Încetinitorul de particule – Orașul ca o rană pansată în batjocură

    de E. Nola | 26 aprilie 2021, 8:25 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    22

    Nu am făcut de mult o plimbare pe Corso.

    Pentru cei veniți în ultimele decenii pe aici, e vorba de porțiunea de trotuar care începe cam în față la McDonald – spun asta tot pentru ei – și se termină undeva după teatru, cel mai sigur la intrarea pe strada Mețianu. Da, zona aceea unde s-au pus, cu scandalul de rigoare, niște dale galbene pe vremea lui Popa. Nici atunci nu cadrau cu ambianța, acum chiar o strică prin uzura lor prematură și denivelările pe care le produc.

    Mare pagubă nu e, totuși, fiindcă nimeni nu se mai plimbă pe acolo să se împiedice în colțurile ridicate și nu doar datorită pandemiei. Cei puțini care mai trec în timpul zilei se grăbesc, aleargă, ocolesc câte un biciclist sau mesele puse direct pe caldarâm.

    Nu ai de ce să te oprești, nu ai ce vedea, vitrinele sunt jalnice, nemaivorbind de cele acoperite. Pe toată porțiunea nu găsești un magazin mai ca lumea, ceva care e la tot pasul prin centrul orașelor mai bine administrate chiar și de la noi, nu doar mai la vest. E vorba de acele mici magazine, boutiqe-uri cochete cu haine mai deosebite sau parfumerii, eventual bijuterii sau cofetării, cafenele elegante și primitoare care atrag mai ales partea feminină a plimbăreților. Și prin ele, desigur, și pe cea masculină.

    Dacă totuși te aventurezi pe o terasă, poate doar la o cafea scurtă cu amicul, fiindcă oricum nu ai ce vedea. Să te uiți la pereții coșcoviți, la dalele ciobite, să te trezești din cinci în cinci minute cu câte unul care îți cerșește un leu sau o țigară, să inhalezi gazele de la mașinile care croncăne nu departe de tine, trebuie să fii sau inconștient sau de-a dreptul masochist.

    Și cum vă spuneam stăteam eu la o masă în mijlocul Corsoului, cu spatele la un SUV care încă radia căldură, așteptând amicul care mi-a promis că mă va duce la un service auto în Aradul Nou, unde tocmai mi-am lăsat mașina la o mică revizie pe care, conform relelor mele obiceiuri, o amânam de o vreme bună. O tânără care ar fi trebuit să fie o chelneriță, dar după îmbrăcăminte ar fi putut fi orice tânără scăpată în oraș mă servește sincer amabilă cu un ceai de mușețel. La masa vecină doi bărbați masivi și fără sensibilități deplasate discută ceva despre ceva, mai mult să omoare timpul.

    Așteptând ceaiul și să iasă soarele de după un nor micuț dar negru în mijloc, arunc o privire spre clădirile care îmi stau în partea dreaptă cum mă uit spre teatru. O, îmi spun, aici a fost librăria Slavici, cea mai mare librărie a orașului în vremea tinereții mele. Și la care se stătea la coadă când se băga marfă. Da, ce vremuri, să stai la coadă la cărți, chiar că a trecut vremea. E drept, te poți întreba, la ce e bine să stai la coadă, la cărți sau la promoțiile de la supermarketurile de azi.

    În fine, las gândul s-o ia spre norul care tocmai eliberează soarele când realizez că vitrinele sunt acoperite cu un fel de, ce să fie, cum îi zice, prelate, Domle, decorate cu tot felul de imagini din Aradul despre care tocmai îmi amintesc.

    Mă ridic să le văd mai de aproape. Îmi trece prin cap că de fapt sunt pansamente peste rănile mult prea vizibile ale orașului. Imagini istorice, clădiri cunoscute din poze vechi, inclusiv una de dinaintea primului război mondial care este de fapt un montaj prin care își imaginau cei de dinaintea noastră cum va arăta Aradul peste ani și ani. Trenuri suspendate, avioane care zburdă peste clădirile din centru, o imagine care vine parcă din ilustrațiile romanelor lui Jules Verne. Ia te uită, aici e pianul lui Jaques Faix, personalitatea arădeană redescoperită de Special Arad. Fain. Vorba vine, că nu e nicio vorbă de portalul la care scriu.

