajare în sistemul public de la noi, fără intervenția sau decizia politicului, se înșeală. Chiar dacă nu direct, un primar spre exemplu decide dacă o anumită persoană este aptă să conducă un anumit sector din cadrul administrației sale. Nu se va băga el direct pentru orice post, dar subalternii săi au fost aleși „pe sprânceană”, deci vor ști cine i-ar fi de folos șefului.

Un exemplu elocvent în acest sens a fost prezentat în Special Arad sub titlul Laurențiu Puf, directorul Recons, și-a angajat iubita, patroană de cafenea, șef la „Parcări” în cadrul societății Primăriei Arad. Doamna e printre „Prietenii primarului” și nu numai 

În acest caz chiar nu știm dacă s-au făcut sau nu vreo percheziție corporală, dar e sigur că nimeni nu s-a plâns de un asemenea tratament.

Totuși, crede cineva că doamna a câștigat concursul pentru postul de șefă a parcărilor rezidențiale la Recons, fără blagoslovenie de la Bibarț?  Nici vorbă. Sau este cineva atât de naiv încât să creadă că n-a contat la „corectarea lucrării” și evaluarea răspunsurilor la proba de interviu „micul” amănunt că aceeași doamnă conduce și destinele Delta Force, inclusiv în materiale de propagandă electorală în favoarea actualului primar – și ce dacă legislația interzice folosirea elevilor în activități de propagandă politică?

Sigur, pentru a duce la bun sfârșit o operațiune de acest fel, trebuie să ai nu doar blagoslovenia șefului mare, ci și complicitatea profesională a „cadrelor”, adică, a structurii de resurse umane. Fără know-how-ul acestei structuri mai bine stai deoparte pentru că în hățișul de capcane legislative riști să clachezi și să te trezești cu anchetatorii la ușă – au fost cazuri chiar în apropierea noastră.

Bun, concursul de la Recons s-a terminat cu bine și acela va rămâne câtă vreme organele judiciare nu se vor implica în desfășurarea acestor concursuri. La Poliția locală însă a fost altceva. La Poliția locală totul este altfel.

Condusă de un pensionar de lux care cumulează pensia specială de fost ofițer superior în SRI, cu salariul de director general al Poliției locale Arad, cu salariul de cadru universitar, cu indemnizația de la ATOP, plus câteva participări la proiecte europene – fără aportul domnului Toma probabil acele proiecte erau în colaps – Poliția locală are darul de a ieși din anonimat rar, dar furtunos.

Ne-am și mirat că nu a făcut parte din comisia de concurs, de unde mai putea ciupi ceva bani. Apoi, am realizat că, totuși, este director general și-apoi, mai are și dumnealui obligații (doar profesionale, doar profesionale!) față de unele doamne. Este foarte posibil să fi fost sfătuit în acest sens de cineva. Cinevacare i-a fost aproape în multele bătălii pe care le-a purtat, ba cu organigrama, ba cu organizarea activității în Direcția pe care o conduce.

Suportul pentru organizarea acestui concurs nu știm de la cine l-a primit Poliția locală, dacă a primit vreun suport ca structură funcțională inclusă în Aparatul de specialitate a primarului. Mai cunoscut sub denumirea de Primărie. Cert este că, până la „proba” cu percheziția, totul a fost bine organizat. Cum s-a ajuns la percheziție, cine a avut această idee și cine a dispus-o, nu se știe.

Nu putem trece direct la proba de percheziție corporală, fără să amintim că și domnul Toma a ajuns director general tot prin concurs, după două prestații magistrale: 92,4 din 100 la scris și 100 la interviu). Pe vremea aia nu se făceau percheziții corporale candidaților, rezultatele bune fiind prezumate a fi consecința firească a învățării. Ceea ce, cu siguranță a făcut și domnul Toma, pentru că, evident, n-a știut dinainte subiectele.

Mă rog, le-a știut la examen, doar că nu a avut informații că îi vor pica tocmai subiectele pe care le știa atât de bine. De unde să fi avut astfel de informații, tocmai dumnealui.

