Începem de departe, chiar cu sfântul Ilie. Un sfânt – Elijahu în ebraică – venerat atât în creștinismul catolic și ortodox, cât și în islam.

Desigur, Bolojan n-are nicio treabă cu sfântul, este Ilie prin botez, dar dacă mergem mai aproape apar asemănări stranii.

Să rămânem doar la conflictul dintre el și regele Ahab (foto sus), cel care, convins de soția Izabela, a neglijat credința monoteistă, construind chiar un templu în Samaria zeului Baal. Ilie-Elijahu a făcut tot posibilul să îl convingă pe Ahab că se află pe un drum greșit. Nu poți idolatriza zei falși, chiar dacă astfel îți menții puterea. Fără șansă însă, Izabela și afacerile cu cei din jur fiind mai importante. Ilie a trebuit să plece, să se retragă într-o grotă datorită „moțiunii de cenzură” patronate de regină.

Dacă vă întrebați cum vine asta aici, la o discuție despre criza politică în care e aflăm și care are în centru persoana lui Ilie Bolojan, stați, nu vă grăbiți. Anumite lucruri nu se schimbă, sunt eterne, cum ar veni. Iar lupta pentru putere în politică este una dintre ele. Se schimbă locul și oamenii, timpul și conjunctura, mijloacele și posibilitățile, dar esența rămâne aceeași: orice, numai să nu pierzi avantajele care decurg din a fi la putere.

Trecând peste mileniile care îl despart pe Sfântul Ilie de Ilie Bolojan, să observăm asemănările: Bolojan luptă împotriva idolilor seculari ai politicii românești: puterea înseamnă pe aici – și cam peste tot în partea mai estică a lumii – să te folosești de avantajele ei, să te îmbogățești, să faci lucruri pe care cei de jos nici nu le visează, iar, dacă îți mai rămâne timp și chef, să mai arunci și celor care te aleg și te susțin câte ceva, să nu se simtă neglijați de tot.

(profetul Ilie, foto: Wikipedia)

Bolojan nu are nicio treabă cu sfântul după care a fost botezat. El nu se bagă în cele sfinte și bisericești, își vede de treabă, așa cum crede el că trebuie. Se ia în serios în toate, iar după ce a ajuns în vârfurile politicii românești, se ia în serios și ca politician. Nu e mare lucru, ajunge să crezi în ceea ce faci – credința, chiar dacă nu este religioasă, poate mișca munții –, să te iei în serios ca politician democrat, adică ales să reprezinți interesele celor mulți, nu pe cele ale celor care, după o scurtă vreme, se cred peste cei care i-au ales.

Di această perspectivă putem înțelege comparația cam pretențioasă cu care am început: ca în idolatria tradițională, idolatria modernă constă în încercarea de a-i convinge pe cei mulți că greșesc. Ei n-au de unde știi adevărul, pentru asta sunt cei care sunt în frunte, mai nou cei pe care i-au ales. Așa că pot sta liniștiți, cei de sus știu ce e bine pentru ei, să își vadă de treburi că niciodată n-a fost să nu fie cumva.

Ilie Bolojan, în schimb, se ia în serios și ia în serios valorile – pe vremuri li se spunea zei – societăților moderne, democratice. Adică a acelor societăți de care vrem să ne apropiem și noi de o vreme. Iar aceste reguli sunt simple, aproape bazate pe cele zece porunci: să nu minți, să nu furi, să ai grijă de cei din jurul tău, să nu te pierzi în falsul idolatrizat de cei care susțin că te reprezintă.

(sursa foto: Ilie Bolojan Facebook)

Așa că, fără să mai insistăm pe pilde istorice, este cât se poate de evident de ce trebuie Ilie Bolojan dat jos și trimis în Bihor, să își vadă acolo de treaba lui, eventual într-o peșteră. Cei care îl atacă sunt exact ca falșii idoli la care se închinau cei vechi: un partid care se proclamă social-democrat și care se aliază cu extrema dreaptă. Acela născut pe morminte călcate în picioare și care se declară profund românesc, dar care este susținut de o putere străină care abia așteaptă să mai pună un picior în Europa. De doamna care s-a dus chiar până la țarul etern al Rusiei nici nu mai are rost să pomenim, să nu se creadă cumva regina Izabela.

Pe sfârșite, să revenim de tot în banal. Pentru cel care gândește în România zilelor noastre, pentru cel care nu este pervertit de noii idoli care se cred zei cu bani – uitați-vă la Donald, dacă nu vă vine să credeți – există o singură variantă: promovarea și susținerea celui mai hotărât politician românesc pro-occidental și pro-democrație. Orice altă variantă este o capcană, vestita capcană prin care elita coruptă din totdeauna încearcă să își salveze și să își eternizeze dominația.

Nu intru în amănunte, nu pronunț nume, atâta doar că pe președintele României apasă acum o mare răspundere. Chiar dacă el ar fi fost bine intenționat, dar influențat de ceilalți, încercând, precum anticul Ahab, să împace și capra și varza.
S-a văzut din cele mai vechi timpuri că este imposibil: varza nu mănâncă capre…

PS: Și să nu credeți că în titlu l-am jignit pe Bolojan: pe vremuri cei care țineau ca orbul de bâtă de convingerile lor adevărate erau numiți sfinți, mai nou li se spune prostovani.

Citește și: „Nu mai rezolvăm conflictele discutând. Violența este peste tot” – radiografia criminalității din Arad făcută de comisarul Marius Cuciula, noul șef al Serviciului de Investigații Criminale (Interviu) · Special Arad