    Ei ce să faci, asta este, nu te poți aștepta la recunoștință de la politicieni. Ei au nevoie de slugi și lingăi, indiferent că nu se pricep de fapt la nimic. Uite, de exemplu, mașina pe care pansamentul o prezintă ca fiind o Marta, mașină fabricată la Arad. Trebuia doar să citească articolul de acum un an din Special  ca să afle că nu este o Marta, este o mașină franțuzească cu aburi prezentată la o licitație din Londra.

    Totuși, dragii mei, care ați confecționați aceste pansamente de acoperit rănile orașului, ar trebui să vă gândiți mai bine înainte de a expune în centru niște aberații. Poate ar fi bine să apelați la oameni care se pricep, nu să vă mulțumiți cu cei care ajunși într-un fotoliu se trezesc că se pricep la toate. Se apucă de istorie locală fără pregătire de bază în istorie, elaborează proiecte fără minime cunoștințe în domeniul în care dau ordine și cheamă la răspundere.

    Bine că e pandemie și nu avem nici măcar un turist rătăcit prin oraș. Nu de alta, dar dacă ar fi mulți, sigur s-ar găsi printre ei destui care să realizeze înșelăciunea și impostura care se degajă de pe aceste ”meșe”, pansamente care încearcă să ascundă realitatea cruntă care ne înconjoară. Ar râde ținându-se de burtă văzând că arădenilor li se bagă pe gât baliverne, li se spune că au făcut mașini Gardner-Serpollet în loc de Marta.

    E jalnic, fraților: te duci să bei un ceai vizavi de Continental-Astoria și de pe pereții din fața ta minciuna și impostura se prelinge peste dalele denivelate ale Corsoului care nu mai este.

    Și atunci te miri că arădenii votează cu picioarele plecând unde văd cu ochii…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Spun tot mai des ca Aradul, acest “abia-oras” al secolului 21 intr-o tara UE se naruie zilnic si iremediabil sub privirea noastra, in timp ce mergem sa pozam pe paleti cu oua vopsite in fata platoului administrativ. In Arad (aproape) nimeni nu mai circula pe jos in centru, ca abia atunci realizezi ca cei care nu folosesc tramvaiul sau autoturismul proprietate personala pentru a se deplasa au niste fete… cam ca si cladirile care stau sa ne cada in cap.

      +5 voturi
      +1
      -1
      • Sunt absolut sigur.
        La vremea respectivă am făcut cercetările de rigoare.
        Vedeți, mai pot greși și austriecii. De altfel dacă vă uitați atent, remarcați că spre deosebire de celelalte două de pe site, care sunt într-adevăr Marta, la asta scrie doar ”Heute”, adică azi, acum, fără să dea specificațiile tehnice.
        În urma cercetărilor mele, am găsit licitația din Londra din 2009 la care a fost vândută, cum am spus, cu 250 000 de lire mașina respectivă. Este, cum am descoperit, un Gardner-Serpollet, făcut în Franța prin 1906 dacă rețin bine, o mașină cu aburi. Pe vremea respectivă mașinile cu abur le concurau pe cele cu motor cu explozie. Ca și cele electrice, de fapt.
        De altfel, dacă vă uitați bine, se vede că e un altfel de motor decât cele pe benzină.
        Tocmai despre asta vorbeam în articol: trebuie să fii pregătit în domeniu ca să stabilești corect faptele și evenimentele, nu să te iei după prima informație neverificată.

        +1 voturi
        +1
        -1
        • Virtuelles Kraftfahrzeug Museum Austria

          Învățăm o viață întreagă dom` profesor. Niciun om întreg la minte nu pretinde că le știe pe toate.
          Mai ales când ia inițiativa (pe speze proprii-se întampla cu ani în urmă) pt. că vede că nimeni nu s-a ocupat de un aspect cu care orașul s-ar putea mândri. Eu n-aș fi ieșit direct cu un “upercut” :). Suntem (?) o comunitate în cele din urmă.