Să revenim la concursul cu percheziția corporală. La prima probă, scrisă, s-au prezentat două persoane: persoana 3089 – care a obținut 69 de puncte din 100 – și persoana 2940 – care a obținut 20,56 puncte. Se pare că domnul Toma a avut o problemă cu acest rezultat, fiind convins că nimeni nu putea obține 69 de puncte decât dacă a copiat, după cum spunea inclusiv viceprimarului Lazăr Faur, ajutându-se de o aparatură specială, folosită, se pare, și de unii specialiști în culegerea de informații.

Problema este că o asemenea suspiciune trebuie dovedită de membrii comisiei, nu de directorul suspicios ca orice fost ofițer de informații. Iar dacă n-au fost în stare să dovedească ilegalitatea, să fie sănătoși și să-și asume incompetența. Toți, inclusiv cel care a propus membrii comisiei de examen, probabil tot domnul Toma.

Interesant este că deși domnul Faur a fost informat despre acest abuz al Poliției locale, se pare că nu l-a informat și pe primar despre asta. Sperăm ca informațiile din acest articol să nu-l surprindă, totuși, prea tare.

Posibil ca nici doamnele din comisie să nu fi fost convinse de prestația concurentului 3089 (am aflat că este un domn, iar 2940 o doamnă sau domnișoară). Nu se știe dacă din convingere sau cu speranță, dar l-au notat, totuși, cu 69 de puncte. Fix 69.

Evident, domnul Toma nu avea niciun drept să se implice în desfășurarea examenului. Oficial nici nu avea dreptul să cunoască identitatea sau sexul concurenților la proba scrisă, chiar dacă este el director general și „pretenar” cu europarlamentarul și cu primarul.

Probabil membrele comisiei vor avea de dat explicații despre această problemă în fața anchetatorilor, în cadrul cercetării penale ce va urma plângerii penale depuse de concurentul supus percheziției. Dar asta este o altă discuție.

Oricum, am fost oarecum surprinși de implicarea domnului Toma, știindu-l un director atât de neasumat încât până și împuternicirile personalului din subordine le face prin note interne (nu decizii), adevărată inovație în materie de drept administrativ. Din acest motiv am și solicitat primăriei informații despre acest caz halucinant.

Am întrebat oficial, bunăoară, cine a dispus efectuarea percheziției corporale, cine l-a împuternicit pe polițistul local (membru în comisia de soluționare a contestațiilor!), să efectueze percheziția corporașă cu detectorul de metale portabil și de unde a avut Poliția locală detectorul de metale.

Au trecut 8 zile și din sutele de angajați ai Primăriei nu s-a găsit unul să răspundă la câteva întrebări simple ce puteau fi documentate, redactate și expediate în câteva ore. Mă rog, obiceiuri vechi…

Până atunci sperăm să nu dispună domnul Toma, prin Notă internă, desigur, percheziționarea corporală a arădenilor care trec prin fața primăriei, de exemplu… Dacă tot i se permite să facă ce vrea în Primărie, de ce n-ar face și în oraș ce vrea?

***

PS Domnișoara Adriana Sobaru ne-a trimis, printr-o Societate profesională de avocați, o notificare prin care solicită eliminarea fotografiei de deschidere a acestui articol, pe motiv că i-ar fi fost încălcat dreptul la viața privată și la propria imagine, că nu a avut cunoștință de faptul că a fost fotografiată, că nu a făcut niciodată publică această fotografie și nu i s-a cerut și obținut consimțământul prealabil.

Totodată solicită eliminarea unui paragraf din articol în care spuneam că posibil să-l fi sfătuit pe domnul Toma și că i-a asigurat un suport constant pe linie de resurse umane, inclusiv la acest concurs. Mai puțin în ce privește percheziția.

Textul l-am modificat, pentru că este mai ușor decât să convingi pe cineva că nu-i rău să sfătuiești de bine un coleg și nici să-i asiguri suport profesional.

Am schimbat și fotografia, deși indignarea domnișoarei Adriana Sobaru nu are, în această problemă, absolut niciun temei. Fotografia a fost făcută la un eveniment public, desfășurat în incinta Filarmonicii Arad. Or, la astfel de evenimente, să le spunem mondene, grija pentru propria imagine și pentru viața privată este a persoanei, nicidecum a presei.

La fel și în cazul altor evenimente publice, nu tocmai nondene, cum ar fi ședințele Consiliului local municipal…