Într-un film alb-negru, calitatea imaginii se percepe cu totul altfel. În cazul puținelor exemple din ultimii 25 ani, deci exclusiv în mileniul curent, lipsa culorilor în pelicule cinematografice a devenit mai degrabă o alternativă vizuală pretențioasă, old school, prin care se vrea accentuarea anumitor teme sau emoții, în general sărăcia și funebritatea pestilențială a locului acțiunii (precum în The Turin Horse, Hard to Be a God sau The Lighthouse), ori – de cele mai multe ori implicit – nostalgia și melancolia (Roma, Cold War), izolarea și alienarea (The Lighthouse), sau fatalismul și misticismul iluzionar (The Tragedy of Macbeth). Rar, se mai folosește și pentru a sublinia vechimea, cum e în cazul filmului Mank – cel mai prost exemplu, ca execuție imagistică. Din perspectiva psihologică, este chiar simplu: vrei să transmiți cadre dezolante, claustrofobice, respectiv monotonii reci și mizerabile? Alb-negrul este răspunsul.

Pe aceste trucuri mizează și filmul danez The Girl with the Needle, nominalizat la Premiul Oscar într-o singură categorie, la Cel mai bun film străin.

Nu va câștiga, este aproape 100% sigur, așa cum au fost ignorate cu obtuzitate lamentabilă și The Lighthouse și The Tragedy of Macbeth, deși – sau tocmai pentru că – aici a fost aruncat și ascuns acum, cu viclenie slinoasă, singurul film arthouse, digerabil doar de către un anumit tip de cinefili, cu ochii și psihicul mai cizelat în depistarea mizeriei de calitate în puzderia de mizerii bling-bling-hollywoodiene.

Foto: IMDb

N-aș vrea să creez, totuși, impresia că The Girl with the Needle este neapărat o capodoperă. Elementul noncromatic – în special contrastul puternic între negru și alb – este, deseori, înșelător. Vizualitatea maladiv-viscerală este pe jumătate o reușită incontestabilă, dar pentru execuția finală corectă și ireproșabilă, devine cu atât mai important substratul narativ.

Probabil voi fi contrazis, dar aș tinde să susțin, pe de altă parte, că – deși, sigur, poate ridica valoarea – jocul actoricesc nu are o relevanță deosebită în fața acestor iluzii regizorale admirabile, cu condiția ca regizorul să reușească să întoarcă contextul în favoarea viziunii sale sau în favoarea scenariului.

Foto: talkingfilms.net

Povestea s-ar putea să nu fie prea atractivă pentru publicul larg – să începem cu asta și, de fapt, cu titlul: „Fata cu acul” nu se referă decât tangențial la scurta ocupație a personajului principal ca o croitoreasă, ci mai degrabă la utilitatea mai puțin fericită a ustensilei.

Nu ar trebui să vă sperie sau să vă dezguste automat aceste mici avertismente (probabil utile, totuși), pentru că în ciuda semnalelor permanent lugubre, dure și depravate, The Girl with the Needle rămâne o dramă relativ decentă, cu niște cruzimi într-adevăr tăioase, dar spre ușurarea celor mai sensibili, într-o formă doar temperat explicită și/sau oripilantă.

Foto: Geek Native

În putreda Danemarca, respectiv Copenhaga anului 1919, puerila și bătuta de soartă fătuță numită Karoline (Vic Carmen Sonne) nu poate solicita compensația de văduvă, deoarece soțul ei, Peter (Besir Zeciri), nu a fost declarat oficial mort în război. Devine o croitoreasă și, destul de rapid, pare s-o lovească norocul din pături sociale mai înalte: amabilul proprietar al fabricii, Jørgen (Joachim Fjelstrup), pune ochii pe ea, îi jură iubire incredibil de veșnică, iar ea îi jură recunoștință veșnică pentru vădita și iminenta ei scoatere definitivă din sărăcie, recunoștința și garanția ei materializându-se într-un viitor bebeluș. Doar că șeful cvasi-carismatic se dovedește a fi un papă-lapte, iar în curând, revine de pe front și soțul ei, brutal desfigurat și cu demența aferentă.

Foto: MUBI US / Facebook

Ajunsă din nou în condiții mizere, Karoline este tentată să comită ceva la ce au recurs – așa cum ne sugerează filmul – multe fete tinere în aceste circumstanțe postbelice triste și disperate: avort.

Este însă oprită de o femeie aparent respectabilă, Dagmar (Trine Dyrholm), care o ia, după o scurtă ezitare, sub aripa ei protectoare, lângă fata ei (probabil) vitregă, Erena (Ava Knox Martin). Doar că doamna Dagmar conduce în semi-secret o afacere nobil-ilicită, care vizează toți bebelușii nedoriți din oraș.

Scenariul se bazează pe fapte reale, de altfel.

Foto: IMDb

Uitați de The Brutalist și de The Substance, așadar, dacă ați suspectat a fi tentante detaliile brutale și substanțele horifice. Sunt pudre cosmetice pe lângă filmul tânărului regizor aflat la început de drum, Magnus von Horn, și chiar dacă și acestea au fost filmate pe bătrânul continent, The Girl with the Needle se situează cu mult peste, adică tocmai cu doi metri mai adânc autoîngropat în noroiosul sol cinematografic european.

Cele două actrițe în rolurile principale, Vic Carmen Sonne și Trine Dyrholm, nu au ieșit prea mult în evidență până acum decât cu roluri pe care unii le-ar socoti tabu (Holiday, Neon Heart și Melon Rainbow în cazul tinerei Vic Carmen Sonne și Dronningen în cazul mai în vârstei Trine Dyrholm), dar în sfârșit, alb-negrul pervers de bun al regizorului Magnus von Horn și al directorului de imagine Michał Dymek le-a pus într-o lumină distinctă și a scos la iveală culoarea meritorie a valorii lor artistice.

Nu chiar o culoare auriu-strălucitoare ca la Oscaruri, dar măcar o prezență acolo, într-un colț întunecat și uitat de toți. Așa cum îi șade bine unui film de artă.

Nota autorului:

Explicația notelor:

Zero stele – Execrabil. Epifania prostiei
1 stea – Prost
2 stele – Slab
3 stele – MEH… treacă-meargă
4 stele – Destul de bun
5 stele – Bun
6 stele – Foarte bun
7 stele – Capodoperă

Citește și:

Oscar Special 2025: „The Brutalist”, atât de brutal încât nu mai știi ce și cum

Oscar Special 2025: „Conclave”, un film cu adevărat european despre alegerea unui papă oarecum american

Oscar Special 2025: Profet în țara cui? Bob Dylan, „A Complete Unknown”

Oscar Special 2025: „Substanța”, un horror trupesc franțuzesc în hăinuțe americane

Oscar Special 2025: Anora merge mai departe