Ce este un muzeu, de fapt? Un loc instituțional pentru obiecte arheologice și de artă, un spațiu expozițional pentru obiecte de o anumită valoare, obiecte rare, la urma urmei. Curiozități. Și apropo de curiozități… câți dintre voi v-ați pus întrebarea „Când au început să existe muzeele?”, „Care e istoria muzeelor?”, iar de pe Wikipedia (desigur) aflăm că unul dintre cele mai vechi muzee cunoscute este muzeul lui Ennigaldi-Nanna, construit de prințesa Ennigaldi, în Irakul modern, la sfârșitul Imperiului Neobabilonian, cca. 530 Î.e.n. Grecii și romanii antici au avut, de asemenea, muzee și inclusiv despre faimoasa Bibliotecă dispărută, din Alexandria, se spune că avea o secție de muzeu, în acele vremuri nefiind o diferență prea mare între termenii „Muzeu” și „Bibliotecă”. În acest context se pune întrebarea, de altfel, care e diferența și care e similitudinea dintre muzeele de atunci și de acum. Muzeele zilelor noastre au mai multe în comun, de fapt, cu ceea ce erau numite, în germană, „Wunderkammer”, „cabinetul de curiozități”, conținând colecții private ale unor persoane bogate, familii sau instituții de artă și obiecte, artefacte naturale rare. Asta în Evul Mediu, cea mai veche înregistrare picturală a unui astfel de cabinet de curiozități fiind gravura din Dell’Historia Naturale a lui Ferrante Imperato (Napoli, 1599). Cu mult timp în urmă, așadar se pune, din nou, întrebarea: Ce înseamnă un muzeu în ziua de azi? Exact ceea ce a fost la începuturi? Sau vremurile actuale – digitale, în primul rând – impun deja un UPGRADE?

Conferința „International Council of Museums” de la Praga din acest an s-a concentrat exact pe aceste întrebări, iar pentru că Aradul are deosebita onoare de a avea un grup de artă alternativă cunoscut pe scena artistică globală, cu o istorie semnificativă (peste 50 de ani) – e vorba de kinema ikon – întrebarea demnă de Alexa și Siri, „Was ist ein museum?”, a fost ridicată la fileu și în orașul nostru, respectiv ridicată deasupra capetelor sub forma unei semi-broaște țestoase pufoase și sub forma unui festival aflat la cea de-a noua ediție: Media Art Festival Arad – pe scurt: MAFA, deschis la Complexul Muzeal Arad din 1 octombrie.

În ceea ce privește „contemporanizarea” muzeului prin artă experimentală și artă digitală, în cazul kinema ikon… nu e nimic nou sub soare. Ca parte a Complexului Muzeal Arad (cu sediul chiar în Palatul Cultural), kinema ikon face acest lucru de decenii întregi, explorează noile tehnologii și noile forme ale artei, fuzionează tehnologiile cu obiectele de artă și oriunde expune, transformă spațiul într-un veritabil „Wunderkammer” contemporan. Termenul de „Wunderkammer”, de altfel, este puțin mai vechi la kinema ikon, merge înapoi în timp până în 2012 – 2016, când au fost expoziții sub acest generic în sala kinema ikon din Muzeul de Artă.

Această pendulare între proiectele vechi și noi este o – am putea spune – practică recurentă la kinema ikon. Lucrările video și instalațiile media din festivalul MAFA de acum vin în continuarea unui proiect început de kinema ikon anul trecut, la ediția 8 – „MAFA: in:between” și, pe de altă parte, festivalul este o extensie a proiectului „Kimæra”, un proiect artistic complex cu o durată de cca. doi ani, trecând în revistă și anul în care orașul vecin, Timișoara, va fi Capitală Culturală Europeană, „Kimæra” fiind, de fapt, un proiect finanțat în întregime tocmai de către Primăria Timișoara, ca parte din programul Timișoara 2023.

Întâmplarea a făcut ca secția de istorie a Complexului Muzeal Arad (din incinta Palatului Cultural) să fie tocmai în această perioadă închisă, urmând să fie renovată complet. Temporar, deci aprox. doi ani, o parte din săli au fost însă date în folosință grupului kinema ikon. Cu alte cuvinte, i s-a dat liber la „PARAZITARE” experimental-artistică.

Autorii ediției a IX-a a MAFA sunt artiștii Thea Lazăr, Floriama Candea, Irina Bako, Mihaela Kavdanska, Dilmana Yordanova, Diana Serghiuța, Josepha Blanchet, Suzana Dan, Nita Mocanu, Adrian Ganea, Laurian Popa, Marian Codrea, Mihai Zgondoiu, Radu Pandele, 13m10j, Monotremu, Mihai Pacurar, DARV collective, Dragoș Dogioiu, Dan Chiș, Ana Conțu, Justin Barbu, Georgiana Cojocaru, Alexandra Drăgulinescu, Ema Motea, Selina Yilmaz, Emanuel Ștefan, Ioana Dumitrescu, Dora Huiban, Toma Ștefănescu, Alexandra Irimia, Jasmine Pop, iar curatorii evenimentului sunt Călin Man și Ileana Selejan.

MAFA IX s-a bucurat și de prezența directoarei prestigiosului festival Ars Electronica (Linz, Austria), Christl Baur, precum și a invitaților speciali la evenimentele organizate de Asociația Doar Mâine (vezi aici) și anume Horea Avram (profesor și teoretician al Facultății de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca), Irina Botea Bucan (profesoară UNARTE București), Mihaela Kavdanska (artistă DARV/FURNA Art & Culture Linz, Austria), Alexandru Berceanu (profesor CINETIc, Universitatea Națională de Teatru și Film București), Jon Dean (muzician, sociolog și video artist), Raluca Paraschiv (lector la Universitatea Națională de Arte din București) și Raluca Nestor Oancea (lector la Universitatea Națională de Arte din București).

În plus, la sediul kinema ikon (tot în incinta Palatului Cultural, dar în partea cealaltă a clădirii) a fost proiectat și spectacolul de teatru-video „Actrițe. Adică, scuze că te ating” (de Michał Telega, traducere de Marina Palii – actrița Teatrului Clasic „Ioan Slavici” și sound design de Vlaicu Golcea), în regia artistului arădean Mihai Păcurar – colaborator kinema ikon – și cu actrițele Mădălina Mușat, Paula Dunker, Oana Hodade, Oana Pușcatu, Carmen Ghuirco și Kinga Ötvös. Tema filmului este hărțuirea sexuală și obiectificarea femeii. Este un spectacol de „teatru-video” în sensul că actrițele și-au oferit pentru film vocile, dar și expresiile fețelor, renderizate 3D și transformate în avataruri digitale.

Tot la sediul kinema ikon au fost proiectate după aceea animațiile premiate anul trecut în secțiunea „Electronic Theatre” a Festivalului de artă media Ars Electronica.