          0 voturi
          +1
          -1
    2. Am înțeles: toti sunt prosti, inclusiv austriecii, arădenii, de-a valma. Mai putin E. Notaros, care se documentează pe internet. Scrieti: “trebuie să fii pregătit în domeniu ca să stabilești corect faptele și evenimentele”. In ce domeniu sunteți pregătit, că dați lecții de inginerie, arhitectură, sport, cultură, administrație, politică, peisagistică, urbanism, istorie și multe altele? Foecare scrie ce vrea și citește ce vrea însă pe lista lungă a situațiilor ridicole din Arad aș include și ziariștii care se pricep la toate si sunt atât de democratici că nici nu acceptă altă părere in afarăde părerea lor.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Vă dați seama că nu-mi voi prezenta acum diplomele care îmi atestă competența.
        Problema este mult mai gravă din moment ce Dvs nu sunteți în stare să judecați un text și să realizați ce spune. Bine, mai există si varianta că de fapt nu vreți. Exemplu: eu nu am spus că austriecii sunt proști – asta afirmați Dvs în fervoarea replicii – eu am spus că este o greșeală pe site-ul la care făceam referință. Asta se poate întâmpla oricui fără să însemne că respectivul sau respectivii sunt proști.
        De altfel dacă vă calmați, puteți căuta si DV, nu este de la diavol căutarea pe internet. Pt a vă ajuta, vă atașez un articol BBC privind vânzarea unei astfel de mașini. Sper doar ca BBC nu ”sunt prosti” pentru Dumneavoastră. https://www.bbc.com/news/uk-england-norfolk-29749031

        0 voturi
        +1
        -1
        • Nu este cazul să vă prezentați diplomele. Am remarcat că vă pricepeți la toate, atâta tot. Cei care se pricep la toate nu se prea pricep la nimic, dar au păreri ferme și nu suportă părerile celorlalți. Recitiți comentariile pe care le postați. Nu doresc să polemizez, doar am constatat. Sunteți acru, îmbibat cu negativism și îl răspândiți prin articole. Bonus: aveți întotdeauna dteptate, ca un diriginte de modă veche.

          +1 voturi
          +1
          -1
          • Iar Dvs bateți apa în piuă.
            Cum e mai bine.
            Totuși, ha să clarificăm măcar o treabă: este mașina despre care vorbim Marta sau Gardner-Serpollet?
            Nu de alta, dar de aici a pornit discuția în care, foarte elegant, rafinat și civilizat mă faceți prost, îngâmfat, nepriceput. Pt diriginte de modă veche, chiar vă mulțumesc. Cam lipsesc astăzi.
            Deci, ce mașină e? Aveți habar sau vorbiți doar ca să scăpați de greutatea în plus?

            --2 voturi
            +1
            -1
          • Domnule, nu va mai osteniti degeaba… am incercat si eu sa atrag atentia asupra super-hiper-extra-specializarii in absolut toate domeniile, si diplomele cu care sunteti ”amenintat” fac parte, probabil, din ”artileria grea” a argumentelor. E cu adevarat suparator sa constati ca nu exista domeniu in care ziaristul (nu jurnalistul) de azi sa nu detina adevarul absolut! Am comentat si eu de-a lungul timpului la articolele domnului profesor si am constatat ca sunt atat de… prost incat n-am reusit nici macar o data sa am parte de un ”aveti dreptate”. Totusi, ceva am castigat (apropo de ”diriginte de moda veche”): mi-am amintit de directorul liceului care obisnuia sa-i scoată pe indisciplinati in careu si sa le traga cate un sut in fund drept pedeapsa. Si era un liceu de… cultura generala :) Probabil ca domnul profesor la astfel de ”diriginti” le duce dorul. Cel putin dupa metodele pe care le aplica interlocutorilor :)
            Insist cu sfatul de a nu va mai osteni degeaba fiindca nu mi-a fost dat, de cand urmaresc articolele domniei sale, sa citesc macar o fraza pozitiva, incurajatoare. M-am impacat cu gandul ca, vorba cuiva, domnul profesor a fost botezat din greseala… in otet :(

            +1 voturi
            +1
            -1
      • Da, e exact cum spune colega mea, completez doar pentru a atrage atenția asupra termenului ”redescoperit”.
        Nu se referă, evident la fotograful Faix, existent inclusiv în colecția Clubului Foto din Arad, ci la fabricantul de piane. În această calitate până la apariția articolului din Special el era uitat, nici măcar familia care trăiește acum la Budapesta nu avea cunoștință despre existența unui pian Jaques Faix.

