Vorba vine, am terminat. Dacă ne luăm după Nicușor și cei din jur, treaba serioasă abia acum începe. Și tot la fel susține Simion, prin Polonia și alte țări unde nu și-a terminat încă treaba.

Fiindcă este destul de clar că Domnul Simion are în continuare treabă, misiunea sa continuă. Dacă în Polonia duminica iese omul dorit de Moscova, se poate spune că președintele absent la AUR este încă prezent acolo unde e nevoie de el. Aici, după ce au început negocierile pentru guvern, nu mai este cazul, în fond Domnul Simion oricum nu se pricepe, nu pentru asta era să fie ales.

De aici pornind rămâne marea întrebare, mai puțin evidentă prin presă și site-urile sociale, acolo unde continuă lupta prin vorbe și texte dintre cei care au câștigat și cei care au pierdut. Mai precis între cei care cred că au câștigat sau cei care cred invers. Și care, la modul serios și aplecat, n-au de unde să știe asta.

Întrebarea cea mare – din nou ascunsă în ciondănelile online – este dacă cel care a fost până la urmă ales de români și cei chemați de acesta să formeze Guvernul își dau oare seama despre ce este vorba? Realizează oare că e nevoie de o regândire fundamentală a politicii românești? Că nu e vorba doar de impozite, respectiv taxe și alte cele, ci de reașezarea economiei și a administrației pe baze noi?

Pentru cei neimplicați și cât de cât pricepuți treaba este simplă: o reașezare care servește interesele celor mulți – inclusiv ai celor care se află acum în afara țării – chiar dacă astfel cei puțini și privilegiați trebuie să renunțe la avantajele lor de până acum.

Și tocmai asta este problema cea mare. Cei puțini și privilegiați sunt și politicienii care se vor duce în aceste zile să discute cu Nicușor despre Guvern, respectiv politici, cum spun ei. Ajunge să ne uităm în jur, să îi observăm pe cei care în ultimele decenii și-au făcut avere și bunăstarea în și din politică. Nu sunt puțini și sunt peste tot.

I-am observat de la început, de atunci când au făcut pe dracul în patru să nu ajungă Nicușor președinte. Mai bine Simion decât Nicușor, opinau pe ascuns dar perfect la vedere aceștia. Simion este un demagog mișcat prin sfori, nu va fi mare lucru să preluăm sforile și să-l facem să danseze așa cum ne convine nouă. Chiar dacă păpușarii de dinainte vor avea obiecții, dar nu și nemulțumiri fundamentale.

Pentru că, e de reținut aici, din punctul de vedere al gospodăririi avutului public deprinderile de la noi seamănă mai mult cu cele de la Moscova și alți imitatori din jur decât cu cele din occidentul UE, asta ca să nu mai pomenim de țările scandinave. Simplu: pentru șeful satului prioritatea numărul unu a fost până acum elita politică și economică, ea să se simtă bine, ea să îl țină în brațe, să îl aleagă și să îl omagieze cât de cât. Chiar dacă nu chiar ca pe Stalin sau Ceaușescu.

Numai așa se explică reținerea cu care partidele, indiferent de nume și orientare, nu se simt bine când vin să trateze cu un președinte venit din afara sistemului de partide, unul care, fiind și matematician, este interesat înainte de toate de cifre și formule, nu de interesul de grup. Nu este o întâmplare că PSD-ul se vede în opoziție. Chiar și alături de AUR. Această situație este până la urmă aberația fundamentală a momentului despre care vorbim: un partid care se proclamă social-democrat, de stânga, deci, e gata să aleagă opoziția alături de un partid de dreapta extremă.

Cum ar veni, decât să contribuim la făurirea unei societăți a echității, o activitate care definește orientarea politică din care ne revendicăm, mai bine ne facem frate cu dracul. Normal, ca să trecem puntea, adică să nu ne pierdem avantajele câștigate în decenii de muncă asiduă pentru noi și familiile noastre.

Fără să intrăm în analize mai profunde sau să ne lăsăm amețiți de scandalurile întreținute pe FB și TikTok, putem stabili de pe acum criteriul care să ne arate că cei cu care a început Nicușor tratativele au înțeles în cele din urmă pentru ce au ajuns acolo unde sunt, care sunt adevăratele lor responsabilități de politicieni. Iar aici ne gândim inclusiv la noul președinte al României.

Având în vedere potențialul incomparabil al țării, interesul României este reforma structurală care se bazează pe interesul general, nu pe cele ale diferitelor grupuri, fie de afaceriști, fie de politicieni. Cu atât mai mult cu cât la noi – pe model estic, ca să nu mergem mai departe -, aceste grupuri tind să se suprapună. Vedeți jocul la ofsaid al lui Țiriac, asta ca să nu mai vorbim de Gigi. Cum care Gigi?

Continuarea politicianismului obișnuit va arunca în derizoriu gestul absolut fabulos al românilor de a identifica oportunitatea atunci când, în ciuda așteptărilor și a manipulărilor de varii feluri, au ales ca președinte un om care a promis ceva simplu dar esențial pentru o societate bazată pe valori autentice, nu cele exprimabile doar în bani.

Da, ați reținut corect: onestitate!

Citește și:

Primarul Timișoarei, Dominic Fritz, critică aspru decizia Judecătoriei Arad în procesul unei clădiri de patrimoniu