joi, 23 mai, 2024

Special Arad Logo

    Ovidiu Balint: Românii nu ştiu să îl sculpteze pe Brâncuşi

    de Ovidiu Balint | 22 februarie 2016, 12:26 PM | Opinii | Recomandările editorilor

    0

    Vineri s-au împlinit 140 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi. În toată lumea, dar mai ales la Paris, evenimentul a fost marcat grandios. În România i s-a făcut o colivă.

    Am surprins o discutie pe internet între câţiva prieteni, care nu sunt neapărat virtuali, despre amintirea lui Constantin Brâncuşi, la aniversarea a 135 de ani de la naşterea sa, şi mi-au năvălit în minte, de nu ştiu unde, două întrebări dureroase: cine mai este Brâncuşi pentru români?; dar, cine mai sunt românii pentru Brâncuşi?

    Răspunsul la prima întrebare ar începe cu o altă întrebare: cine a fost Brâncuşi pentru români? Pentru că, nu uitaţi că statul român i-a refuzat de două ori oferta de a-şi dona atelierul României şi românilor. Pentru îndrăzneala de a-şi iubi poporul şi ţara, şi pentru îndrăzneala de a încerca să îşi mărturisească acest sentiment, statul român i-a pedepsit şi amintirea despre el. Nici amintirea lui nu şi-a găsit loc în vreun manual, darămite o recunoaştere. Ne aducem aminte de valoarea operei sale abia atunci când francezii şi-l revendică. Abia în astfel de situaţii ne apucă o enervare patriotică şi urlăm prosteşte că a fost român, uitând că, de fapt, noi am fost cei care ne-am scos din memoria colectivă orice onorare a personalităţii lui Brâncuşi. În aceeaşi perioadă, umanitatea şi-a sădit în memoria colectivă respectul faţă de unul dintre cei mai importanţi artişti din istoria lumii. Absenţa informaţiei culturale, care trebuie acumulată la vremea ei, adică măcar pe la vârsta adolescenţei, provoacă inevitabilul dezinteres ulterior pentru valorile culturale. Iar, mai târziu, acest dezinteres se degradează până la dispreţ. Cam asta ni s-a întâmplat şi nouă, românilor, în ultimii zeci de ani. Arta monumentală a lui Brâncuşi, de la Târgu Jiu, de altfel cea mai valoroasă parte din opera artistului, a rămas doar o curiozitate pentru autorităţi şi pentru românul de rând. Ar fi interesant de aflat cam ce procent din populaţia României a fost măcar o dată la Târgu Jiu ca să vadă arta monumentală a lui Brâncuşi. Cred că ne-ar speria cât de mic e procentul. De fapt, cred că ne-ar umili! Şi acum, de pildă, în majoritatea referirilor la Complexul de la Târgu Jiu, se greşeşte numele uneia dintre opere: în loc de „Coloana fără de sfârşit” monumentul este denumit „Coloana infinitului”.

    Deci, cine mai este Brâncuşi pentru români? Din păcate, cred că mai este doar o personalitate vag conturată în memoria colectivă, bună de întrebuinţat pentru invocarea sentimentului patriotic. Însă, nu prea des, fiindcă nici despre sentimentul ăsta nu ştim prea multe. Din această cauză, de multe ori dacii sunt mai buni ca romanii, ba chiar mai culţi decât romanii… De parcă am putea măsura o cultură cu şublerul! Chiar aşa, ca o joacă stupidă. Care dintre vechile culturi a fost mai puternică: cea a aztecilor, a egiptenilor, a chinezilor, a romanilor, a fenicienilor, a indienilor, a grecilor sau a… Sper că nu sunteţi atât de proşti încât să încercaţi să răspundeţi!

    Dar, cine mai sunt românii pentru Brâncuşi? Românii sunt un popor ocupat. Nu un popor ocupat cu munca, ci ocupat cu asimilarea informaţiilor de care nu are nevoie. Cum ar fi, de exemplu, câte dosare penale are cutare, câţi sinucigaşi au reuşit, câţi au mai fost arestaţi în lupta inegală cu o corupţie eficace şi bine organizată. Românii sunt un popor care plantează pomi la televizor, în timp ce exportă pădurile tăiate haotic. Românii sunt un popor care işi trimite copiii la şcoli în care să înveţe informaţii inutilizabile după absolvire. Românii sunt un popor care vizitează mall-uri şi dărâmă muzee. Românii sunt un popor care împrumută tradiţii şi îşi uită obiceiurile. Românii sunt un popor care îşi îndeamnă copiii să emigreze, uitând să îşi viziteze părinţii. Românii sunt un popor care se uită la poze şi citeşte doar instrucţiunile de folosire a produselor ieftine. Românii sunt un popor care huiduie de Ziua Naţională, care se îmbrânceşte şi se înjură în faţa lui Dumnezeu, în vreme ce îşi caută alţi sfinţi la care să se închine.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    9 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.