Din când în când, după o perioadă tulbure, după o agitație poate autoindusă, poate forțată de circumstanțe neprielnice, când perspectivele devin difuze, întunecoase și aparent malițioase, oportunitatea contemplării nimicului, analiza profundă a nonacțiunii oferă o binemeritată pauză de reflecție. Perfecțiunea stagnării este locul zero-spațial și atemporal în care se naște claritatea. Orizontul scoate la iveală raze stimulatoare. Aici răsare creativitatea. Aici începe deconstrucția inerției. Însă timpul, în tot acest timp, a trecut și trece. Tic și tac. Ce se întâmplă? Ce urmează?

Pentru un eveniment de artă media și artă experimentală cum este MAFA (Media Art Festival Arad) – organizat de kinema ikon – până și trecerea lentă și inutilă a timpului poate deveni o temă generală și generoasă, o ocazie de acțiune pentru a umple banalitatea nimicului cu ceva incredibil de complex și multistratificat, cu sau fără mesaje subtile. Sloganul ediției din acest an, cea de-a 11-a, a festivalului MAFA a fost „Chronicles of Stillness” (în traducere: Cronici ale nemişcării). Desigur, nu întâmplător.

Tema timpului este una recurentă în proiectele kinema ikon din ultimii ani, începând cu cele patru sezoane ale proiectului „kinema ikon: serial” (2013 – 2021) și continuând cu „Capsula timpului”, ce va avea o finalitate abia în 2070, anul în care kinema ikon va împlini 100 de ani. Atunci, pe 28 octombrie 2070, exact la ora 20:16, este stabilit să se deschidă „Capsula timpului”.

Dar din păcate, după o supradoză de evenimente din ultimul timp, anul 2024 a fost, mai degrabă, OFF pentru kinema ikon. A intervenit o „absență obligatorie”. Chiar cu acest titlu („Mandatory Absence”), în septembrie, în sala Ovidiu Maitec a Muzeului de Artă a mai fost o expoziție a lui reVoltaire (Călin Man – coordonatorul kinema ikon), cu videouri verticale, de tip TikTok, care povesteau tocmai despre exercițiul contemplării. Sub forma unor instalații media, aceste videouri au servit ca un preludiu pentru ediția din acest an a festivalului MAFA, fiind expuse, încă o dată, și aici.

Locul de desfășurare, respectiv spațiul „parazitat” de artiștii adunați sub umbrela kinema ikon este, aproape de fiecare dată, altul. După Atrium Mall, Muzeul de Artă, Cinema Arta, secția de Științe ale Naturii și secția de Arheologie a muzeului, în acest an, între 18 și 19 octombrie (doar două seri), a venit rândul Filarmonicii Arad.

În prima seară,

pe scena Filarmonicii, au putut fi vizionate 31 scurtmetraje experimentale de artă media, realizate de artiștii Apparatus 22, Irina Bako, Josépha Blanchet, Sándor Bartha, Antonia Corduneanu, Claudiu Cobilanschi, Cătălin Alb, Dragoș Dogioiu, Arantxa Etcheverria, A.I. Grecu, Adrian Ganea, Mihnea Rareș Hanțiu, Cristina Iliescu, 13m10j, Thea Lazar, Tisa Lust, Anastasia Manole, Marta Mattioli, Anca Raluca Memete, Nicoleta Mureș, Sorin Neamțu, Marina Oprea, Raluca Paraschiv, Radu Pandele, Ana Radu, Mimi Ciora & Sergiu Sas, Taietzel Ticalos, Mihai Toth, Mara Verhoogt, Xavier Robles de Medina, Yapci Ramos și Mihai Zgondoiu.

În paralel, pe două ecrane separate, a rulat compilația filmată a festivalului MAFA, într-o formă comprimată, cu imagini suprapuse.

Titlul lucrării realizate de gH, reVoltaire, Bogdanator și Ilie Ciotir este „antiVorspann: Chronicles of Stillness: A Journey Through Time / 1970-2070 / vol.6” și a avut două variante. Pe ecranul principal, frame rate-ul videoului a fost încetinit astfel încât să ruleze – în teorie, dar totuși, cu exactitate – până în anul 2070. Pe al doilea ecran, același video a rulat cu viteza normală, fiind astfel „un spoiler pentru instalația încetinită” – după cum a explicat Călin Man.

În a doua seară,

calmul deziluzionant a fost zdrobit și abstractizat cu o brutalitate splendidă printr-un „concert” experimental intitulat „_kinet_ekho”, cu muzicienii Selfmademusic, Lemarian, Alex Halka și [d s | x]. Aceasta a fost partea în care cuvintele, ba chiar imaginile, și-au pierdut sensul și scopul. Doar culorile, roșul turbat și violentul violet, cu care a fost iluminată sala Filarmonicii au stabilizat, au aplanat cât de cât haosul muzical exercitator de endoscopie experimentală și prevestitor de invazie extraterestră inevitabilă și, fără scăpare, finală.

În definitiv, răspunsul/-rile la întrebările complet inutile „ce se întâmplă?” și „ce urmează?” au rămas și vor rămâne, în continuare, pe altădată.

Sau, ca să folosesc un alt titlu de instalație media kinema ikon (din 2021), realizată de Bogdanator, [d s | x] și reVoltaire: ALT/\DATA.