        +1 voturi
        +1
        -1
    3. Cu pnl-psd de 31 de ani la conducerea urbei, se va ajunge ca tot centrul sa fie acoperit de prelate cu fotografii istorice.
      Și stiti de ce pun fotografii istorice ? Pt. ca cele doua gasti nu au nici o realizare cu care se pot mandrii.
      Daca facei o plimbare la pas de la Boul Roșu pana la Burza, veți consta ca la o mulțime de cladiri vechi, etajele sun nelocuite, cu un aer de parasit, geamuri sparte si prafuite, rolete rupte si cazute, etc. Chiar vizavi de primarie este o asemenea situație.
      Mutarea celei mai vechi piete din oraș, cea din piața catedralei vechi, va pune cruce comerțului, atat cât mai este, de pe str. Metianu.
      La fosta librarie I. Slavici exista un caiet gros, scris de mână, in care erau trecute titlurile aparute dar si cele care urmau sa apara. De multe ori il rasfoiam degeaba, cartile bune erau putine si daca n-aveai pe cineva…sperai sa le găsești la bibliotecă.
      La subiect, orasul se stinge incet, deja suntem cu 50.000 mai puțini ca in ’90 iar daca va uitati la promisiunile electorale, actualul partid de la conducerea peimariei nu ate nimic, dar absolut nimic in ce priveste investitiile care ar putea duce la dezvoltarea orașului! Au doar sume pt. intretinetea sau reabilitarea unor obiective degradate si pt. unele subvenții, in rest, dezastru.
      Ca sa vedeti ca orasul nu se dezvoltă, numarati macaralele( nu le socotiți și pe cele de la teatru, acolo se repara), apoi comparati cu Timisoara sau Oradea.
      P.s. ar fi totuși o investiție, singura, noul pod peste Mureș, dar promisiunea noului pod e de pe vremea lui Burebista.

      +4 voturi
      +1
      -1
    4. Aha! Am reusit sa va zgandar orgoliul atat de mult, domnule profesor, incat sa ma trimiteti acum si „la colt”. Un soi de cenzura… democratica :) Puteti fi linistit, n-am sa deranjez pe nimeni. In afara de dumneavoastra, cel care nu suportati o alta opinie decat cea personala. Cat despre invatat, sincer, cu siguranta ca mai am multe de invatat. Nu neaparat de la dumneavoastra, chiar daca… le stiti pe toate! Serios acum, o persoana mai infatuata decat dumneavoastra cred ca n-am vazut decat in ”superman-ul” care mai are putin si va fi convins ca el a inventat Aradul. Evident, ma refer la fostul primar, ”primus inter pares” si totusi… vesnic inegalabil :)

