Les barralhos an ès è las parets aurelhos – este un proverb occitan, care înseamnă „Gardurile vii au ochi, iar pereții, urechi”. Sub o formă sau alta, exact asta s-a întâmplat marți seara la Arad, la Boeme cafe. Pentru că atunci când muzica se aventurează în atemporalul excepțional și pătrunde în palpabilul ireal, izbutește să transforme adevăruri arhaice și priviri rătăcite în timp în sinestezii ale spațiului real.

Tată și fiu, Miquèu și Baltazar Montanaro formează duetul de trubaduri Duo Montanaro și se află la Arad pentru a doua oară. În urmă cu câțiva ani au avut un concert la Aradi Kamaraszínház (compania de teatru care i-a invitat și acum), apoi s-au „rătăcit” în Boeme și publicul arădean „s-a trezit” cu un concert ad-hoc de neuitat. Acum, duetul a cerut organizatorilor în mod expres să aibă posibilitatea de a cânta aici, două seri la rând chiar, marți și miercuri (astăzi) seara, de la ora 19.

Practic, ei vin din Ungaria, dar teoretic și oficial provin din zona Provence, zisă și Occitania, mai exact din Correns, sudul Franței, de prin plaiurile mirifice dintre Coasta de Azur și Marsilia, leagănul culturii mediteraneene, puntea de legătură dintre latina vulgară și franceza cu origini roman(t)ice, în hârjoneală colaterală cu catalana. Muzica lor te invită la gânduri lejere sau profunde, care necesită timp sau un vin bun pentru a fi procesate, e o formă de muzică greu transferabilă în cuvinte, poate doar în poezii exotice, în șușoteli neinteligibile, dar cu atât mai dense în subtilități.

Înainte de concert, trubadurii Duo Montanaro au vizitat Valea Cailor din Cladova

Cu muzica populară din zona Provence în straiță, călare pe terenul fertil și variat al genului World Music, Duo Montanaro îmblânzește pas cu pas interpunctul dintre muzica clasică și muzica experimentală, precum și dintre arta sunetului și arta cuvântului.

Fiecare cântec e o poveste și fiecare intermezzo e o poezie, fiecare melodie e o succesiune suavă de sensibilități și seriozități cu poante si pante lirice, meandre melodice despre o zi de viață sau despre o viață de o zi, despre lupte interne și externe, lupte de copii și lupte de adulți, bucurii și tristeți, și fiecare poezie e un aforism despre certuri silențioase și visări zgomotoase, despre peripeții pe uscat sau pe apă, amintiri în valuri și pe valuri, jurnalul unei drumeții montane spontane și/sau imaginare, povețe și romanțe lumești și aiurești, lecții de viață rostite blajin, introspectiv, cu șovăială, parcă, galopând cu gândul înspre orice și oricând.

Și, practic, oriunde.

Câteva dintre instrumentele duetului