Despre cărţile obligatorii ale scriitorilor, dar şi despre viaţa personală, cu toate provocările și emoţiile ei, despre pseudonime de succes și despre poezie, multă poezie, a vorbit scriitoarea Ioana Nicolae, sâmbătă după-masa, în curtea Cafenelei literare Joy’s din Arad. A fost cea de a treia invitată a „Domeniului public”, seria de întâlniri organizate de Discuţia secretă a lui Cătălin Lazurca, în fapt un program de evenimente inițiat de Discuția secretă, care îi are ca parteneri pe Citizenit, Librăriile Cărturești Arad, Cafeneaua literară Joy’s.

Cărţile obligatorii ale Ioanei Nicoale

Ioana Nicolae s-a lăsat purtată de Cătălin Lazurca nu doar printre volumele sale de poezii, cu accent pe „Nodrul” și „Credința”, ci și prin istoria personală, printre amintirile din copilărie și relațiile strânse cu familia, printre cărțile scrise sub pseudonimul Robert Ersten („Cum am supravieţuit clasei a VIII-a” și “Cum să spui te iubesc”), prin volumele dedicate celor mici.

Ioana Nicolae a vorbit și despre cât de greu i-a fost să scrie „Pelinul negru”, dar mai ales „Cartea Reghinei”, despre felul în care a recuperat antropologic istoria familiei, despre de ce scrie cărţi pentru copii şi cum a ajuns la cursurile pe care le ţine pentru cei mici și pentru adolsecenţi, dar mai ales despre obligația pe care a simțit-o de a scrie două cărți. Mai exact, despre cărțile obligatorii pe care a trebuit să le scrie și despre cele pe care va trebui să le mai scrie în viitor.

Provocată de scriitorul arădean, încercând să-și păstreze zâmbetul său larg pe buze, dar vizibil emoționată, Ioana a vorbit, plecând de la cărţile obligatorii, despre relația sa cu mama și frații săi, despre cuvintele care te salvează și cele care te îngroapă, despre cum îi privește familia opera („l-ai făcut pe tata lup”, i-a spus la un moment dat cel mai blând dintre frații săi) și, desigur, despre vinele pe care le conțin cărțile obligatorii ale fiecăruia dintre noi și „cuiele care cad singure/aproape fără zgomot”.

Lumea rarefiată din Noctiluca

A citit, însă, din cel mai recent volum de poezie publicat, „Noctiluca”, titlu al cărui sens nu a vrut să-l dezvăluie arădenilor prezenți în curtea cafenelei literare, dat fiind faptul că acesta se va arăta în în carte.

Despre Noctiluca şi reîntoarcerea sa la poezie după zece ani de la ultimul volum de versuri publicat, Ioana Nicolae a precizat că l-a privit aşa cum se priveşte poezia, ca un „grăunte de frumuseţe pe care îl aduci la suprafaţă, îl scoţi la lumină”. Dacă Cătălin Lazurca a precizat că a văzut cartea ca pe schița unei lumi care își pierde tonusul, devenind din ce în ce mai rarefiată, pentru autoare Noctiluca a fost o altfel de încercare: „În Noctiluca nu m-au interesat atât cuvintele, ci ce spun”. Și-a etichetat apoi poezia cu una gravă, asexuală, nu o poezie protestatară într-un fel anume, ci una despre oameni, o poezie despre cei care seamănă, singurii care pot tăcea împreună.

De ce s-a întors Ioana Nicolae la poezie? Poate și pentru că „poezia mi se pare cea mai frumoasă dintre arte, cea mai eroică, deși și cea mai lipsită de glorie; poezia ține de frumusețea lumii, e un grăunte din miracolul extraordinar al vieții care ne conține și pe noi”, a precizat scriitoarea.

Despre cum se strivesc pe foi viitorul şi sensul, despre tineri şi curaj

Ioana Nicolae i-a încurajat pe tinerii prezenți în sală să scrie cât mai mult, le-a indicat faptul că pentru fiecare va conta extrem de mult cu cine se împrieteneşte, cine pune cărămidă peste cărămidă la construcția a ceea ce devin în timp, felul aparte în care se vor raporta la copilărie, chiar dacă scrisul, poezia va fi doar „o strălucire care ajunge la foarte puțini dintre noi”.

„Sunt atât de puțini oameni care știu să se apropie de acest material aparte”, a punctat Ioana Nicolae, foile acelea „pe care se strivesc anatomic viitorul și sensul”, cum spunea într-un vers, considerând că poezia actuală e „un concentrat de proză, lirismul fiind ultimul lucru care contează”.

La final, Ioana Nicolae i-a îndemnat pe tinerii care i-au mărturisit că scriu poezie să participe cât mai des la astfel de evenimente, dar și la concursuri, așa cum e cel care are anul acesta ca temă „Cel mai bun om rău” și să trăiască cu curaj din ce le place pentru că, așa cum spunea și într-un vers al său, „în timp viața e între și are ochi să se privească”.

Domeniul public nr. 3 s-a încheiat cu autografe date de Ioana Nicolae. Printre cei care au participat la evenimentul care a avut-o ca invitată pe Ioana Nicoale s-a numărat  și Mircea Cărtărescu, dar publicul a rămas concentrat pe povestea scriitoarei. Cătălin Lazurca a anunţat că speră să mai organizeze între 12 și 15 întâlniri în cadrul acestui proiect în curtea cafenelei literare.

Cine este Ioana Nicolae?

Ioana Nicoale s-a născut în Sângeorz-Băi, judeţul Bistriţa-Năsăud. A publicat mai multe volume de versuri: „Poză retuşată”, „Nordul”, „Credinţa”, „Cenotaf,” „Autoimun” (desemnat de către Uniunea Scriitorilor Cartea Anului în 2013); antologia „Lomografii”; romane: „Cerul din burtă”, „O pasăre pe sârmă”, „Pelinul negru”, „Cartea Reghinei” (Premiul Radio România Cultural pentru Proză 2020, Premiul Naţional pentru Proză Iași, Premiul Agenţia de Carte, Premiul Observator Cultural Lyceum), „Tot înainte” și literatură pentru copii: „Aventurile lui Arik”, „Arik și mercenarii”, „Ferbonia”, „Vertijia”, „Călătoria lui Medilo”, „Spionul KME” și, sub pseudonimul Robert Ersten, „Cum am supravieţuit clasei a VIII-a” și „Cum să spui te iubesc”. A fost nominalizată la premii naţionale și internaţionale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumul „Nordul” a apărut în germană, în 2008, „Cerul din burtă” a fost publicat în suedeză (2013), în bulgară (2014) și în germană (2018), iar „O pasăre pe sârmă” a fost tradus în sârbă. „Autoimun” a apărut în bulgară, în 2016.

Citeşte şi:

•Discuția secretă a intrat pe Domeniul Public ca să vadă (și) dacă e în regulă să fierbi de vie o ființă

•V.Leac, primul invitat al proiectului „Domeniul Public”, la Joy’s

•„Discuția Secretă” debutează și la București 

•„Discuţia secretă” celebrează zece ani de festival atât la Arad, cât și la Timișoara

•Apare a treia antologie „Discuția secretă”, cu autori români și maghiari, despre naționalisme, propagandă și alte cele