      0 voturi
      +1
      -1
    5. Comentez comentariile comentatorilor și articolul în sine care este sublim.
      Undeva este vorba de distincția foarte greu de observat între diversele tipuri de analfabetism funcțional. Pe lângă analfabeții funcționali care deși cunosc caracterele și le pot citi dar nu înțeleg ce citesc mai există și analfabeții funcționali care înțeleg ce citesc dar nu fac corelații cu alte informații, cunoștințe, experiențe.
      Al treilea nivel este dat de analfabeții funcționali care înțeleg ce citesc și pot să fac legături cu alte informații dar nu generează concluzii proprii, ei se limitează la ce spun alții sau apelează la autoritatea unui emitent.
      Urmăriți oricare dintre articolele lui Dirigintelui. Veți constata că nu generează niciun raționament propriu, că întreprinde de fiecare dată un efort de asociere a unor aspecte din cotidian (ăsta ultimul se referă la banalitatea fațadelor degradate ascunse) cu diverse teze, impresii emise de mari oameni de știință, mari gânditori și presară tot felul de axiome, truisme sau citate teribil de prețioase (efort de relevare a nivelului superb al autorului) și de fiecare dată încearcă să se lipească pe el cei pe care-i citează urmând să pozeze într-un titan al culturii universale rătăcit fortuit prin orășelul ăsta, care încearcă cu greu să deschidă proștilor (și cititorii specialarad sunt pe aici) ochii.
      Apoi când intervine la comentarii vedeți o serie de abordări posibile:
      – cea grețoasă. Apare o complicitate superioară, o recunoaștere între înaltele spirite, între autor și comentator – dacă comentariul a fost un laudatio. Dacă-l lauzi ești frumos, deștept, inteligent, cult ….. dacă-l critici
      – îți dă peste nas – așa ca un diriginte plictisit de frecventele greșeli prostești ale elevilor mai modest dotați intelectual;
      – profită ca să te contrazică și apelează la tot felul de detalii tehnice – majoritatea fiind doar aparent împotriva tezei susținută de savantul autor și pe nedrept criticată de infectul redus care și-a permis să intervină.
      – dacă ai adus 5 argumente el ți-l atacă pe al 3-lea și dezvoltă și dezvoltă tot felul de teorii – cu apelurile de rigoare la spusele unor oameni consacrați ca fiind deținători de adevăruri care nu pot fi contestate – nu de prostanii care intervin pe acest site – și lasă nedezbătute celelalte 4 care erau evident corecte.
      Ar mai fi de pomenit și un alt nivel de analfabetism dar de data asta unul cognitiv: este vorba de de cei care înțeleg ce citesc, pot face corelații cu alte informații, pot emite puncte de vedere proprii însă informațiile la care se raportează sunt dincolo de principii, valori și ideea de bine. Sunt informații din sfera subiectivă de interes de moment, egoiste și fără nicio perspectivă pe termen mediu și lung. Ăștia sunt politicienii, oamenii de afaceri și în general oamenii de succes, cei dispuși la orice pentru un câștig propriu și fără nicio reprezentare a celorlalți, niște sociopați și/sau psihopați și care își găsesc armate de admiratori – oameni slugi, născuți să se gudure, triștii care sunt fericiți că-i bagă un ștab în seamă, analfabeți funcționali cu diplome universitare și joburi bine plătite sensibili la autoritate. Slugi, slugoi, lingăi – slugi în suflet, plini de admirație pentru șefi și de dispreț față de cei mai amărâți (mulți și vehemenți, plini de ură, activi pe social media, luptători pentru mască și vaccin).

      +1 voturi
      +1
      -1
    6. Exagerați foarte mult în a numi minciună și impostura ceea ce vedeți pe acea perete. Din punctul meu de vedere ați avea dreptate dacă ar fi un tapet care simulează tencuiala de perete, dar în fapt este o prezentare, și munca cuiva.
      Disputati despre un automobil vechi care nu diferă foarte mult de celălalt, nepasionații nici nu observă diferența, și nu e relevant întrucât nu e reclamă pentru mașină, prezentarea per ansamblu e în interesul orașului, acolo trec oameni care îi dau atenție sau nu, se pricep la ce se uită sau nu, le place sau nu le place.
      Puteau la fel de bine să ”panseze” cu o simplă pânză, acea clădire, așa însă este și o minimă prezentare despre potențialul orașului, necesar pentru a trezi interesul autentic, pentru a reaminti valorile și găsit acele persoane care știu să recunoască valoarea chiar dacă nu e pe placul tuturor. Judecata bună înseamnă a recunoaște valoarea indiferent de preferințele personale.
      Pot fi diferite motive pentru a ignora, a trece lângă, a nu baga în seamă, chiar dacă tacit se recunoaște, dar e nejustificat să insuflați opiniei publice că ceea ce văd acolo e minciună și impostura.
      Per ansamblu prezentarea e mult mai importantă decât eroarea despre care scrieți, dar chiar dacă greșesc, e ca și cum ați spune că munca unor oameni este înșelăciune pentru că arată mai bine decât ei însuși. Acuma prezentarea aceea nici nu este de o importanță capitală, cum ar fi estetica, calitatea execuției unei renovări, de exemplu, dar e un semnal că și acest oraș are stimă de sine și nu dorește să se lase umbrit la nesfârșit, de ceilalți care pe lângă interesele firești de autopromovare mai au și interesul de a atrage cât mai multe fonduri pe partea lor.
      Dacă doriți binele orașului nu ar trebui să exagerați în opiniile dvs. pentru că nu e doar nefolositor, e dăunător. Aici s-au făcut automobile, asta e mai important decât să convingeți un oarecare public că ceea ce văd ei e dubios.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Nu va supărați, ați plecat dupa fenta!
        Autorul are dreptate, aceea prelata cu instantanee din istoria Aradului, ascunde nerealizarile, minciunile si impostura administrației locale.
        E ca si cum rahatii de pe stradă ar fi imbracati in glazura de ciocolata, bineînțeles la ordinul ediliilor.

        0 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    3 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.