Sintetizăm Gala Oscar de luni dimineața, desfășurată duminică la Dolby Theater din Los Angeles, cu precizarea, care goes la un comentator de al nostru mult iubit, că nu ne-am apucat de această întreprindere – să comentăm pe larg evenimentul cel mai prestigios al lumii cinematografiei mondiale – din rațiuni elitiste sau ca să ne dăm măsura culturii noastre nebănuite.

Am întreprins această acțiune unică în presa românească – peste treizeci de articole dedicate, dintre care douăzeci sunt cronici de film – cu gândul că în această lume, în care interesul este monopolizat de scandaluri și șușanele, poate prinde bine nițică cultură populară, în fond filmul, alături de muzică, hai să-i spunem cu un termen vetust ușoară, reprezintă pentru cei mai mulți dintre noi – din păcate sau din fericire, nu ne-am născut cu toții sub pianul din colțul bibliotecii – vectorii de acces spre cultura mai pretențioasă.

Cu acest gând, conștienți de faptul că nu vom doborî recorduri de audiență doar în partea de jos a ierarhiei, ne-am apucat de treabă, am lansat concursul cu premii în bilete de film și i-am invitat pe cinefili la o vizionare în comun a Galei.

Interesul scăzut – desigur, luni dimineața la două jumătate până și cei mai înverșunați se gândesc la moliciunea pernei și nu la LalaLand -, și o scăpare de a noastră ne-a oprit în îndeplinirea ultimului obiectiv – ținem cu atât mai mult să-i mulțumim Cafenelei Boeme și celor de la Teatrul Clasic pentru bunăvoința cu care au întâmpinat ideea noastră -, dar asta în loc să ne dezarmeze, dimpotrivă, ne-a întărâtat și mai mult în proiectele noastre de viitor.

Mai ales că ne simțim îmbărbătați de faptul că se întâmplă la case mult mai mari, iată, organizatorii Galei au reusit în ultimul minut cea mai grozavă bâlbă din istoria Oscar, greșind Oscarul pentru cel mai bun film.

Drept urmare, Gosling și cu Emma Stone, împreună cu tot stafful LaLaLand a trebuit să coboare de pe scenă cu coada între picioare și cu zâmbete cam acre, lăsând locul celor de la Moonlight, cei care au confirmat astfel cele mai negre previziuni privind caracterul de compensație rasială al premiului pentru cel mai bun film.

Totusi, nu cea mai neagră, fiindcă Fences-ul lui Denzel n-a luat mai nimic, premiul pentru Viola Davis fiind oarecum așteptat și meritat.

O altă supriză neplăcută a fost premierea iranianului care a mai luat un Oscar acum cinci ani, și care a intrat astfel într-o categorie nouă de regizor străin oscarizat mai mult decât o dată, în dauna germanilor cu Toni Erdmann, ceea ce ne arată că nemții sunt iubiți la Hollywood doar după ce se mută acolo, până rămân în Germania pot să se lingă pe buze.

Înainte de eveniment se tot colporta că va fi cea mai politizată gală Oscar din istorie datorită aversiunii Hollywoodului față de Trump și mai ales datorită lui Jimmy Kimmel, prezentatorul cunoscut zemflemist de televiziune, până la urmă doar cu atât am rămas: acordarea premiului pentru cel mai bun film străin iranianului care a refuzat să vină la Los Angeles în semn de protest la măsurile trumpiste de control al imigrației.

În rest, mult botox și zămbete false, spontaneitate regizată la milimetru, culmea ipocriziei fabricanților de vise fiind surpriza oferită unor turiști ordinari care credeau, vezi să nu, că merg la muzeu dar au nimerit în plină gală Oscar, rânjind exact ca într-un film prost la celebritățile aflate în primele rânduri, Denzel, dacă tot nu a luat mai nimic, declarând căsătoriți o pereche de culoare care în mod evident tocmai asta aștepta.

Justin Timberlake a venit să cânte în și cu sala și să rămână cam încruntat artistic la observațiile mai forțate ale lui Jimmy, Sting a cântat și el, niște unguri iar au luat un Oscar, de data asta pentru un scurt metraj, putem spune așadar că a fost frumos, iar greșeala din final poate fi atribuită vârstei cumulate, 156 de ani, a celor doi prezentatori ai premiului cel mare, Faye Dunaway și Warren Beatty, cu atât mai mult cu cât în anii cincizeci s-a mai întâmplat să se încurce plicurile, dar atunci Sammy Davis jr. s-a prins și a prevenit catastrofa.

A fost emoționant să-l vezi pe Ben lăcrimând la premierea lui Casey, cam singura premiere unde nu prea existau discuții, chiar dacă Denzel a clipit mărunt și mult atunci când în loc de numele său l-a auzit pe cel al lui Casey Affleck.

Fără să mai insistăm cu bâlba din LaLaLand și nici să facem apropoul cu Aradul lui Falcă, un adevărat Bla-Bla-Land (mulțumim pentru sugestie unui alt comentator de bază) în care orice gest de cultură devine dubios și sortit eșecului, noi vă promitem să nu ne lăsăm nici la anul dacă ei ne lasă!